Author Felix-Alin Bejan

Author constellation

Registered on: 1 July

All authors

Random creations :)

Ocean pătat

Ocean pătat de gânduri sumbre

Plimbă valuri, multe umbre

Să îți spună ce eu, simt

Din acea vară, nu mai mint.

Strâng imperii de răbdare

Au trecut vremuri ușoare

Praf dramatic peste tot

Judec simplu, dar nu pot

Nu răsare ajutorul

Nu găsesc nici autorul

Povestește amatorul

Cum e să fii privitorul

Sfadă ieri, sfadă și azi

Gradient intim, tu scazi

Porți probleme dupa tine

Când e greu, mă chemi pe mine

Ca săracul oropsit

De avere, el, lipsit

Împăcat cu greutatea

El primind doar jumătatea

Apucăm și noi copilă

Nu se vede prin lentilă

Dar o simt când tu nu ești

Când tu te împotrivești.

Îmi cotrobăi prin ambiții

Îmi dezlegi doar inhibiții

Te iubesc așa cu dinții

Cum iubește el părinții

Hai să strângem ura toată

Să o punem cu dispreț

De atins să nu mai poată

Într-un colț nu prea isteț

Nu lăsa cerul s-aprobe

Pierderea iubirii mele

Fierbe inima în probe

Șterge-ți iubito, urmele

Pleacă iar și Vino acasă

Pleacă , Vino, ca în transă

Doar să simt la pieptul meu

Sufletul gândului tău

Te iubesc așa cum simt

Veșnicia o presimt

Te iubesc, copilă dragă

Rădăcina nu reneagă.

More ...

🎤 Plecare cu escală în suflet

Într-o zi de toamnă m-ai lăsat

Și ai plecat grăbit în țări străine.

N-a contat acel suflet tulburat,

De lipsa ta, dusă cu greu de mine.

Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,

Cu lacrimi plini de-amărăciune.

Și atunci când pe față s-au arătat,

Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.

Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,

Luându-mi lumina cu cruzimea ta.

Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,

Acea zi, fiind chiar ziua mea...

More ...

ROMANTICĂ

Romantică-i toamna târzie

Ornată în tonuri ciudate

Miracol de frunze pictate-n

Aromă de brumă și ceață.

Natură bogată cu ochi ruginii

Tresare când vântul se zbate,

Icoană pictată a frunzelor moarte,

Caleașcă de aur cu sori încărcată

Aromă de toamnă cu lacrimi udată.

More ...

Pe ale vieții

Pe ale vieții izvor

se vărsa al meu dor.

Ceva netrait,

ceva nemaipomenit

Cand închid ochii nu mai văd numic

pentru ca acel ceva candva a pierit

la o viața frumoasa candva visam

dar când adorm doar coșmaruri văd in somn

si ziua e la fel de-altfel

cum scap de-al vieții umor?

Iubirea nu se arată usor

Fericirea nu răsare in zori

Cum pot eu trai asa

Cu o inima de catifea?

Tabloul pare-a fi perfect

fara oameni cuprinși in portret

Dar inima-i iubeste asa

Si eu fac parte din mulțimea asta

Totu-i defect asa perfect

unde-i Frumusețea din defect ?

Totul pare-a dispărea

Si odată cu totul și fericirea

More ...

XXVI. XII

oare dragostea mea merită salvată?

și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?

te gândești la mine ca la un posibil inamic..

eu nu sunt inamicul nimănui,

as spune ca sunt doar plină de frici..

mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.

oare sunt cea bună sau doar un salvamar?

nu mai știu să număr, defect profesional.

inca știu să citesc, te pot citi în poezii.

oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit

nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,

as vrea sa cred ca nu ma doare..

dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.

nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,

dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.

o energie străină bate la ușa mea,

eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..

o las ca să mă cânte, să mi spună povești,

iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.

iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,

aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,

oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?

am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –

....împreună...iar dragostea mea salvată.

More ...

Primăvara

După o iarnă sură și geroasă,

La fel de sură vine primăvara.

Și viața se întoarce-n scoarța roasă,

Se luptă cu a somnului povară.

Nu. Nu e timpul încă pentru ape

Să curgă din zăpada ce topită,

Pământul însetat ca să-l adape,

Să ude iarba după ger lihnită.

În primul spasm al vieții cerul sare,

Iar stele cad și scutură pământul.

Se zbate în convulsii și răsare

Natura, rupând acoperământul.

Încet-încet, ieșind de după nouri,

Ca prima dată-apare Sfântul soare.

Din lacrimile-i cade, ca și roua,

Lumina, printre ploaie și ninsoare.

More ...

#Interesting Autor: marta ți magică Poem: Das Glück Poem: YOU ARE ALWAYS ON MY MIND Autor: Bristena Neacşu Poem: Zarurile au fost aruncate Poem: Ți-aduci aminte Poem: O , soră, fără înfățișare Poem: Secunde prinse in iarba