Trecut-au anii
Trecut-au anii ca o clipă,
Cuib îşi făcuse şi uitarea,
Şi doar fotografia de sub sticlă,
Îmi mai trezea ardoarea.
Străbat cu gându` împovărat de ani,
Încet a timpului cărare,
Căci pe băncuţă sub castani,
A mea iubire e... ori mi se pare?
Cu pasul lent şi mult prea mic,
Sfios ca-n anii tinereţii,
Mă simt un june de bunic,
Ce dă răscoală vieţii.
Şi îmi ridic rebel reverul,
Aprind şi o ţigară ca boem să par,
Prin fumul rotocoale priveam cerul,
Şi mă gândeam cam cum s-apar.
Şi în gândirea mea bătrână şi firavă,
Cum să îmi fac intrarea-n scenă,
Trecuse timpul prea în grabă,
Şi sparse clipa mea boemă.
Iar când privirea de pe cer am coborât,
Băncuţa era goală …
Îmi las reverul hotărât,
Şi suflu amar în fumul de ţigară.
Mă aşez pe bancă şi oftez,
Căci tristă-i viaţa spre sfârşit,
Să mă gândesc la tinereţe, nu cutez,
Căci gându-mi este obosit.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 24 сентября 2023
Просмотры: 654
Стихи из этой категории
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire
Liniștea mea interioară
Vreau sa ma ascund în roua dimineții
Să pășesc pe iarba rece,precum e inima mea
Căci oricum tind să descoper sensul vieții
Să nu visez în timp ce fericirea adormea...
Vreau ca pentru totdeauna să mă refugiez
Din tot acest coșmar
Cum să mai înaintez ?
Spre un viitor frumos,dar cu un trecut amar...
Vreau să cunosc ce ai făcut
Să nu te pierd,dar e prea târziu
Căci de prețuit nu ai știut
Și acum despre asta scriu...
Vreau ca tu din nou să apari
Deși știu că doar un zâmbet e destul
Însă nimic nu mai repari
Mi-am încuiat și sufletul.
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Dorul din trecut
Te scriu în poezii de parcă încă ai fi al meu,
te scriu în ale mele gânduri,
încercând să te caut într-un alt el,
căci am pierdut tot ce mi erai la doisprezece ani.
Te-am lăsat, fără de minte,
încă te puteam avea.
gândul ți-e la ea,
al meu la tine,
mi-am spus printre lacrimi și suspine,
căci al meu nu vei mai fi, de te-aș căuta noapte și zi.
Și inima-mi rămâne prinsă-n tine,
căci tu ai fost prima și ultima mea iubire,
ochii tăi zăresc asupra ei,
dar ai mei privesc în continuare către tine.
Și de-aș fi gândit la momentul potrivit,
poate încă m-ai fi iubit,
te-aș fi avut lângă mine,
lacrimile mi-ar fi curs de fericire.
te puteam păstra doar pentru mine,
scumpa și tandra mea iubire…
te-am iubit, dar am greșit la ai mei doisprezece ani de zile.
N-am știut ce-i dragostea și cum se privește ea,
și-aș vrea să pot întoarce timpul, măcar un ceas măcar,
căci dorul meu de tine, e acum și mai amar…
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!
Nu stelele...
Nu stelele aprinse
Pe boltă, mă uimesc,
Ci ochii tăi albaştri,
Atunci când mă privesc.
Nu mă uimesc nici Câinii,
Nici cele două Urse,
Ci gura ta cea dulce
Şi ale tale buze.
Nici ale lunii raze,
Din nori când se ivesc,
Ci nopţile cu tine
Alături, mă uimesc.
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire
Liniștea mea interioară
Vreau sa ma ascund în roua dimineții
Să pășesc pe iarba rece,precum e inima mea
Căci oricum tind să descoper sensul vieții
Să nu visez în timp ce fericirea adormea...
Vreau ca pentru totdeauna să mă refugiez
Din tot acest coșmar
Cum să mai înaintez ?
Spre un viitor frumos,dar cu un trecut amar...
Vreau să cunosc ce ai făcut
Să nu te pierd,dar e prea târziu
Căci de prețuit nu ai știut
Și acum despre asta scriu...
Vreau ca tu din nou să apari
Deși știu că doar un zâmbet e destul
Însă nimic nu mai repari
Mi-am încuiat și sufletul.
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Dorul din trecut
Te scriu în poezii de parcă încă ai fi al meu,
te scriu în ale mele gânduri,
încercând să te caut într-un alt el,
căci am pierdut tot ce mi erai la doisprezece ani.
Te-am lăsat, fără de minte,
încă te puteam avea.
gândul ți-e la ea,
al meu la tine,
mi-am spus printre lacrimi și suspine,
căci al meu nu vei mai fi, de te-aș căuta noapte și zi.
Și inima-mi rămâne prinsă-n tine,
căci tu ai fost prima și ultima mea iubire,
ochii tăi zăresc asupra ei,
dar ai mei privesc în continuare către tine.
Și de-aș fi gândit la momentul potrivit,
poate încă m-ai fi iubit,
te-aș fi avut lângă mine,
lacrimile mi-ar fi curs de fericire.
te puteam păstra doar pentru mine,
scumpa și tandra mea iubire…
te-am iubit, dar am greșit la ai mei doisprezece ani de zile.
N-am știut ce-i dragostea și cum se privește ea,
și-aș vrea să pot întoarce timpul, măcar un ceas măcar,
căci dorul meu de tine, e acum și mai amar…
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!
Nu stelele...
Nu stelele aprinse
Pe boltă, mă uimesc,
Ci ochii tăi albaştri,
Atunci când mă privesc.
Nu mă uimesc nici Câinii,
Nici cele două Urse,
Ci gura ta cea dulce
Şi ale tale buze.
Nici ale lunii raze,
Din nori când se ivesc,
Ci nopţile cu tine
Alături, mă uimesc.
Другие стихотворения автора
Epigrame XXX
Botez
Am fost la o întrunire de atei,
Şi m-am simțit ușor stresat,
Că într-un poloboc de tei,
Doar vinul era... botezat!
Profesorii azi - nu mai predau corect la școală
și forțează elevii să facă meditații
Uitând de etică și onoare,
Voi ați adus hoția în scoală,
Vă dau un patru la purtare,
Şi meditații gratis la morală.
Lumea azi
Totul s-a schimbat din rădăcină,
Iar prostul are acuma bodyguard,
Și nu mai dă cu oiștea în gard,
Ci cu Ferrari-ul în piscină.
Guvernului
Carul țării s-a oprit,
Rămânând iar în impas,
Căci armăsarii au murit,
Şi-acum trag, boi de pripas.
Dispută
Ca în orice căsnicie,
Există și bătălie...
În lupta dintre eu și ea,
Câștigă soacră-mea.
Practică
Venii stresat de undeva,
Iar a mea soață exersa,
Şi rău mai chinuia pianul,
C-a trebuit să-mi mut timpanul.
Defect profesional
Un miner intră în baie,
Să se spele pe țesuturi,
Dar văzând că e bălaie,
A-nceput s-o ia la șuturi.
Lui Dan Spătaru
Tot a sperat sărmanul Dan,
Ca drumurile să ni se-ntâlnească,
Eu, am ajuns pe un maidan,
Iar el s-a rătăcit cu o Fetească.
Amicului – îmi zice vulturul
Stai pe pace dragă amice,
Căci toţi încearcă să mă muşte,
Dar un proverb latin vă zice,
Vulturul nu prinde muşte.
Ceartă
Ieri în toiul unei conversații,
O gafă mare am făcut,
Că i-am adus aminte soaței,
Anul în care s-a născut.
Ședință de spiritism
Un spirit vechi am invocat,
Să aflu de ce sunt tulburat,
Și, m-am trezit cu soacră-mea,
Deși trăia...!
Unor fete
Când le vezi, privind din curte,
Îți vine aprig să le împungi,
Cu cât fustițele-s mai scurte,
Cu atât privirile-s mai lungi.
Unui poet nepublicat
În fața focului din sobă,
Simțind că viața-i în picaj,
Din volum citea o odă,
Că doar așa să aibă și tiraj.
Evaziune fiscală
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar veni cei de la fisc,
Şi-i de-te una peste plisc.
Evaziune fiscală - 2
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar neplătind pe melodie,
Fiscul o închise în colivie.
Copilăria
Te uită copile cum pleacă,
Cum intră amintirea-n trecut,
Hai du-te acuma la joacă,
Cât încă nu-i totul pierdut.
Aleargă afară prin ploaie,
Soarele plimbă-l în lesă,
Poartă-l pe Luna bălaie,
Și lasă-l la o altă adresă.
Urcă-n copaci și fluieră-ți frica,
Aleargă pe frunze ca vântul,
Cu greierul împacă furnica,
Și învârte mai tare pământul.
Bea apă din râu și ciubere,
Ia curcubeul și fă-ți-l hamac,
Rupe-n pădure sinistra tăcere,
Să sune întruna ecoul buimac.
Te uită copile cum pleacă,
Cum intră vremea-n trecut,
Hai du-te acuma la joacă,
Că încă nu-i totul pierdut.
Seara de Crăciun
E teroare pe pământ,
Nu mai e nimica sfânt,
Doar în case de creștini,
Astăzi se aprind lumini.
Focu-n sobă surd trosnește,
Marea taină îi unește,
Sus în colț, lângă icoană,
Arde-n candelă o rană,
Este rana lumii toată,
Rana sfântă, vindecată,
Azi, în ieslea de pe jos,
Prin nașterea lui Hristos.
Azi în noaptea de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Sus în cer și aicea jos,
S-a născut Iisus Hristos!
Cântă-n rai îngeri duios,
Astăzi s-a născut Hristos,
Cântă cerul bucuria,
Astăzi s-a născut Mesia!
Însă aicea pe pământ,
Nu mai e nimica sfânt,
Numai la creștin în casă,
Pruncul stă cu ei la masă.
Nu mai ești binevenit,
Tu Iisuse, Tu Hristoase,
Omul te-a înlocuit,
Cu petreceri zgomotoase.
Stă bisericuța goală,
Nici afară nu mai ninge,
Sufletul e plin de boală,
Candela încet se stinge.
Cântă un colind nebun,
Azi, în seara de Crăciun,
Linu-i lin și iară lin...
Alungați-l pe creștin,
Linu-i lin și e frumos...
Alungați-L pe Hristos!
Singurătate
Trist am ajuns acum înspre amurg,
Să mă ascund la mine-n casă,
Odaia sumbră kilometric s-o parcurg,
Iar glasul să mi-l sting din fașă.
De câțiva ani nu mă cunoaște poarta,
Iar barba-mi mătură podeaua,
O scurtă linie mi-i astăzi toată harta,
Iar ceru-mi este nefiresc perdeaua.
Dar nici așa nu pot să fiu de tot uitat,
Că-mi croncăne la geam un corb anost,
Și-apoi cu ochiul negru și corpul dezpănat,
Îmi cere ca să-și facă pervazul adăpost.
Se mai aude vag la gard câte-un vecin,
Ce-i curios să știe unde-mi țin cadavrul,
Îl las s-aștepte căci timp mai am puțin,
Și-apoi o să-i donez și trupul și năravul.
Dar azi îmi vine ca să petrec cu ciudă,
Să sparg ca un bețiv tavanul și podeaua,
Să râd de voi, ascuns sub iarba crudă,
Și învelit de rouă să-mi savurez cafeaua,
Iar hohotul de râs doar moartea să-l audă,
Să vină furibund să-mi prăbușească steaua.
Epigrame XXXII
Trupei de mascați – a poliției de intervenție
De acum o săptămână,
La sediu e mare rumoare,
Că-n misiunea de la stână,
A behăit berbecul din dotare.
Unui ucenic
Atât de des își pierde capul,
Lipsit de simțul cutezanței,
Că, mi-am trimis ciracul,
La Capul Bunei Speranțe.
Colegului Ion Cărbune
Nu știu de ce anume,
Aflându-se în armată,
Soldatul Cărbune,
A fost lăsat la vatră.
Unui instalator - de la echipa de intervenție
Într-un mod neașteptat,
Aflându-se în misiune,
Instalatorul a demisionat,
Că era prea multă presiune.
Soluție
Vrând teroarea să sfârșească,
Că totu-i plin de igrasie,
A început ca să citească,
Colț Alb... a mea soție!
Trusa de prim ajutor
Șoferul de pe tractor,
Avu iar un incident,
Și n-acordă prim ajutor,
Că e la al doilea accident.
Moș Crăciun bolnav ?
Anul ăsta nu mai vin,
Patru reni am mai puțin!
Știrea a devenit virală,
E…Insuficiență renală.
Viața
Când nu eram legat,
Eram pe munte, litoral,
De când sunt însurat,
Încerc s-ajung la mal.
Unui fotograf
I-a căzut de pe dulap,
Un aparat foto în cap,
Și de atunci ireversibil,
A devenit fotosensibil.
Lui Adrian Păunescu - îndemn către tineri cu poezia, Iubiți-vă pe tunuri
O focoasă și al său ins,
La îndemn nu s-au sfiit.
Iubind, fitilul au aprins,
Dar a scâncit, n-a bubuit.
Schimb...
I-aș pune oase sufletului meu,
Să-l văd cum umblă derbedeu,
Să-l bat și să-l închid în turlă,
S-aud cum carnea părăsită urlă.
Să-l chinui ca pe trupul meu,
Să nu se mai întoarcă-n Dumnezeu,
Să fie îngropat într-un coșciug,
În rai să fie carne din belșug.
Să lucre zilnic pentr-o pâine,
Să ducă viața mea de câine,
Apoi cu zâmbetul pe față,
Să roage-n fiecare dimineață,
Ca osul alb și luminos să fie,
Și carnea să miroase-a iasomie,
Tot trupul să se-nalțe-n cer,
Iar el să stea-n pământ stingher,
Să moară viermele de foame,
Că nu mai are os și carne,
S-aștepte descărnat și fără piele,
În trup o nouă Înviere.
Epigrame XXX
Botez
Am fost la o întrunire de atei,
Şi m-am simțit ușor stresat,
Că într-un poloboc de tei,
Doar vinul era... botezat!
Profesorii azi - nu mai predau corect la școală
și forțează elevii să facă meditații
Uitând de etică și onoare,
Voi ați adus hoția în scoală,
Vă dau un patru la purtare,
Şi meditații gratis la morală.
Lumea azi
Totul s-a schimbat din rădăcină,
Iar prostul are acuma bodyguard,
Și nu mai dă cu oiștea în gard,
Ci cu Ferrari-ul în piscină.
Guvernului
Carul țării s-a oprit,
Rămânând iar în impas,
Căci armăsarii au murit,
Şi-acum trag, boi de pripas.
Dispută
Ca în orice căsnicie,
Există și bătălie...
În lupta dintre eu și ea,
Câștigă soacră-mea.
Practică
Venii stresat de undeva,
Iar a mea soață exersa,
Şi rău mai chinuia pianul,
C-a trebuit să-mi mut timpanul.
Defect profesional
Un miner intră în baie,
Să se spele pe țesuturi,
Dar văzând că e bălaie,
A-nceput s-o ia la șuturi.
Lui Dan Spătaru
Tot a sperat sărmanul Dan,
Ca drumurile să ni se-ntâlnească,
Eu, am ajuns pe un maidan,
Iar el s-a rătăcit cu o Fetească.
Amicului – îmi zice vulturul
Stai pe pace dragă amice,
Căci toţi încearcă să mă muşte,
Dar un proverb latin vă zice,
Vulturul nu prinde muşte.
Ceartă
Ieri în toiul unei conversații,
O gafă mare am făcut,
Că i-am adus aminte soaței,
Anul în care s-a născut.
Ședință de spiritism
Un spirit vechi am invocat,
Să aflu de ce sunt tulburat,
Și, m-am trezit cu soacră-mea,
Deși trăia...!
Unor fete
Când le vezi, privind din curte,
Îți vine aprig să le împungi,
Cu cât fustițele-s mai scurte,
Cu atât privirile-s mai lungi.
Unui poet nepublicat
În fața focului din sobă,
Simțind că viața-i în picaj,
Din volum citea o odă,
Că doar așa să aibă și tiraj.
Evaziune fiscală
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar veni cei de la fisc,
Şi-i de-te una peste plisc.
Evaziune fiscală - 2
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar neplătind pe melodie,
Fiscul o închise în colivie.
Copilăria
Te uită copile cum pleacă,
Cum intră amintirea-n trecut,
Hai du-te acuma la joacă,
Cât încă nu-i totul pierdut.
Aleargă afară prin ploaie,
Soarele plimbă-l în lesă,
Poartă-l pe Luna bălaie,
Și lasă-l la o altă adresă.
Urcă-n copaci și fluieră-ți frica,
Aleargă pe frunze ca vântul,
Cu greierul împacă furnica,
Și învârte mai tare pământul.
Bea apă din râu și ciubere,
Ia curcubeul și fă-ți-l hamac,
Rupe-n pădure sinistra tăcere,
Să sune întruna ecoul buimac.
Te uită copile cum pleacă,
Cum intră vremea-n trecut,
Hai du-te acuma la joacă,
Că încă nu-i totul pierdut.
Seara de Crăciun
E teroare pe pământ,
Nu mai e nimica sfânt,
Doar în case de creștini,
Astăzi se aprind lumini.
Focu-n sobă surd trosnește,
Marea taină îi unește,
Sus în colț, lângă icoană,
Arde-n candelă o rană,
Este rana lumii toată,
Rana sfântă, vindecată,
Azi, în ieslea de pe jos,
Prin nașterea lui Hristos.
Azi în noaptea de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Sus în cer și aicea jos,
S-a născut Iisus Hristos!
Cântă-n rai îngeri duios,
Astăzi s-a născut Hristos,
Cântă cerul bucuria,
Astăzi s-a născut Mesia!
Însă aicea pe pământ,
Nu mai e nimica sfânt,
Numai la creștin în casă,
Pruncul stă cu ei la masă.
Nu mai ești binevenit,
Tu Iisuse, Tu Hristoase,
Omul te-a înlocuit,
Cu petreceri zgomotoase.
Stă bisericuța goală,
Nici afară nu mai ninge,
Sufletul e plin de boală,
Candela încet se stinge.
Cântă un colind nebun,
Azi, în seara de Crăciun,
Linu-i lin și iară lin...
Alungați-l pe creștin,
Linu-i lin și e frumos...
Alungați-L pe Hristos!
Singurătate
Trist am ajuns acum înspre amurg,
Să mă ascund la mine-n casă,
Odaia sumbră kilometric s-o parcurg,
Iar glasul să mi-l sting din fașă.
De câțiva ani nu mă cunoaște poarta,
Iar barba-mi mătură podeaua,
O scurtă linie mi-i astăzi toată harta,
Iar ceru-mi este nefiresc perdeaua.
Dar nici așa nu pot să fiu de tot uitat,
Că-mi croncăne la geam un corb anost,
Și-apoi cu ochiul negru și corpul dezpănat,
Îmi cere ca să-și facă pervazul adăpost.
Se mai aude vag la gard câte-un vecin,
Ce-i curios să știe unde-mi țin cadavrul,
Îl las s-aștepte căci timp mai am puțin,
Și-apoi o să-i donez și trupul și năravul.
Dar azi îmi vine ca să petrec cu ciudă,
Să sparg ca un bețiv tavanul și podeaua,
Să râd de voi, ascuns sub iarba crudă,
Și învelit de rouă să-mi savurez cafeaua,
Iar hohotul de râs doar moartea să-l audă,
Să vină furibund să-mi prăbușească steaua.
Epigrame XXXII
Trupei de mascați – a poliției de intervenție
De acum o săptămână,
La sediu e mare rumoare,
Că-n misiunea de la stână,
A behăit berbecul din dotare.
Unui ucenic
Atât de des își pierde capul,
Lipsit de simțul cutezanței,
Că, mi-am trimis ciracul,
La Capul Bunei Speranțe.
Colegului Ion Cărbune
Nu știu de ce anume,
Aflându-se în armată,
Soldatul Cărbune,
A fost lăsat la vatră.
Unui instalator - de la echipa de intervenție
Într-un mod neașteptat,
Aflându-se în misiune,
Instalatorul a demisionat,
Că era prea multă presiune.
Soluție
Vrând teroarea să sfârșească,
Că totu-i plin de igrasie,
A început ca să citească,
Colț Alb... a mea soție!
Trusa de prim ajutor
Șoferul de pe tractor,
Avu iar un incident,
Și n-acordă prim ajutor,
Că e la al doilea accident.
Moș Crăciun bolnav ?
Anul ăsta nu mai vin,
Patru reni am mai puțin!
Știrea a devenit virală,
E…Insuficiență renală.
Viața
Când nu eram legat,
Eram pe munte, litoral,
De când sunt însurat,
Încerc s-ajung la mal.
Unui fotograf
I-a căzut de pe dulap,
Un aparat foto în cap,
Și de atunci ireversibil,
A devenit fotosensibil.
Lui Adrian Păunescu - îndemn către tineri cu poezia, Iubiți-vă pe tunuri
O focoasă și al său ins,
La îndemn nu s-au sfiit.
Iubind, fitilul au aprins,
Dar a scâncit, n-a bubuit.
Schimb...
I-aș pune oase sufletului meu,
Să-l văd cum umblă derbedeu,
Să-l bat și să-l închid în turlă,
S-aud cum carnea părăsită urlă.
Să-l chinui ca pe trupul meu,
Să nu se mai întoarcă-n Dumnezeu,
Să fie îngropat într-un coșciug,
În rai să fie carne din belșug.
Să lucre zilnic pentr-o pâine,
Să ducă viața mea de câine,
Apoi cu zâmbetul pe față,
Să roage-n fiecare dimineață,
Ca osul alb și luminos să fie,
Și carnea să miroase-a iasomie,
Tot trupul să se-nalțe-n cer,
Iar el să stea-n pământ stingher,
Să moară viermele de foame,
Că nu mai are os și carne,
S-aștepte descărnat și fără piele,
În trup o nouă Înviere.