Singuratic pe pământ
Viața singură înainte
Merge într-o amăgire.
Omul singur pe pământ
Va nimici propriul său gând.
Nopți și zile chinuite,
De gândul omului pricinuite.
In speranța liniștii eterne,
Curată viața omul si-o așterne.
Luna blândă și lucioasă,
Oh, zeiță maiestuoasă!
Măreață stai și ne privești
Iar zbuciumul tu îl strivești.
Blând soare ocrotitor,
Asupra noastră tu mereu cobori
Raze pline de speranță,
Pline de a Domnului povață.
Inima zburlită suferindă
Tu vei bate necontenită.
Ai fost tu întrebată oare?
Mai reziști, mai poți, trăiești?…
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Arrianna
Data postării: 17 martie 2023
Vizualizări: 709
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Mi-e rău
Poem: Ruga nopții
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie
Poem: Amintiri
Poem: POSADA
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: Incertitudine
Poem: Corabie în finlandeză
foto, video | Eminem de Moldova și-a lansat cea de-a doua carte. Despre ce este „Dulce Infern”?