Soarele și Luna!
Îmi place să admir, cum Soarele apune,
Cum urcă și se-ascunde după munte,
Cum ziua îl urmează, părând a se supune,
Lăsând loc Lunei, cu noaptea să se-nfrunte
Aștept ca dimineața, să vină cu lumina,
Adusă de la Soare, ce a plecat cu ziua,
Și plâng când văd că-mi e furată Luna,
De noapte, când pe iarbă cade roua
Eu mi-aș dori ca Soarele și Luna,
Pe cer să strălucescă împreună,
Dar făra-nlocui nocturna cu diurna,
Și inima ar obosi și n-ar mai bate-ntruna
Acum eu înteleg că după munte,
Soarele nu e ascuns și e cu Luna,
Putere-i dă să lumineze-n noapte,
Aștri cerești vor fi..întotdeauna!!
......................................................
Ea sora luminată, El strălucitul...frate!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!