Singuratic pe pământ
Viața singură înainte
Merge într-o amăgire.
Omul singur pe pământ
Va nimici propriul său gând.
Nopți și zile chinuite,
De gândul omului pricinuite.
In speranța liniștii eterne,
Curată viața omul si-o așterne.
Luna blândă și lucioasă,
Oh, zeiță maiestuoasă!
Măreață stai și ne privești
Iar zbuciumul tu îl strivești.
Blând soare ocrotitor,
Asupra noastră tu mereu cobori
Raze pline de speranță,
Pline de a Domnului povață.
Inima zburlită suferindă
Tu vei bate necontenită.
Ai fost tu întrebată oare?
Mai reziști, mai poți, trăiești?…
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Arrianna
Data postării: 17 martie 2023
Vizualizări: 755
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Balada
Poem: Lovituri
Honoré de Balzac et George Călinescu
Poem: Ochiul
Poem: Fără formă
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Poem: In trecut
Poem: Absența mea
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani