Dorul in tăcerea nopții
Noaptea mă îmbracă în tăcerea ei nesfârșită,
Gândul la tine îmi e o lume nebănuită,
Unde dorul e steaua ce luminează în noapte
Și depărtarea dintre noi se vrea...mai aproape.
Cerul mușcă din lună, aștrii nopții au înghețat,
Șoapte fără glas prin vântul iernii răzbat.
Închid ochii și tot tu îmi vii mai aproape
Visul ce nu se stinge și arde în fiecare noapte.
În adâncul tăcerii mă regăsesc în privirea ta
Amintirea reînvie clipele ce ne-au fost senine
Noaptea mă învăluie in al ei negru de catifea
Deși distanța ne ține în două lumi străine...ești cu mine.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 19 февраля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 184
Стихи из этой категории
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
Când iubesti
Cand iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești iarăși la tine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tată
Chipul tău nins
De ridurile vremii
M a copleșit de plâns
Pt trecutele decenii.
Ochii tăi blajini,
Captivi în povestiri,
Depănănd imagini,
Curgeau în amintiri.
Cu emoția culeasă
De pe obrazul drag
Așterneai pe masă
Pozele n șirag.
Îmi lipsești enorm
În golurile ascunse;
Regretele discern
Pt clipele apuse.
Tată, mâinile ți sărut,
Ce au idem,iz de pâine,
Adulmecăndu l din trecut,
Ce I duc dorul azi și mâine...
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
Când iubesti
Cand iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești iarăși la tine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tată
Chipul tău nins
De ridurile vremii
M a copleșit de plâns
Pt trecutele decenii.
Ochii tăi blajini,
Captivi în povestiri,
Depănănd imagini,
Curgeau în amintiri.
Cu emoția culeasă
De pe obrazul drag
Așterneai pe masă
Pozele n șirag.
Îmi lipsești enorm
În golurile ascunse;
Regretele discern
Pt clipele apuse.
Tată, mâinile ți sărut,
Ce au idem,iz de pâine,
Adulmecăndu l din trecut,
Ce I duc dorul azi și mâine...
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Другие стихотворения автора
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Contraste
Ai plecat fără vreun "bun rămas"
De-atunci viața imi este un calvar
Îndur fiecare zi cu stările-mi anoste
Și gândurile ce-ades bat în contraste.
Căci am rămas confuză ...încâlcită
Luptând cu a ta nesfârșită lipsă de inimă
Când doar ai prelungit între noi tăcerea
Uitând că tu și vinul mi-erați mângâierea.
De-atunci uneori dorul, îl simt ca pe o boală
Ce-și caută în versuri sublimă terapie
S-accepte, că n-a fost mai mult să fie
Un vin și-o-mbrățisare... rămân câștig la loterie.
Ai plecat și mi-ai lăsat fiori ce inima-mi îngheață
Sau poate-i doar frigul iernii ce bântuie afară
M-ai simt fiori ce nasc în suflet flori de gheață
Încerc să le topesc usor gândind la ultima toamnă...
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.
Speranțe de vis
Și din atâta dor amar
Se naște parcă o speranță
Ce tăcerii ii face hotar
Și sufletu-mi dezgheață...
Și mi te scriu iar în poeme
Şi te pictez pe mii de foi,
Si iti cânt numele în noapte,
Intr-o melodie despre noi.
Si-alerg din al meu colt de lume
Către cerul necunoscut,
Să te găsesc pe tine, babe
Şi ochii bruni să íţi sărut.
Sã facem c-un vin, noaptea albā,
Să-mi povestești ce-ai mai făcut
Să vezi cum dorul meu te poartă,
Căci doar asa, eu te-am avut....
Și te gasesc dragul meu babe,
Si mi te rog cu ochii către zare,
Să stai cu mine o clipă doar,
Răgaz să-mi dai o imbrätişare...
Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,
O clipă de dor, un vis să trăiesc.
Să-mi dai cu un vin, viață din nou,
Implinirea să-mi poarte numele tău.
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Contraste
Ai plecat fără vreun "bun rămas"
De-atunci viața imi este un calvar
Îndur fiecare zi cu stările-mi anoste
Și gândurile ce-ades bat în contraste.
Căci am rămas confuză ...încâlcită
Luptând cu a ta nesfârșită lipsă de inimă
Când doar ai prelungit între noi tăcerea
Uitând că tu și vinul mi-erați mângâierea.
De-atunci uneori dorul, îl simt ca pe o boală
Ce-și caută în versuri sublimă terapie
S-accepte, că n-a fost mai mult să fie
Un vin și-o-mbrățisare... rămân câștig la loterie.
Ai plecat și mi-ai lăsat fiori ce inima-mi îngheață
Sau poate-i doar frigul iernii ce bântuie afară
M-ai simt fiori ce nasc în suflet flori de gheață
Încerc să le topesc usor gândind la ultima toamnă...
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.
Speranțe de vis
Și din atâta dor amar
Se naște parcă o speranță
Ce tăcerii ii face hotar
Și sufletu-mi dezgheață...
Și mi te scriu iar în poeme
Şi te pictez pe mii de foi,
Si iti cânt numele în noapte,
Intr-o melodie despre noi.
Si-alerg din al meu colt de lume
Către cerul necunoscut,
Să te găsesc pe tine, babe
Şi ochii bruni să íţi sărut.
Sã facem c-un vin, noaptea albā,
Să-mi povestești ce-ai mai făcut
Să vezi cum dorul meu te poartă,
Căci doar asa, eu te-am avut....
Și te gasesc dragul meu babe,
Si mi te rog cu ochii către zare,
Să stai cu mine o clipă doar,
Răgaz să-mi dai o imbrätişare...
Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,
O clipă de dor, un vis să trăiesc.
Să-mi dai cu un vin, viață din nou,
Implinirea să-mi poarte numele tău.
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.