Glasul

Nu vorbi.
Lasă ecoul să-ți fie gură.

El știe
cine n-ai fost niciodată.


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: RAO poezii.online Glasul

Data postării: 14 mai 2025

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 627

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Foc

Focul nu arde singur —
îi trebuie aer, lemn,
și o mână
care a uitat să tremure.

Mai mult...

Alfa

Unde și cer
se revarsă-n privire –
suntem oglinda.

Dintr-un gând fără formă
răsar toate marginile –
totul se știe
prin noi.

Mai mult...

Dincolo de întrebare

Ai căutat răspunsul?
El s-a ascuns
în cel care întreabă.

Mai mult...

Calea

Fără pași
Ajungi.
Fără dor
Ești.

Mai mult...

Puls

Din margini de vis
se naște curgerea –
ne-mbrățișăm.

În fiecare lucru
se naște răsăritul –
totul e acasă.

Mai mult...

Răsuflare

Ești și nu ești
Un nor în zori.
Timpul doarme
Fără culori.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Cercul netrasat

O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?

Mai mult...

Evolutie

Egiptenii

XXXI dinastii

Dar XIX

Istorii grele, timpurii

In mii de ani surprinse

Pe pagini galbene, aurii

Prin trestii, papura

Ori pene magice

Din pasari vii

Stilouri mii si mii

In diferite feluri, 

In diferite forme de a fi

 

 

Marius Ene, Elblag, Poland, 21¹⁴

Mai mult...

Scop MĂREȚ

O sa termin,nimic mai mult,

Decat o simpla împlinire,

Să calc pe pietre,mă avânt

Prin întuneric,în nestire.

 

Ridic privirea sa nu uit

Onoarea ce demult m asteapta

Si lacrimez cand ma supun

Urcand incet,treapta cu treapta.

 

In jur se ineaca in multe vicii,

Chiar fratii mei,prieteni dragi,

N am ce sa fac ,decat statistici,

Tin bine n minte memorii vagi.

 

Din departari vad o sclipire,

Însa nu mai pot da înapoi,

Imi spune-n lacrimi:”vino la mine”,

”Si fa sa mearga intre noi”.

 

Dar inima in piept se ascunde

Ranile vechi nu le mai vrea

Caci acel drum nu da niciunde,

Doar drumul nou din fata mea.

 

Am suferit singuratate

Dar cu ce pret?Tot nimic n am.

Suflet pustiu,dar am palate,

Bucati de inima înșiram.

 

Pamantul sufera schimbarea

Accepta noul sau statut,

Inchina n in fata mea si marea

Dându-se de tot batut.

 

Legat ,sunt prins de multe franghii

Sa stau pe tronul ce nu l vreau

Inghit in gol,strang pumnii nobili

”Nemuritor…”: zorii sopteau.

Mai mult...

Specialistul!

Cândva demult visul  a fost  s-ajung 

Un asistent sau un medic  veterinar, 

Ca să tratez toți pacienți-n suferință

Și liniște s-aduc în casă la gospodar.

 

În curte-aveam tot timpul animale 

Și din păcate se mai și îmbolnăveau,

Atunci plângeam și tare sufeream

Când unele din ele chiar mureau.

 

De timpuriu mi-am pus în gând

Să-nvăț și să urmez o facultate,

Ca să devin doctor de animale

Să le tratez și să le văd salvate.

 

Visul frumos în timp s-a împlinit 

Și-am devenit  specialist cu acte,

Ani mulți profesiei m-am dedicat

Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.

 

Acum când anii mi se scurg la vale

Și-s întrebat ce-i important în viață,

Fără a ezita voi spune...învață carte

Și multă trudă de vrei ceva în străiță!

 

Mai mult...

Liceu de George Bacovia în franceză

Liceu, - cimitir

Al tinereţii mele -

Pedanţi profesori

Şi examene grele...

Şi azi mă-nfiori

Liceu, - cimitir

Al tinereţii mele !

 

Liceu, - cimitir

Cu lungi coridoare -

Azi nu mai sunt eu

Şi mintea mă doare...

Nimic nu mai vreu -

Liceu, - cimitir

Cu lungi coridoare...

 

Liceu, - cimitir

Al tinereţii mele -

În lume m-ai dat

În vâltorile grele,

Atât de blazat...

Liceu, - cimitir

Al tinereţii mele !

 

Lycée, - cimetière

De ma jeunesse -

Des maîtres pedants,

Examens difficiles ...

Je frissonne maintenant

Lycée, - cimetière

De ma jeunesse !

 

Lycée, - cimetière

Aux longs couloirs -

Je ne suis plus moi

Et l'esprit me fait mal ...

Rien je n'en veux -

Lycée, - cimetière

Au longs couloirs ...

 

Lycée, - cimetière

De ma jeunesse -

Au monde tu m'as donné

Dans les tourbillons,

Tellement blasé ...

Lycée, - cimetière

De ma jeunesse !

Mai mult...

Din crângul cerului

Reumple-mi potirul cu viață,

Descarcă-mi amarul din el...

Sunt cernit de-amiaza-mi ce arde

Și muzica nu mai cântă la fel...

Și dansul din pas mă tot lasă,

Lipsit de imboldul măreț,

Ce sălbatic zvâcnea pe sub piele, mereu săltăreț.. 

 

 

Reumple-mi potirul cu zâmbet și râs să mă doară-n ficat 

Ori cu mir să amuțesc scrâșnetul surd 

al nervilor în gardul ghimpat,

Storși de emoții cu ură

De copilul străpuns de cuțit,,

împuns repetat de un altul mascat pe vicleanul perfid...

 

Reumple-mi potirul din plin cu credință cinstită și vin

Să fie bun, dulce și mult să-i simt gustul în crângul divin

Să mă spele-n potop și furtună, de năravul mirean și pelin,

Să-mi resimt duhul crud,  din zor fraged...

din zenit în nadir...

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍