Fusta
Mai acu vreo săptămână,
Mă plimbam cu voie bună,
Văd pe Ion cel "înțelept",
Avea vânăt ochiul drept.
-Ioane! ce s-a întâmplat?
-Ședință de sindicat...
Leana, - sta în fața mea,
Sări să spună ceva.
Observ, când s-a ridicat
Că-n fund fusta i-a intrat.
Eu, bărbat politicos,
Mă-ntind și i-o scot din dos.
Ea a înțeles greșit
Și ochiul mi-a-nvinețit...
-Ioane, vezi pe viitor
Las-o mai încetișor!
Ții la sănatatea ta,-
Nu mai face-așa ceva.
Îl văd astăzi pe Ion,
Avea ochiul stâng, beton...
Și mai vânat și umflat.
-Ioane! tot n-ai învățat?
-Stai să vezi că, nu-i așa,
Fu aseară, altceva...
Ședință de sindicat.
Leana, iar s-a ridicat.
Fusta, tot în fund avea,
Io-mi văzui de treaba mea.
Gheorghe, sta chiar lângă mine,
Se întinse el -vezi bine,
Șii trase fusta din fund.
Mie, ce-mi trecu prin gănd:
Ștind că fetei nu îi place,
Mă-ntinsei, - să fie pace,
I-mpinsei fusta la loc
Și-atunci, înc-odată: Pooooc!
Poems in the same category
Oare ce ar putea fi? în italiană
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Cosa potrebbe essere?
Quale oggetto ha quattro lati,
forma quadrata,
Non possiamo dire che sia abbastanza tridimensionale, ma si piega piuttosto bene su qualsiasi superficie,
Ha diversi usi:
Con questo oggetto possiamo togliere la polvere, possiamo asciugarci la faccia sudata, possiamo tossirci dentro, possiamo soffiarci il naso, quando piangiamo e cerchiamo di riprenderci dalla depressione, quando sentiamo il bisogno di starnutire in qualcosa e non vogliamo schizzarlo dalla testa ai piedi addosso a chi ci sta accanto, può anche essere indossato sull'abito in occasioni speciali o possiamo metterlo accanto ad un vaso di fiori, per dare colore alla tavola su cui si trova è seduto.
Inoltre, una cosa importante da affermare sarebbe il fatto che è disponibile in una varietà di disegni, colori, disegni, stampe, alcuni hanno anche dei testi scritti su di essi. Ma il mondo che preferisce ancora lo stile classico, vintage e tutti i sinonimi del genere, lo ha più spesso in una tonalità di blu lavato, così come i jeans prelavati, con tutti i tipi di quadretti più piccoli, a volte in un blu più scuro, quando giallo neon.
L'oggetto descritto non poteva che essere:
Risposta: रूमाल
Oare ce ar putea fi? în turcă
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Ne olabilirdi?
Hangi cismin dört kenarı vardır
kare şekli,
Tam olarak üç boyutlu olduğunu söyleyemeyiz ama her yüzeye oldukça iyi katlanıyor.
Birkaç kullanımı vardır:
Bu nesneyle tozu silebiliriz, terli yüzümüzü silebiliriz, içine öksürebiliriz, burnumuzu sümkürebiliriz, ağladığımızda ve depresyondan kurtulmaya çalıştığımızda, bir şeye hapşırma ihtiyacı hissettiğimizde ve hapşırmayız. Yanımızdaki kişiye tepeden tırnağa sıçratmak istemeyiz, özel günlerde takım elbisenin üzerine de giyilebilir ya da çiçek dolu bir vazonun yanına koyabilir, bulunduğu masaya renk katabiliriz. oturuyor.
Ayrıca belirtilmesi gereken önemli bir nokta da, çeşitli tasarımlarda, renklerde, desenlerde, baskılarda geldiği ve hatta bazılarının üzerinde yazılı metinler olduğu gerçeğidir. Ancak hala klasik, vintage tarzı ve türün tüm eşanlamlılarını tercih eden dünya, onu çoğunlukla yıkanmış mavi tonunda, önceden yıkanmış kot pantolonlarda olduğu gibi, her türlü küçük kareli, bazen daha koyu mavi renkte, neon sarı olduğunda.
Tanımlanan nesne yalnızca şu şekilde olabilir:
Cevap: रूमाल
Bietul poet
Ce poate fi mai rău în lumea asta,
Vreun cutremur, sau altă tragedie?
Nu e un tip ce ți-a furat nevasta,
E un poet, ce nici gramatică nu știe.
El scrie poezii, pentru că doar asta-i place,
Nu ține cont de reguli, de parcă nu-l privește.
Mai prinde-o rimă, neștiind nici cum o face,
Dar uite că încet-încet i se primește.
Gânduri clare, sau sens în poezie?
Nu, de asta el nu a auzit.
E bucuros că s-a învățat a scrie,
Dar și acel scris al lui e cam urât.
Să se mențină ritmul de silabe,
Sau să țină cont de vre-o structură.
Măcar talent să aibă, dar șanse slabe,
Având în el doar o imaginație nebună.
Mare păcătos e omul ăsta,
Cum poate el să se numească scriitor.
Nici poezii nu scrie, doar joacă festa,
Vorbesc de al acestei opere-autor.
Bătrânica hoață în portugheză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
O velho ladrão
Em um brechó,
Obtido, coletado, navegado em qualquer marca,
Uma velha que já passou da idade, pois tinha cerca de 70 anos, olha os corpetes,
A irmã mais velha de Cecília, dona da loja, olha para a mulher com gestos rudes,
Ele a vê ainda sentada e de mau humor,
É como se nada pudesse acalmá-lo,
Passe pelas prateleiras de blusas,
Ele só escolhe aqueles com estampa de água-viva,
Coloque, coloque, enfie na rede tudo o que encontrar,
Ele não parece estar com pressa,
Os movimentos são lentos,
Não cede sob o olhar atento
Do gerente da loja,
Que tosse o burro, admirando a foto do boletim,
Nosso velho ladrão,
Ele não tem absolutamente nenhuma náusea,
Porque o desejo do coração o satisfaz,
Houve um alvoroço,
A certa altura, o gerente da loja pergunta a ela:
"Você tem sacolas pesadas, suspeito que já tenha ido a outras lojas também?", mas a velhinha engraçada responde: "Olha, faça o seu trabalho!"
Impossível ela aceitar uma insensibilidade dessa, ela aguenta com calma, blusa por blusa,
A velha realmente parece confusa,
Ele diz a ela gentilmente que recebeu muitos, muitos deles de presente, que recentemente foi o dia do nome dela e é por isso que ela está carregada com aquelas sacolas,
E todos os sete broches,
Que foram retirados da loja,
Como uma velha, eles foram esquecidos há muito tempo,
“Você tem alguma explicação para todos os produtos que carrega de um lugar para outro?”
"Não sei, nem sei como é a minha cama."
"Então por que você veio fazer compras?"
"Eu queria ver algo bonito?
"Você está mentindo para mim gentilmente?"
"O que realmente significa bonito?"
"Deixe-me com essa pretensão, porque posso me pegar sozinho"
“Esqueci sim, mas paguei tudo que tinha que levar, não sou do tipo que rouba”
“Se você não se lembra dos sete broches, ainda vai levar a loja inteira e não saber que pegou”
"Como isso é possível? Você duvida da minha moralidade?"
"O que há de moral no mundo que se esqueceu de ser moral?"
Permanecendo nessa questão, a velha começa a tirar da bolsa, da saia, das mangas, de trás dos brincos, de baixo do chapéu, tudo o que levou e não pagou.
Ok, esperamos que você não roube da próxima vez,
Que é um grande erro moral.
La voia întâmplării
Se făcea că era ora două dimineața, prin decembrie, cam așa,
În cameră era bine, toate veiozele stinse,
Se vedea doar de afară lumina gălbuie ca cașcavalul a felinarelor ce mai aveau puțin și adormeau și ele la acea oră,
Era cald, prea cald, am dat la o parte a cincea pătură de pe mine,
Parcă e mai bine, schimb poziția și încerc să adorm iar,
Stau ce stau, mă foiesc cat mă foiesc, dar după un timp primesc un apel neanunțat,
Deschid telefonul, pe ecranul său se reflectă chipul somnoros, cu pungi sub ochi, păr ciufulit, neastâmpărat, vâlvoi fără să fi stat măcar vreo secundă pe bigudiuri,
Se vedea clar că era număr străin,
Neștiind din ce țară sună, mi-am zis că nu am nimic de pierdut,
Am răspuns,
Ce era dubios era faptul că doar auzeam o muzică pe fundal, una destul de veselă, antrenanta dar și care să te binedispună, de genul celor pe care le auzi când mergi să faci cumpărături,
Mai aștept câteva minute și o cucoană începe să îmi vorbească în alte dialecte, de fapt în altă limbă.
Pe bună dreptate, nu a greșit cu nimic fata că nu se putea face înțeleasă, vorbea o limbă mult prea exotică ca eu să o pot pricepe...
Vorbea slovenă foarte bine, dar cu toată sinceritatea nu putui să deslușesc ce voia de fapt de la mine cu acel apel,
Așa că l-am înregistrat pe toată durata lui,
Am încheiat convorbirea,
Am salvat înregistrarea la fișierele mele,
Și am dat cautare la traducere audio să aud ce a vrut să spună,
În câteva minute, m-am lămurit că pe la 4 și ceva dimineața m-a deranjat pentru teleshopping...
Făcea promoție la țigăi din aluminiu, aspiratoare, mai toate electrocasnicele posibile și imposibile,
Așa merit că m-am încumetat să răspund.
(După cum spune chiar titlul, poezia aceasta a fost scrisă la întâmplare și nu are pretențiile tipice ale celorlalte poezii, precum rimă, ritm, măsură și altele asemenea acestora...
O poezie scrisă la repezeală,
chiar câtuși de puțin autobiografică...)
Diana
Diana a rugat pe Domnul: "da, Doamne, sa fiu sotie.
m-am pocait aseara, constiinta-i ca cloramin,
masina far’ de-acoperis inca-mi mai trebuie mie,
dar sot mai tare-mi trebuie, te rog, da-mi, Doamne! Amin!
eu cred in tine, Doamne, stiu, ca ai multa putere,
stiu, ca din tron din ceruri tu ma auzi si ma vezi,
eu veau barbat frumos, tinar, destept si cu-avere,
betivi, zgirciti si saraci, te rog, sa nu-mi recomenzi."
din cer s-a dat jos un inger si a cerut amanunte:
"la ai tai ani, Diana, gindurile prea tare-ti zbor,
dorinta ta cere vreme, pentru ca tu vrei prea multe,
iar Calea Domnului, Diana, nu este Apple Store.
barbatii nu sint telefoane, ca in asa situatii
tu sa le-alegi design-ul, sa s-aiba WI-FI, 4G,
in lumea asta, Diana, n-o sa gasesti complectatii,
oamenii nu se repeta, oamenii-s unici, sa stii."
«Ingerule, - a spus Diana, - eu sint femeie frumoasa,
cind l-am rugat pe Domnul, ce vreau, eu clar i-am spus.
aproape ca nu ies din sala si nu maninc fainoase.
oare nu este clar? eu nu sint ieftin produs.
cite femei triste-n lume, pling pin la urlet si gemet,
«maritata»-i putin pentru mine, principalul "cu cine" si «cum».
am studiat bine piata, stiu foarte sigur ce merit,
in exterior sint perfecta, iar sufletu-mi este bun."
"sa-ti dau ce vrei tu, Diana, sa stii, ca inca se poate,
sot vei avea, desigur, frumos, nu sarac si nici rau,
doar o minuta asteapta, te scriu in baza de date,
acum memoreaza, Diana, numarul de coada al tau.
poti sa-l sculptezi pe piatra sau ca tatuaj pe miina,
numai sa nu-l uiti, Diana, n-o sa-l repet de-o sa vrei,
ce de la tine se cere? - s-astepti, ca rindul sa-ti vina,
scrie: un miliard saizeci si unu, sorry, deja saizeci si trei."
Other poems by the author
Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Incorect...
Hei omule, ia seama, lumea-i aproape gata
Când va fi pusă-n mâna prostimii judecata.
Când va fi-nțelepciunea trădată pentru bani
Și scânteieri de-o clipă, slăvite de... gâscani.
Când vei vedea frumosul, hulit de urâciune
Și va fi-n rang de artă chiar orice spurcăciune
Ce-a fost invidioasă că nu e la-nălțime.
Dar, calea-i mai ușoară și-aleasă de mulțime.
Când gâsca proastă cărei, un compliment i-ai da,
Se crede mai frumoasă chiar decât lebăda
Și-n loc să facă pasul, la rangul ei să urce,
Preferă pe aceasta, s-o judece, s-o spurce.
Când orbul incapabil să vadă ce-ai în minte,
Dacă-l ascultă lumea, te spurcă din cuvinte.
Se judecă dreptatea spre-a se ierta greșeala,
Minciuna și hoția, să nu-și dea socoteala.
Când legi chiar, se fac strâmbe și ia păcatul dreptul,
Că-i mai ușoară calea și, e mai greu respectul.
Când, pentru-a nu-și ascunde, mulți, chipul de rușine,
Se judecă păcatul a fi de fapt... un bine.
Când incapacității se dă recunoștință:
- E rău da'... Las' că merge de-i punem o fundiță...
- Cum, suntem proști cu toții și, tu vi sa ne-ndrepti?
Dacă scădem nivelul, suntem cu toți deștepți.
- La noi este puterea, chiar de, mai mic ni-i darul,
Tu, ești nebun pesemne, că depășești tiparul.
Prostia și păcatul, la rang înalt s-au pus
Și de noroi îi umplem pe cei ce-au fost mai sus.
............................................................................
Hei! Recunoaște-ți vina, vom îndrepta greșeala.
Nu judeca dreptatea că-ți cere socoteala!
Trezește-te, fă pasul, doar pare, nu e greu.
De-ți e prea grea povara, te-ajut cu drag și eu.
Hai, dă tribut dreptății, greu pare primul pas,
Dar cei care urmează, îți vin ca într-un dans.
Te plângi, vrei să schimbi lumea și spui că vrei "mai bine"?
Fă primul pas și schimbă, dar, schimbă-te pe tine!
Uitare
Aș vrea să m-afund în uitare,
Să uit, ce e bine, ce-i rău,
Dar unde-aș privi azi în zare,
Tot văd surâzând chipul tău.
Și iar pozei tale mă-nchin.
Să beau să te uit azi îmi vine,
Dar orișice picur de vin
Mi-aprinde iar setea de tine.
M-așez și-mi aprind o țigare,
Să-nnec amintirea-ți în fum.
Dar tu te întorci din uitare,
Te-ntorci ca un dulce parfum.
Mă arde ca focu-amintirea,
De uit, am în suflet pustiu.
Prin gând îți trimit azi iubirea
Și-n gând lângă tine-am să fiu.
Lumea mea
De propria lume nu mi-aș fi croit,
În lumea altora aș fi asfințit.
De fără-ndoieli nu-mi cream propriul vis,
În visul altora-aveam sufletu-nchis.
Și nu-mi creșteau aripi, să zbor, să mă-nalț,
Urmând tot mereu hărțile celorlalți.
Castele de nisip
În astă lume, într-un chip,
Toate-s castele de nisip.
Le spală valurile mării
Sau, le distrug moștenitorii...
Uitând viața s-o trăim,
Tot construim șiconstruim,
Mormane tot mai mari de fleacuri,
Cu scopul să dureze veacuri
Făr a ne trece doar, prin minte,
Că au creat și-alții-nainte
Sperând că va avea vr-un rost.
S-au șters, întocmai cum n-au fost.
Poate, chiar astă poezie,
Altcineva a fost s-o scrie,
Chiar cu identice cuvinte,
Cu multe veacuri înainte.
Dar pasul timpului, cel greu
A șters-o. Am simțit-o eu.
O pun acuma pe hârtie,
De-nvățătură să ne fie.
Vre-o minte să o lumineze,
Vr-un suflet să-l însenineze
Și-un "filozof" sau, vr-un "erou",
Va șterge-o în curând, din nou...
Lasă-ți
Lasă-ți sufletul iubito, de-al meu suflet să se lege!
Astfel, toate, taine sfinte, amândoi le-am înțelege.
Lasă-ți capul tău iubito, pe-al meu umăr să se culce
Astfel, orișice durere s-ar spăla-n lacrima dulce.
Lasă-ți creștetul, iubito, cu săruturi să-l hrănesc,
Fericire și speranță, lasă-n minte să-ți sădesc!
Lasă-ți inima, iubito, cu a mea să se unească,
Iar iubirea cea divină, las-o-n ele să vorbească!
Să ne-nvețe dăruirea, să ne-nvețe și iertarea,
Apoi, mai presus de toate, pasiunea și, uitarea...
Aș uita poftele toate, chiar și veșnica țigare,
De vei stinge-aceste pofte cât mai des c-o sărutare.
Aș uita, tot ce e-n lume, foame nu aș mai avea
De-ai lăsa să mă hrănească tot mereu dragostea ta.
Sete n-aș avea, chiar vinul, l-aș uita de tot, ști bine,
Dacă m-ai lăsa iubito, zilnic să mă-mbăt cu tine.
Goi am fi, n-am vrea veșminte ș-am vrea goi să fim mereu,
Dacă m-ai lăsa iubito, să mă-mbrac cu trupul tău.
Să trăim ca-ntr-o văpaie, nici ce-i frigul nu ai ști,
De-i veni la mine-n brațe ș-al meu trup te va-nveli.
Lasă-ți lumea, vino-n lumea cea de vis ce-ți dăruiesc!
Tu-nflorește lângă mine, eu, prin tine să-nfloresc.
Uită-ți grija, bucuria las-o-n mintea ta să vină,
Eu să fiu plin de iubire, tu, de-a mea iubire plină.