Dă-mi Doamne!
Dă-mi Doamne înțelepciune
Să pătrund în gândul omului,
Nu pentru-a afla ceva secrete
Și, să mă feresc de forța răului.
Dă-mi Doamne multă răbdare
Si-mi stopează a mea pornire,
Fă-mă blând precum e mielul
Și părtaș în Cer...la nemurire.
Dă-mi în casă Doamne bogăție
Dar, nu bani, averi și doar iubire,
Să pot dărui și face fapte bune
Din ce-am strâns și este ispitire.
Dă-mi și mie Doamne sănătate
Și în trup și-n mintea-mi rătăcită,
Iar când cad Te rog, Tu mă ridică
Și ferește-mă s-alunec în ispită.
Nu-mi da Doamne cât pot duce
Că sunt pe pământ copilul Tău,
Doamne, doar trimite-mi încercări
Să mă-ndrept...pe drumul meu.
Comments
Poems in the same category
"I love Paris" în turcă
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Paris'i seviyorum
Aşağıya her baktığımda
bu zamansız kasabada
Onun gökyüzü mavi olsun ya da gri olsun
Onun tezahüratları yüksek olsun
ya da gözyaşları yumuşak olsun
Bunu giderek daha fazla anlıyorum
İlkbaharda Paris'i seviyorum
Sonbaharda Paris'i seviyorum
Paris'i kışın çiseleyen yağmurda seviyorum
Cızırtılı yaz aylarında Paris'i seviyorum
Paris'i her an seviyorum
Yılın her anı
Paris'i seviyorum, neden ah, neden Paris'i seviyorum?
Çünkü aşkım yakın
İlkbaharda Paris'i seviyorum
Sonbaharda Paris'i seviyorum
Paris'i kışın çiseleyen yağmurda seviyorum
Cızırtılı yaz aylarında Paris'i seviyorum
Paris'i her an seviyorum
Yılın her anı
Paris'i seviyorum, neden ah, neden Paris'i seviyorum?
Çünkü aşkım yakın.
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
Imagine de inger
Te astept, dar mi-e greu.
As vrea sa fii aici
Sa ma iubesti mereu
Te strang in brate-n vis,
Mi-e dor sa ma atingi,
Vino iubitul meu
Si du-ma-n paradis!
Imaginea ta astazi
Mi-e tot si tot mai clara,
Caci te iubesc din suflet,
Strange-ma-n brate, iara!
Cu ochii tai albastri
Sa ma privesti din nou
Ce dulce-i amintirea,
Rasuna lin, ca un ecou!
Vino, dulce inger,
Saruta-ma cu foc,
Daca te am alaturi
Sa fie cu noroc
Aceasta zi de mai
Cand mi-ai adus surasul
Trecut-a un an de atunci
De cand mi-ai oprit plansul,
Plangeam ca ma lasase
Nefericitu-n ploaie,
Stateam in fata portii,
Lacrimi curgeau siroaie,
Dar mi-ai zambit usor,
Ne-am intalnit privirea
Si m-ai facut sa zbor,
Gasisem fericirea!
De-atunci de port in suflet,
Mereu, mereu, mereu,
Mi-e dor de al tau zambet,
Dar te astept, ca-i greu,
Sa fii pe lume singur,
Sa nu stii sa iubesti,
Ma multumesc cu gandul
Ca poti sa ma primesti
Acolo unde vreau,
In inima sa-ti fiu,
In schimb eu sa iti dau
Cum ti-am cerut si eu,
O dragoste imensa
Ce-o vei avea mereu!
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Stea printre stele!
În astă seară mâna mi-am întins
Poate voi reuși să mângâi stele,
Dar cineva de acolo sus mi-a spus
Nu poți să le atingi și doar vorbi cu ele
Fără a sta prea mult pe gânduri
Mâna mi-am dus-o înspre buzunar,
Iar ochiul l-am țintit pe Ursa Mică
Pe steaua cel ajuta la navigat pe marinar
Și am vorbit cu Steaua Nordului
Să-mi fie far când calea rătăcesc,
Să-mi lumineze drumu-n noapte
S-ajung degrabă la fata ce-o iubesc
Nu știu dacă ce-am spus m-a auzit
Că n-am putut să mai repet dorința,
Că dintr-o dată cerul s-a înnourat
Și între noi s-a încheiat ședința
Voi încerca din nou și mâine seară
Să stau de vorbă și, cu alte stele,
Și poate voi avea puțin noroc
Să aflu, că una-i mama...dintre ele!
"I love Paris" în turcă
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Paris'i seviyorum
Aşağıya her baktığımda
bu zamansız kasabada
Onun gökyüzü mavi olsun ya da gri olsun
Onun tezahüratları yüksek olsun
ya da gözyaşları yumuşak olsun
Bunu giderek daha fazla anlıyorum
İlkbaharda Paris'i seviyorum
Sonbaharda Paris'i seviyorum
Paris'i kışın çiseleyen yağmurda seviyorum
Cızırtılı yaz aylarında Paris'i seviyorum
Paris'i her an seviyorum
Yılın her anı
Paris'i seviyorum, neden ah, neden Paris'i seviyorum?
Çünkü aşkım yakın
İlkbaharda Paris'i seviyorum
Sonbaharda Paris'i seviyorum
Paris'i kışın çiseleyen yağmurda seviyorum
Cızırtılı yaz aylarında Paris'i seviyorum
Paris'i her an seviyorum
Yılın her anı
Paris'i seviyorum, neden ah, neden Paris'i seviyorum?
Çünkü aşkım yakın.
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
Imagine de inger
Te astept, dar mi-e greu.
As vrea sa fii aici
Sa ma iubesti mereu
Te strang in brate-n vis,
Mi-e dor sa ma atingi,
Vino iubitul meu
Si du-ma-n paradis!
Imaginea ta astazi
Mi-e tot si tot mai clara,
Caci te iubesc din suflet,
Strange-ma-n brate, iara!
Cu ochii tai albastri
Sa ma privesti din nou
Ce dulce-i amintirea,
Rasuna lin, ca un ecou!
Vino, dulce inger,
Saruta-ma cu foc,
Daca te am alaturi
Sa fie cu noroc
Aceasta zi de mai
Cand mi-ai adus surasul
Trecut-a un an de atunci
De cand mi-ai oprit plansul,
Plangeam ca ma lasase
Nefericitu-n ploaie,
Stateam in fata portii,
Lacrimi curgeau siroaie,
Dar mi-ai zambit usor,
Ne-am intalnit privirea
Si m-ai facut sa zbor,
Gasisem fericirea!
De-atunci de port in suflet,
Mereu, mereu, mereu,
Mi-e dor de al tau zambet,
Dar te astept, ca-i greu,
Sa fii pe lume singur,
Sa nu stii sa iubesti,
Ma multumesc cu gandul
Ca poti sa ma primesti
Acolo unde vreau,
In inima sa-ti fiu,
In schimb eu sa iti dau
Cum ti-am cerut si eu,
O dragoste imensa
Ce-o vei avea mereu!
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Stea printre stele!
În astă seară mâna mi-am întins
Poate voi reuși să mângâi stele,
Dar cineva de acolo sus mi-a spus
Nu poți să le atingi și doar vorbi cu ele
Fără a sta prea mult pe gânduri
Mâna mi-am dus-o înspre buzunar,
Iar ochiul l-am țintit pe Ursa Mică
Pe steaua cel ajuta la navigat pe marinar
Și am vorbit cu Steaua Nordului
Să-mi fie far când calea rătăcesc,
Să-mi lumineze drumu-n noapte
S-ajung degrabă la fata ce-o iubesc
Nu știu dacă ce-am spus m-a auzit
Că n-am putut să mai repet dorința,
Că dintr-o dată cerul s-a înnourat
Și între noi s-a încheiat ședința
Voi încerca din nou și mâine seară
Să stau de vorbă și, cu alte stele,
Și poate voi avea puțin noroc
Să aflu, că una-i mama...dintre ele!
Other poems by the author
Aș vrea!
Ca roua dimineții, aș vrea să fiu,
Să cad pe teaca ierbii și, să inviu,
Ce s-a uscat în timp, în lipsa ploii,
Să văd verdeața și, măreția florii
Aș vrea să fiu și, norul de pe Cer,
Și apă binecuvântată, să pot s-ofer,
La toți, la toate, fără deosebire,
Că vreau s-arăt, că Sus, este iubire
Și aș mai vrea, să luminez, eu drumul,
Pe care-l rătăcește-n viață, omul,
Și se abate, de la cararea dreaptă,
Călcând voit, pe partea-ntunecată
Să încălzesc, când frigul ne cuprinde,
Aș vrea să fiu, o flacără ce se aprinde,
Raceala dintre noi, s-o transformăm,
În dragoste, iubire, și-n pace să visăm
Pământ, cu multa roadă, mi-aș dori,
Și-un câmp întins și, colorat de flori,
Așa aș vrea, să fiu văzut de semeni,
Și binecuvântare.....printre oameni
Am scris de apă, lumină, foc, pământ,
Ele-nsemnând, darul divin și sfânt,
Dat nouă, celor ce murim, pe rănd,
De către Cel de Sus, Păstorul blând!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Și într-o zi...!
Mult îi plăcea să stăm de vorbă,
Când pe acasă mai treceam,
Să afle dacă totul merge bine,
Și ce necazuri la servici aveam
Ducea cu greu a ei suferință,
Și foarte rar la cineva s-a plâns,
Era cu zâmbetul mereu pe buze,
Și sub năframă părul în coc strâns
Tot timpul avea ceva de făcut,
Prin casă sau cu florile din curte,
Și tare mult pe noi ne bucura,
Când ne-aducea în poală fructe
O văd și-acum cum ochii lăcrimau,
Când îi spuneam că noi plecăm,
Cu dosul palmei lacrima ștergea,
Și aștepta cu drag s-o-mbrățișăm
........................
Și într-o zi a sunat telefonul,
La care nu doream să răspund,
Șimțeam că nu mă sună mama,
Și totuși am spus da...plângând!
Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!
Stea printre stele!
În astă seară mâna mi-am întins
Poate voi reuși să mângâi stele,
Dar cineva de acolo sus mi-a spus
Nu poți să le atingi și doar vorbi cu ele
Fără a sta prea mult pe gânduri
Mâna mi-am dus-o înspre buzunar,
Iar ochiul l-am țintit pe Ursa Mică
Pe steaua cel ajuta la navigat pe marinar
Și am vorbit cu Steaua Nordului
Să-mi fie far când calea rătăcesc,
Să-mi lumineze drumu-n noapte
S-ajung degrabă la fata ce-o iubesc
Nu știu dacă ce-am spus m-a auzit
Că n-am putut să mai repet dorința,
Că dintr-o dată cerul s-a înnourat
Și între noi s-a încheiat ședința
Voi încerca din nou și mâine seară
Să stau de vorbă și, cu alte stele,
Și poate voi avea puțin noroc
Să aflu, că una-i mama...dintre ele!
Fiul...iubit!
Iubesc privirea ta senină
De care m-am îndrăgostit,
Încă din timpul studenției
Cănd ochii tăi i-am întâlnit.
Demult a început povestea
Iubirii noastre făr 'de sfârșit,
Și binecuvântare s-a revărsat
Peste cămin, când fiul a venit.
Eram doi tineri cu multe vise
Fără a ști că viața-i nemiloasă,
Până ce lovituri noi am primit
Chiar, de la acei primiți în casă.
Am mers pe drumul nostru drept
Și am trăit cum ne-a fost soarta,
Iar viața permanent ne-a învățat
Când, și cui să 'nchidem poarta.
Am plâns, am râs și n-am cedat
Ispitelor ce ne-au ieșit în cale,
În doi luptă am dus și am învins
Și dealul, uneori, l-am făcut vale.
Acum după o viață cu de toate
Sunt fericit că visu-i împlinit,
Și mulțumiri înalț...la Domnul
Rugându-L să rămân...fiul iubit!
Ochii tăi..negri!
De ochii negri îmi este dor
Și de a ta privire caldă,
Te-aș duce dincolo de nor
Ca nimeni să nu ne vadă
Pământul l-aș lăsa cu lumea
Și înapoi deloc nu m-aș uita,
Acolo sus să ne trăim iubirea
Plutind pe nor, fără a gravita
Ziua ne-om încălzi la soare
Iar noaptea cu luna voi vorbi,
Ne vom ruga la steaua căzătoare
Sus să ramână, fără a coborî
Voi scrie și trimite o scrisoare
Pe pământeni să-i prevenim,
Că peste tot sunt forțe militare
Ce nu ne lasă-n pace să trăim
Și mail-uri voi trimite lumii
Cu tot ce văd în țara noastră,
Pădurea, râul cu delta dunării
Și marea neagră cu apa ei albastră
Și mai de sus aș cere aprobare
O scară să înalț până la nori,
Pe ea să urce, să coboare fiecare
Și să uităm că suntem muritori
.....................................
Dar cum și noru-i trecător
Și-i greu să urci la el pe scară,
Eu voi rămâne jos și-n viitor
Îndrăgostit de ochii negri..
într-o seară!
Aș vrea!
Ca roua dimineții, aș vrea să fiu,
Să cad pe teaca ierbii și, să inviu,
Ce s-a uscat în timp, în lipsa ploii,
Să văd verdeața și, măreția florii
Aș vrea să fiu și, norul de pe Cer,
Și apă binecuvântată, să pot s-ofer,
La toți, la toate, fără deosebire,
Că vreau s-arăt, că Sus, este iubire
Și aș mai vrea, să luminez, eu drumul,
Pe care-l rătăcește-n viață, omul,
Și se abate, de la cararea dreaptă,
Călcând voit, pe partea-ntunecată
Să încălzesc, când frigul ne cuprinde,
Aș vrea să fiu, o flacără ce se aprinde,
Raceala dintre noi, s-o transformăm,
În dragoste, iubire, și-n pace să visăm
Pământ, cu multa roadă, mi-aș dori,
Și-un câmp întins și, colorat de flori,
Așa aș vrea, să fiu văzut de semeni,
Și binecuvântare.....printre oameni
Am scris de apă, lumină, foc, pământ,
Ele-nsemnând, darul divin și sfânt,
Dat nouă, celor ce murim, pe rănd,
De către Cel de Sus, Păstorul blând!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Și într-o zi...!
Mult îi plăcea să stăm de vorbă,
Când pe acasă mai treceam,
Să afle dacă totul merge bine,
Și ce necazuri la servici aveam
Ducea cu greu a ei suferință,
Și foarte rar la cineva s-a plâns,
Era cu zâmbetul mereu pe buze,
Și sub năframă părul în coc strâns
Tot timpul avea ceva de făcut,
Prin casă sau cu florile din curte,
Și tare mult pe noi ne bucura,
Când ne-aducea în poală fructe
O văd și-acum cum ochii lăcrimau,
Când îi spuneam că noi plecăm,
Cu dosul palmei lacrima ștergea,
Și aștepta cu drag s-o-mbrățișăm
........................
Și într-o zi a sunat telefonul,
La care nu doream să răspund,
Șimțeam că nu mă sună mama,
Și totuși am spus da...plângând!
Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!
Stea printre stele!
În astă seară mâna mi-am întins
Poate voi reuși să mângâi stele,
Dar cineva de acolo sus mi-a spus
Nu poți să le atingi și doar vorbi cu ele
Fără a sta prea mult pe gânduri
Mâna mi-am dus-o înspre buzunar,
Iar ochiul l-am țintit pe Ursa Mică
Pe steaua cel ajuta la navigat pe marinar
Și am vorbit cu Steaua Nordului
Să-mi fie far când calea rătăcesc,
Să-mi lumineze drumu-n noapte
S-ajung degrabă la fata ce-o iubesc
Nu știu dacă ce-am spus m-a auzit
Că n-am putut să mai repet dorința,
Că dintr-o dată cerul s-a înnourat
Și între noi s-a încheiat ședința
Voi încerca din nou și mâine seară
Să stau de vorbă și, cu alte stele,
Și poate voi avea puțin noroc
Să aflu, că una-i mama...dintre ele!
Fiul...iubit!
Iubesc privirea ta senină
De care m-am îndrăgostit,
Încă din timpul studenției
Cănd ochii tăi i-am întâlnit.
Demult a început povestea
Iubirii noastre făr 'de sfârșit,
Și binecuvântare s-a revărsat
Peste cămin, când fiul a venit.
Eram doi tineri cu multe vise
Fără a ști că viața-i nemiloasă,
Până ce lovituri noi am primit
Chiar, de la acei primiți în casă.
Am mers pe drumul nostru drept
Și am trăit cum ne-a fost soarta,
Iar viața permanent ne-a învățat
Când, și cui să 'nchidem poarta.
Am plâns, am râs și n-am cedat
Ispitelor ce ne-au ieșit în cale,
În doi luptă am dus și am învins
Și dealul, uneori, l-am făcut vale.
Acum după o viață cu de toate
Sunt fericit că visu-i împlinit,
Și mulțumiri înalț...la Domnul
Rugându-L să rămân...fiul iubit!
Ochii tăi..negri!
De ochii negri îmi este dor
Și de a ta privire caldă,
Te-aș duce dincolo de nor
Ca nimeni să nu ne vadă
Pământul l-aș lăsa cu lumea
Și înapoi deloc nu m-aș uita,
Acolo sus să ne trăim iubirea
Plutind pe nor, fără a gravita
Ziua ne-om încălzi la soare
Iar noaptea cu luna voi vorbi,
Ne vom ruga la steaua căzătoare
Sus să ramână, fără a coborî
Voi scrie și trimite o scrisoare
Pe pământeni să-i prevenim,
Că peste tot sunt forțe militare
Ce nu ne lasă-n pace să trăim
Și mail-uri voi trimite lumii
Cu tot ce văd în țara noastră,
Pădurea, râul cu delta dunării
Și marea neagră cu apa ei albastră
Și mai de sus aș cere aprobare
O scară să înalț până la nori,
Pe ea să urce, să coboare fiecare
Și să uităm că suntem muritori
.....................................
Dar cum și noru-i trecător
Și-i greu să urci la el pe scară,
Eu voi rămâne jos și-n viitor
Îndrăgostit de ochii negri..
într-o seară!
Silvia Mihalachi