La coasă!
Dis de dimineață am plecat la coasă
Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,
Vreau să îmi aduc rapid fânul acasă
Știind că iarba se taie bine când e rouă.
Toată ziua am cosit cu mare spor,
Brazdă după brazdă am răsturnat,
O ciocărlie a triluit frumos în zbor,
Iar eu am ascultat și-am fredonat.
Și ritmul meu a fost precum cânta
Când mai rapid și mai apoi domol,
Duiosul sunet urechea-mi încânta
Și obosit pe seară eram cu lanul gol.
Dator n-am vrut deloc eu să rămân
Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,
Cu firimituri împrăștiate pe pământ
Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit.
Ca doi prieteni buni ne-am despărțit
Ea sus spre nori cântând s-a avântat,
Iar eu am adunat în coșul cel sfințit
Ce a rămas pe jos, de mine presărat.
Uite așa am petrecut o zi la coasă
Acompaniat de càntul ciocârliei,
Pe seară m-am întors voios acasă,
Și cu umor, am povestit totul...soției!
Категория: Стихи про животных
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 27 января 2023
Просмотры: 972
Стихи из этой категории
AMORAȘ PISOI POZNAȘ
Tânăr aproape un copilaș ,
Lenevește printre flori
Și pândește printre gene ,
Jucăușe mingi de pene .
Dar cu atât se alege ,
Că de-ar întrece gluma
I-ar sări în cap găina
Că acuma e mâmică
Și de motan ,nu-i este frică.
Clonc ,clonc ,clonc ,
Și puii vin roată
Mama le dă câte-o râmă ,
O sămânță ,o pietricică
Că așa face o mămică .
Și când somnul îi ademenește ,
Sub aripii îi încălzește!...
Povestea broscutei Pipo
Pipo era o broscuță verde,mică și vioaie,care trăia fericita pe malul unui lac limpede. Îi plăcea să sară de pe o frunza pe alta ,și să se joace cu celelalte broscuțe în apă.Dar într-o zi ,in timp ce se odihnea la soare ,un copil care se juca pe malul lacului o prinse și fără să stea prea mult pe gânduri ,o aruncă în iarbă,departe de apă.Pipo se rostogoli cu viteză,și când se opri ,simți că pielea i se usucă .Broscuțele nu pot trăi mult timp departe de apă! Cu toată forța ,începu să sară ,și să sară ,din ce in ce mai repede ,până când ,in cele din urmă ,ajunse într-un ochi de apa mic ,ascuns printre firele de iarbă. Însă lacul era departe ,iar Pipo era singură. Nu avea prieteni, nici mâncare ,iar locul in care ajunsese era prea mic pentru a-i fi casă. Multe animale și mulți oameni treceau zi de zi prin poeniță ,dar nimeni nu observă broscuță blocata in băltoacă . Într-o zi ,o pasare flamingo ,grațioasă și frumoasă ,cu pene roz și albe ,se plimba prin poaiană. Își întinse aripile ,apoi pași ușor pe pajiște.Dar ,dintr-o dată ,simți că piciorul i se afundă într-o baltă mica .
-Ouch! Ce-i asta ? Cine a pus aici aceasta gaura ?
-Era foarte aproape să-mi rup piciorul meu firav ! spuse pasărea flamingo îngrijorată .
Când privi mai atent ,văzu o broscuță verde tremurând în apă.
-Ce faci acolo ,micuțo ? De ce nu ești în lac ? întrebă curioasa pasărea .
Pipo îi povesti tot ce se întâmplase ,și o rugă să o ajute .
Pasărea flamingo se gândi un pic .Se întoarse într-o parte , apoi în cealaltă parte , se răsuci și merse înapoi , apoi ,iute ,se întoarse la băltoacă , își deschise larg aripile și le scutură, încercând să găsească o soluție . Daca își bagă ciocul ,riscă să o rănească pe broscuță ,și nu își dorea asta . Dar atunci ii veni o idee!
Se apropie de un copac mic ,și rupse cu ciocul o creangă subțire .
-Prinde-te bine de aceasta creanga ! Te voi trage afară cu grija ,spuse flamingo.
Zis și făcut . Pipo se agãță strâns de creangă , iar pasărea trase ușor ,până ce broscuța fu afara din băltā. Apoi, cu picioarele ei lungi și grațioase ,flamingo o duse repede până la marginea lacului.
-Gata ,Pipo ! Acum ești acasă ! spuse flamingo scuturandu-si penele colorate . Pipo ,nu mai sta pe gânduri .Cu un salt mare , plonjă în apa limpede .
-Splash ! Ce bine e sa fii acasă ! spuse bucuroasă.Din toate colțurile lacului ,broscuțele veniră sa o slaute .
-Bine ai revenit ,Pipo ! strigară ele în cor ,orăcăind.
-Oac ! Oac !
Pipo , se întoarse spre pasărea flamingo ,și îi spuse :
- Îți mulțumesc că m-ai ajutat !Fără tine nu aș fi reușit !
Flamingo o privi ,clipind blând din ochii ei ca două mărgele negre .
-Toate vietățile merita sa fie ajutate și protejate .Oamenii trebuie să aibă grijă de natură și de animalele care trăiesc în ea. Dacă toți am fi prieteni cu natura ,lumea ar fi mai frumoasă !
Pipo ,dădu din cap și se afunda în apă,fericit ca avea din nou prieteni și un loc unde sa trăiască .
Și de atunci ,dragi copii , broscuță Pipo și pasărea flamingo au rămas cele mai bune prietene ,iar toți cei care le-au văzut împreună au învățat că trebuie să aibă grija de animale și să protejeze natura .
Sfârșit .
🐸Povestea broscuței Pipo🐸
🧑🤝🧑Poveste pentru copii👭
🪶Text: Ionela B.Nechita🪶
🪶Toate drepturile de autor sunt protejate și rezervate .🪶
Peștișorul auriu
Habitat de apa pura,
Energie din terestru.
Incolor,fără glazura!
Interzis pentru pedestru.
Interior de mic acvariu,
Cu cristale și oglinzi!
Pentru peștișorul auriu,
Ce din magic îl desprinzi.
Singuratic și țâfnos,
Albastrui spre mov electric!
In oglinda-i majestuos,
Ambient mereu prielnic.
Inoata delicat și încrezător,
Ma observa zi și noapte.
Ca și conștiința impunător!
El își va schimba culorile toate!
Am o singura dorința,
Sa te fac sa nu fi trist!
O așa magica ființa,
La fericirea ta as vrea sa asist!
Iti aduc și lumânări,
Pietricele,nestemate!
Sa îți treacă supărări,
Si a tale-ți jumătate.
Va rămâne un mister,
De ce preferi tu singurel.
Esti tu oare din eter?
Sau ma înțelegi tu suflețel?
Pufy
Ghemotoc, pufos ca neaua,
Zgâlțâia de zor perdeaua
Și lätra voios din fire,
Țopăind de fericire .
După coada lui se -nvärte
N-ar sta locului cuminte,
Stă la pândă un răgaz
Cățelușul plin de haz.
Un căpșor ca și de pluș
Peste măsură de ghiduș;
Mărăia cu zel de joacă
Și pantoful mi -l atacă
De șireturi mă dezleagă,
Cu ciorapu-n dinți aleargă,
Să nu -l prind din urmă,
Se pitulă sub plapumă.
Se rostogoli sub pat,în grabă,
Ciufulind blănița-i albă;
Mă privi sfios,scăncind,
Căscase dulce,adormind ..
AMORAȘ PISOI POZNAȘ
Tânăr aproape un copilaș ,
Lenevește printre flori
Și pândește printre gene ,
Jucăușe mingi de pene .
Dar cu atât se alege ,
Că de-ar întrece gluma
I-ar sări în cap găina
Că acuma e mâmică
Și de motan ,nu-i este frică.
Clonc ,clonc ,clonc ,
Și puii vin roată
Mama le dă câte-o râmă ,
O sămânță ,o pietricică
Că așa face o mămică .
Și când somnul îi ademenește ,
Sub aripii îi încălzește!...
Povestea broscutei Pipo
Pipo era o broscuță verde,mică și vioaie,care trăia fericita pe malul unui lac limpede. Îi plăcea să sară de pe o frunza pe alta ,și să se joace cu celelalte broscuțe în apă.Dar într-o zi ,in timp ce se odihnea la soare ,un copil care se juca pe malul lacului o prinse și fără să stea prea mult pe gânduri ,o aruncă în iarbă,departe de apă.Pipo se rostogoli cu viteză,și când se opri ,simți că pielea i se usucă .Broscuțele nu pot trăi mult timp departe de apă! Cu toată forța ,începu să sară ,și să sară ,din ce in ce mai repede ,până când ,in cele din urmă ,ajunse într-un ochi de apa mic ,ascuns printre firele de iarbă. Însă lacul era departe ,iar Pipo era singură. Nu avea prieteni, nici mâncare ,iar locul in care ajunsese era prea mic pentru a-i fi casă. Multe animale și mulți oameni treceau zi de zi prin poeniță ,dar nimeni nu observă broscuță blocata in băltoacă . Într-o zi ,o pasare flamingo ,grațioasă și frumoasă ,cu pene roz și albe ,se plimba prin poaiană. Își întinse aripile ,apoi pași ușor pe pajiște.Dar ,dintr-o dată ,simți că piciorul i se afundă într-o baltă mica .
-Ouch! Ce-i asta ? Cine a pus aici aceasta gaura ?
-Era foarte aproape să-mi rup piciorul meu firav ! spuse pasărea flamingo îngrijorată .
Când privi mai atent ,văzu o broscuță verde tremurând în apă.
-Ce faci acolo ,micuțo ? De ce nu ești în lac ? întrebă curioasa pasărea .
Pipo îi povesti tot ce se întâmplase ,și o rugă să o ajute .
Pasărea flamingo se gândi un pic .Se întoarse într-o parte , apoi în cealaltă parte , se răsuci și merse înapoi , apoi ,iute ,se întoarse la băltoacă , își deschise larg aripile și le scutură, încercând să găsească o soluție . Daca își bagă ciocul ,riscă să o rănească pe broscuță ,și nu își dorea asta . Dar atunci ii veni o idee!
Se apropie de un copac mic ,și rupse cu ciocul o creangă subțire .
-Prinde-te bine de aceasta creanga ! Te voi trage afară cu grija ,spuse flamingo.
Zis și făcut . Pipo se agãță strâns de creangă , iar pasărea trase ușor ,până ce broscuța fu afara din băltā. Apoi, cu picioarele ei lungi și grațioase ,flamingo o duse repede până la marginea lacului.
-Gata ,Pipo ! Acum ești acasă ! spuse flamingo scuturandu-si penele colorate . Pipo ,nu mai sta pe gânduri .Cu un salt mare , plonjă în apa limpede .
-Splash ! Ce bine e sa fii acasă ! spuse bucuroasă.Din toate colțurile lacului ,broscuțele veniră sa o slaute .
-Bine ai revenit ,Pipo ! strigară ele în cor ,orăcăind.
-Oac ! Oac !
Pipo , se întoarse spre pasărea flamingo ,și îi spuse :
- Îți mulțumesc că m-ai ajutat !Fără tine nu aș fi reușit !
Flamingo o privi ,clipind blând din ochii ei ca două mărgele negre .
-Toate vietățile merita sa fie ajutate și protejate .Oamenii trebuie să aibă grijă de natură și de animalele care trăiesc în ea. Dacă toți am fi prieteni cu natura ,lumea ar fi mai frumoasă !
Pipo ,dădu din cap și se afunda în apă,fericit ca avea din nou prieteni și un loc unde sa trăiască .
Și de atunci ,dragi copii , broscuță Pipo și pasărea flamingo au rămas cele mai bune prietene ,iar toți cei care le-au văzut împreună au învățat că trebuie să aibă grija de animale și să protejeze natura .
Sfârșit .
🐸Povestea broscuței Pipo🐸
🧑🤝🧑Poveste pentru copii👭
🪶Text: Ionela B.Nechita🪶
🪶Toate drepturile de autor sunt protejate și rezervate .🪶
Peștișorul auriu
Habitat de apa pura,
Energie din terestru.
Incolor,fără glazura!
Interzis pentru pedestru.
Interior de mic acvariu,
Cu cristale și oglinzi!
Pentru peștișorul auriu,
Ce din magic îl desprinzi.
Singuratic și țâfnos,
Albastrui spre mov electric!
In oglinda-i majestuos,
Ambient mereu prielnic.
Inoata delicat și încrezător,
Ma observa zi și noapte.
Ca și conștiința impunător!
El își va schimba culorile toate!
Am o singura dorința,
Sa te fac sa nu fi trist!
O așa magica ființa,
La fericirea ta as vrea sa asist!
Iti aduc și lumânări,
Pietricele,nestemate!
Sa îți treacă supărări,
Si a tale-ți jumătate.
Va rămâne un mister,
De ce preferi tu singurel.
Esti tu oare din eter?
Sau ma înțelegi tu suflețel?
Pufy
Ghemotoc, pufos ca neaua,
Zgâlțâia de zor perdeaua
Și lätra voios din fire,
Țopăind de fericire .
După coada lui se -nvärte
N-ar sta locului cuminte,
Stă la pândă un răgaz
Cățelușul plin de haz.
Un căpșor ca și de pluș
Peste măsură de ghiduș;
Mărăia cu zel de joacă
Și pantoful mi -l atacă
De șireturi mă dezleagă,
Cu ciorapu-n dinți aleargă,
Să nu -l prind din urmă,
Se pitulă sub plapumă.
Se rostogoli sub pat,în grabă,
Ciufulind blănița-i albă;
Mă privi sfios,scăncind,
Căscase dulce,adormind ..
Другие стихотворения автора
La o cafea!
Bună dimineața îți spun iubito
Și mâna ți-o întind să te ridici,
Să savurăm și azi în doi cafeaua
Și să primesc la schimb...pupici.
Vreau să simți aroma fermecată
În care-am pus dragostea mea,
Iubirea să ne cuprindă pe amândoi
Și să uităm că uneori viața e grea.
Privește cum raza soarelui așteaptă
S-ajungă și la noi de după munte,
Să-ți mângâie ușor chipul frumos
Iar mie ridul, să-mi fure de pe frunte.
Să știi că am ales cana ce-ți place
Și-n care-ai pus frumoase amintiri,
Iar pentru mine am căutat ceșcuța
Din care am băut cândva la întâlniri.
În colțul mesei am pus trandafiri
Cu care în tinerețe te-am cucerit,
Sunt soțul fericit că-mi ești aleasa
Pe care am visat-o și visul împlinit
Te rog nu zăbovi, cafeaua e ferbinte
Și-am îndulcit-o cu miere de albine,
Să ne-așezăm și să-ți recit o poezie
Mărturisind că inima-mi îți aparține!
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iartă..dar nu uita!
M-a învățat pasu-nainte,
Bine să faci, cunoașteți limita,
Și a mai spus al meu părinte,
Fii bun copile, iartă, dar nu uita
Demult și-a încheiat călătoria,
Plecând în zborul lin spre Cer,
Sub masă și-a lăsat ea doctoria,
Acoperită bine de-un lăicer
Prin rugă numele-i chemăm,
Și ajutor Divin cerem mereu,
Îi spunem c-am învățat cum să iertăm,
Chiar dacă uneori ne este tare greu
În inimi dragostea-ți purtăm,
Și-ți ducem dorul măicuță bună,
Pe tine-n veci nu te uităm,
Iertare dăm, până ca
Soarele...s-apună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu înțeleg!
Nu pot să înțeleg de ce
La toți ne este foarte greu,
În țara-n care ne-am născut
De unde vreau să plec și eu
Nu înțeleg de ce ne păcălesc
Când noi prin vot i-am ales,
Și am crezut în tot ce au promis
Pâna-am văzut că au doar interes
Vorbim cu ei când ne-ntâlnim
Și nu le cerem vreo pomană,
Decât să-și țină al lor cuvânt
Și să-și păstreze fața lor umană
Pe zi ce trece tot mai mulți plecăm
Peste hotare în țari ce ne doresc,
Fiindcă aici vedem că-i nedreptate
Iar dincolo corect ei ne plătesc
Și tot mai des rămâne locul gol
Că cei ce pleacă nu se mai întorc,
Chiar dacă-aici trăiesc părinții lor
Cu griji, nevoi ce de puteri îi storc
Nu știm cum să mai punem votul
Că toți ne spun ce mult le pasă,
Dar când ajung acolo sus ne uită
Iar frații noștri nu-s aduși..acasă!
La o cafea!
Bună dimineața îți spun iubito
Și mâna ți-o întind să te ridici,
Să savurăm și azi în doi cafeaua
Și să primesc la schimb...pupici.
Vreau să simți aroma fermecată
În care-am pus dragostea mea,
Iubirea să ne cuprindă pe amândoi
Și să uităm că uneori viața e grea.
Privește cum raza soarelui așteaptă
S-ajungă și la noi de după munte,
Să-ți mângâie ușor chipul frumos
Iar mie ridul, să-mi fure de pe frunte.
Să știi că am ales cana ce-ți place
Și-n care-ai pus frumoase amintiri,
Iar pentru mine am căutat ceșcuța
Din care am băut cândva la întâlniri.
În colțul mesei am pus trandafiri
Cu care în tinerețe te-am cucerit,
Sunt soțul fericit că-mi ești aleasa
Pe care am visat-o și visul împlinit
Te rog nu zăbovi, cafeaua e ferbinte
Și-am îndulcit-o cu miere de albine,
Să ne-așezăm și să-ți recit o poezie
Mărturisind că inima-mi îți aparține!
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iartă..dar nu uita!
M-a învățat pasu-nainte,
Bine să faci, cunoașteți limita,
Și a mai spus al meu părinte,
Fii bun copile, iartă, dar nu uita
Demult și-a încheiat călătoria,
Plecând în zborul lin spre Cer,
Sub masă și-a lăsat ea doctoria,
Acoperită bine de-un lăicer
Prin rugă numele-i chemăm,
Și ajutor Divin cerem mereu,
Îi spunem c-am învățat cum să iertăm,
Chiar dacă uneori ne este tare greu
În inimi dragostea-ți purtăm,
Și-ți ducem dorul măicuță bună,
Pe tine-n veci nu te uităm,
Iertare dăm, până ca
Soarele...s-apună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu înțeleg!
Nu pot să înțeleg de ce
La toți ne este foarte greu,
În țara-n care ne-am născut
De unde vreau să plec și eu
Nu înțeleg de ce ne păcălesc
Când noi prin vot i-am ales,
Și am crezut în tot ce au promis
Pâna-am văzut că au doar interes
Vorbim cu ei când ne-ntâlnim
Și nu le cerem vreo pomană,
Decât să-și țină al lor cuvânt
Și să-și păstreze fața lor umană
Pe zi ce trece tot mai mulți plecăm
Peste hotare în țari ce ne doresc,
Fiindcă aici vedem că-i nedreptate
Iar dincolo corect ei ne plătesc
Și tot mai des rămâne locul gol
Că cei ce pleacă nu se mai întorc,
Chiar dacă-aici trăiesc părinții lor
Cu griji, nevoi ce de puteri îi storc
Nu știm cum să mai punem votul
Că toți ne spun ce mult le pasă,
Dar când ajung acolo sus ne uită
Iar frații noștri nu-s aduși..acasă!