Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 13 апреля 2023
Просмотры: 827
Стихи из этой категории
Tu ești acesta oare?...
1.Sunt doar un om.
Un om fără regrete;
Fără visuri deșarte,
Dar cu păcate.
2.Un om lipsit de răutate,
Care speră la puțină bunătate;
Un om ce poate întelege orice,
Mai puțin propriile fapte.
3.O fată frântă de propriile vise,
Din cauza lipsei de susținere;
Din cauza oamenilor fără rușine;
Din cauza oamenilor cu percepții diferite.
4.O fată retrasă de propriile gânduri,
Ucigând orice urmă de propuneri;
Pentru o fărâmă de fericire,
Chiar și pentru cele mai mici speranțe..
5.Un om căruia îi pasă de toți și de toate,
Un om care luptă pentru fapte și dorințe uitate,
Un om care crede în oameni distruși,
Pentru o lupta cu supuși.
6.O fire ce se dăruiește din suflet,
Fără urmă de regret;
Pentru o lume ce nu contează,
Pentru o omenire în pauză..
7.Între atâția oameni întunecați,
Acești oameni sunt remarcați;
Prin dragostea lor numerică,
Pentru o lume puternică.
8.Deși, în sufletul lor totul este greșit,
Noi luptăm la nesfârșit;
Să demonstrăm ca omenirea merită,
O speranță puternică….
9.Acești oameni renunță pentru o clipă de fericire,
La toate luptele cu sine,
Pentru o simplă bucurie,
Pentru o simplă veselie…
10.Noi nu suntem Eminescu,Blaga sau Bacovia,
Să vorbim de romatisme,sicrie și oameni sfărmați,
Noi nu suntem cei cu actoria,
Dar suntem cei care luptă pentru a fi împăcați.
11.Luptăm pentru binele tuturor,
Deși noi nu suntem în locul lor;
Preferăm să învingem problema,
Pentru binele altora.
12.Ne rătăcim prin cărările durerii,
Prin pădurile pierzării,
Încercând să ne salvăm,
Pentru o clipă de adevar…
13.Cuvintele dureroase sunt ascunse,
Pentru luptele pierdute,
Care nu ar avea efecte,
Pentru oamenii fără verighete..
14. Și astfel ,oamenii ca noi,
Pierduți printre nori,
Rămân în singurătatea rece și dureroasă,
Până când tot ce simțim ne apasă..
15.Și foarte tare ne apasă,
Iar durerea nu ne lasă,
Și sperăm la o rază de soare,
-Tu ești acesta oare?...
Soarele și Luna
Privesc Aurul și Argintul
Și aștept, ca ei să-mi răspundă:
De ce în spațiul lor ceresc,
Nu se văd, nu se-ntâlnesc?
Luna-n neguri se cufundă,
Șovăind să se ascundă;
Iubiți are de ales,
Între El și univers.
Soarelui, celest strălucitor,
Nu îi pasă de amor
Sau poate în sinea sa,
S-o fi îndrăgostit de-o stea!
De-ar fi să pleci, din lumea mea
Fluture de noapte
As vrea sa fiu un fluture de noapte
Ce ajungând în cămăruță ta
Timid sa bată din a lui aripa
Tânjind după privirea ta de-o clipă..
Apoi,cuminte sa se-aseze pe o carte
Privindu-te cum scrii,târziu în noapte,
Să îți atingă tâmpla gânditoare,
Si-apoi sa zboare iar,departe,
Purtând cu el câteva șoapte:
A fost un vis?
Îl voi păstra până dincolo de moarte..
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în engleză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back just like before
I love you too much and I can't live without you
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you
It was the time of "I love you"'s
Both of us lived happily in our dreams
It was the time of "I love you"'s
And then I wanted to stand by my own feet
I wanted to live other loves
Other "I love you"'s, other "forever"
But it was you I was dreaming about, my love
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you
I wang longing to know
All about life, too fast maybe
It was about discovering life
With its sorrows, its joys, its madness
I wanted to live like the time
Follow my hours, live in the present
The more I lived, the more I loved you tenderly
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you.
Tu ești acesta oare?...
1.Sunt doar un om.
Un om fără regrete;
Fără visuri deșarte,
Dar cu păcate.
2.Un om lipsit de răutate,
Care speră la puțină bunătate;
Un om ce poate întelege orice,
Mai puțin propriile fapte.
3.O fată frântă de propriile vise,
Din cauza lipsei de susținere;
Din cauza oamenilor fără rușine;
Din cauza oamenilor cu percepții diferite.
4.O fată retrasă de propriile gânduri,
Ucigând orice urmă de propuneri;
Pentru o fărâmă de fericire,
Chiar și pentru cele mai mici speranțe..
5.Un om căruia îi pasă de toți și de toate,
Un om care luptă pentru fapte și dorințe uitate,
Un om care crede în oameni distruși,
Pentru o lupta cu supuși.
6.O fire ce se dăruiește din suflet,
Fără urmă de regret;
Pentru o lume ce nu contează,
Pentru o omenire în pauză..
7.Între atâția oameni întunecați,
Acești oameni sunt remarcați;
Prin dragostea lor numerică,
Pentru o lume puternică.
8.Deși, în sufletul lor totul este greșit,
Noi luptăm la nesfârșit;
Să demonstrăm ca omenirea merită,
O speranță puternică….
9.Acești oameni renunță pentru o clipă de fericire,
La toate luptele cu sine,
Pentru o simplă bucurie,
Pentru o simplă veselie…
10.Noi nu suntem Eminescu,Blaga sau Bacovia,
Să vorbim de romatisme,sicrie și oameni sfărmați,
Noi nu suntem cei cu actoria,
Dar suntem cei care luptă pentru a fi împăcați.
11.Luptăm pentru binele tuturor,
Deși noi nu suntem în locul lor;
Preferăm să învingem problema,
Pentru binele altora.
12.Ne rătăcim prin cărările durerii,
Prin pădurile pierzării,
Încercând să ne salvăm,
Pentru o clipă de adevar…
13.Cuvintele dureroase sunt ascunse,
Pentru luptele pierdute,
Care nu ar avea efecte,
Pentru oamenii fără verighete..
14. Și astfel ,oamenii ca noi,
Pierduți printre nori,
Rămân în singurătatea rece și dureroasă,
Până când tot ce simțim ne apasă..
15.Și foarte tare ne apasă,
Iar durerea nu ne lasă,
Și sperăm la o rază de soare,
-Tu ești acesta oare?...
Soarele și Luna
Privesc Aurul și Argintul
Și aștept, ca ei să-mi răspundă:
De ce în spațiul lor ceresc,
Nu se văd, nu se-ntâlnesc?
Luna-n neguri se cufundă,
Șovăind să se ascundă;
Iubiți are de ales,
Între El și univers.
Soarelui, celest strălucitor,
Nu îi pasă de amor
Sau poate în sinea sa,
S-o fi îndrăgostit de-o stea!
De-ar fi să pleci, din lumea mea
Fluture de noapte
As vrea sa fiu un fluture de noapte
Ce ajungând în cămăruță ta
Timid sa bată din a lui aripa
Tânjind după privirea ta de-o clipă..
Apoi,cuminte sa se-aseze pe o carte
Privindu-te cum scrii,târziu în noapte,
Să îți atingă tâmpla gânditoare,
Si-apoi sa zboare iar,departe,
Purtând cu el câteva șoapte:
A fost un vis?
Îl voi păstra până dincolo de moarte..
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în engleză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back just like before
I love you too much and I can't live without you
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you
It was the time of "I love you"'s
Both of us lived happily in our dreams
It was the time of "I love you"'s
And then I wanted to stand by my own feet
I wanted to live other loves
Other "I love you"'s, other "forever"
But it was you I was dreaming about, my love
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you
I wang longing to know
All about life, too fast maybe
It was about discovering life
With its sorrows, its joys, its madness
I wanted to live like the time
Follow my hours, live in the present
The more I lived, the more I loved you tenderly
Forgive me that childish vagary
Forgive me, come back to me like you used to
I love you too much and I can't live without you.
Другие стихотворения автора
Povestea stinsă
Când mă privești o floare-n inimă-mi sădești
Rostind mi-e dor cu aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun inima mea să o-nvelești
Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești
Cuvinte calde și un suflet să primești
Mă trec fiori când îmi șoptești la ce gândești
Zâmbind se-aprind în ochi tăi lumini de stele
Buzele-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere
Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere
Mâinile-nchid două ființe între ele
Inimi gonind împing nebun sângele-n vene
Curge fugind nestăvilit unflând artere
Dezlănțuind năvalnic foc arzând sub piele
Aleargă mâinile flămând strivind bariere
Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne
Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme
Când mă trezesc e patul gol, doar două perne
Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere
Prezențele-n absență
Trecut-au zile fără urmă ca un fum
Singurătatea risipindu-le uitate
Absența caută prezențele nocturn
Călătorind printre făpturile abstracte
În vise umblă transparențe de parfum
Iluzii oarbe celuind imaculate
Splendide zâmbete mă scutură nebun
Exuberant sufletul tremură în noapte
Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn
Lumini vopsite strălucind falsificate
Aruncă razele-mbrăcate la costum
Gătite umbre hoinărind întunecate
Spre dimineață urcă soarele imun
Trezește ochii din poveștile-ncurcate
Privirea umblă în absență pe un drum
Călcând desculță între vis și realitate
Orele trec îngrămădindu-se postum
Mătură timpul amintirile uzate
Fără prezență existența-i oarecum
Într-o absență ascunzându-se de toate
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
O călimară în odaie
Se-adună-n călimară dor nătâng
Îl scurg adăpostindu-l pe o foaie
Arunc pagina scrisă fremătând
E plin de ghemotoace în odaie
Se umple călimara suspinând
Primește a tristeților șuvoaie
Ard litere mușcate din cuvânt
E liniște aprinsă în odaie
Mă seacă timpul veșnic numărând
Secundele uzate se înmoaie
Trecutu-n călimară adunând
Stau singur vizitându-mă-n odaie
Apusul prin fereastră cade strâmb
A umbrelor tulpină se-ncovoaie
Lumina-n călimară înecând
Se-afundă întunericu-n odaie
M-așteaptă patul rece tremurând
Să depăn amintirile pietroaie
Am visu-n călimară așteptând
Sihastru doarme somnul în odaie
Despre gură
O gură de vin aș mai bea
Să pot adormi între stele
Nici somnul să vină nu vrea
De când dorul caută semne
O piatră-i pe inima grea
Atârnă cernindu-se-n vene
Cioplită-i de clipa ce-a rea
Doar timpul nisipu-l va cerne
O gură ce-aș vrea săruta
O gură cernită cu miere
Pe-o gură de rai m-ar purta
Tristețea uscându-se-ar piere
Topindu-mă-ncet mâna ta
Se scutură praful din stele
O gură de apă să-mi dea
Crescându-mi pe ramură pere
Zidită în mine e Ea
O gură de suflet îmi cere
Găsesc fremătând urma grea
Pitită adânc pe sub piele
O gură amară mă bea
Otravă lipindu-mi pe buze
O gură de foc de-aș avea
În ea să arunc ce mă frânge
O gură de aer aș vrea
O gură șoptindu-mi speranță
O gură de roșu aprins
Obrazul să-mi umple de viață
Să curgă timpul
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
Se zbate-o inimă uitată prin noroi
S-o-ndepărtăm echilibrat călcând cu tancuri
Și-are să curgă timpul fără vre-un motiv
Pe drum de praf a zăbovit o amintire
Bucăți de vise, răsturnate cad pe zi
Se-adună iar în asfințit, s-aștepte noapte
Și-are să curgă timpul florilor de măr
Lăsând în urmă anotipurile-albastre
Se-ntinde lungă o petală albă-n păr
Rămân desculț lipsit de aripa speranței
Și-are să curgă timpul până la nimic
Strivind cu noapte poarta cerului senină
Plângând uitate doruri strigă să deschid
Din nepăsare-au să rămână încuiate
Și-are să fugă timpul soarelui pe lună
Și-are să ardă o iubire cale lungă
Și-are să curgă timpul inimi-n țărână
Secat de suflet trupul umblă ca o umbră
Povestea stinsă
Când mă privești o floare-n inimă-mi sădești
Rostind mi-e dor cu aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun inima mea să o-nvelești
Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești
Cuvinte calde și un suflet să primești
Mă trec fiori când îmi șoptești la ce gândești
Zâmbind se-aprind în ochi tăi lumini de stele
Buzele-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere
Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere
Mâinile-nchid două ființe între ele
Inimi gonind împing nebun sângele-n vene
Curge fugind nestăvilit unflând artere
Dezlănțuind năvalnic foc arzând sub piele
Aleargă mâinile flămând strivind bariere
Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne
Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme
Când mă trezesc e patul gol, doar două perne
Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere
Prezențele-n absență
Trecut-au zile fără urmă ca un fum
Singurătatea risipindu-le uitate
Absența caută prezențele nocturn
Călătorind printre făpturile abstracte
În vise umblă transparențe de parfum
Iluzii oarbe celuind imaculate
Splendide zâmbete mă scutură nebun
Exuberant sufletul tremură în noapte
Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn
Lumini vopsite strălucind falsificate
Aruncă razele-mbrăcate la costum
Gătite umbre hoinărind întunecate
Spre dimineață urcă soarele imun
Trezește ochii din poveștile-ncurcate
Privirea umblă în absență pe un drum
Călcând desculță între vis și realitate
Orele trec îngrămădindu-se postum
Mătură timpul amintirile uzate
Fără prezență existența-i oarecum
Într-o absență ascunzându-se de toate
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
O călimară în odaie
Se-adună-n călimară dor nătâng
Îl scurg adăpostindu-l pe o foaie
Arunc pagina scrisă fremătând
E plin de ghemotoace în odaie
Se umple călimara suspinând
Primește a tristeților șuvoaie
Ard litere mușcate din cuvânt
E liniște aprinsă în odaie
Mă seacă timpul veșnic numărând
Secundele uzate se înmoaie
Trecutu-n călimară adunând
Stau singur vizitându-mă-n odaie
Apusul prin fereastră cade strâmb
A umbrelor tulpină se-ncovoaie
Lumina-n călimară înecând
Se-afundă întunericu-n odaie
M-așteaptă patul rece tremurând
Să depăn amintirile pietroaie
Am visu-n călimară așteptând
Sihastru doarme somnul în odaie
Despre gură
O gură de vin aș mai bea
Să pot adormi între stele
Nici somnul să vină nu vrea
De când dorul caută semne
O piatră-i pe inima grea
Atârnă cernindu-se-n vene
Cioplită-i de clipa ce-a rea
Doar timpul nisipu-l va cerne
O gură ce-aș vrea săruta
O gură cernită cu miere
Pe-o gură de rai m-ar purta
Tristețea uscându-se-ar piere
Topindu-mă-ncet mâna ta
Se scutură praful din stele
O gură de apă să-mi dea
Crescându-mi pe ramură pere
Zidită în mine e Ea
O gură de suflet îmi cere
Găsesc fremătând urma grea
Pitită adânc pe sub piele
O gură amară mă bea
Otravă lipindu-mi pe buze
O gură de foc de-aș avea
În ea să arunc ce mă frânge
O gură de aer aș vrea
O gură șoptindu-mi speranță
O gură de roșu aprins
Obrazul să-mi umple de viață
Să curgă timpul
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
Se zbate-o inimă uitată prin noroi
S-o-ndepărtăm echilibrat călcând cu tancuri
Și-are să curgă timpul fără vre-un motiv
Pe drum de praf a zăbovit o amintire
Bucăți de vise, răsturnate cad pe zi
Se-adună iar în asfințit, s-aștepte noapte
Și-are să curgă timpul florilor de măr
Lăsând în urmă anotipurile-albastre
Se-ntinde lungă o petală albă-n păr
Rămân desculț lipsit de aripa speranței
Și-are să curgă timpul până la nimic
Strivind cu noapte poarta cerului senină
Plângând uitate doruri strigă să deschid
Din nepăsare-au să rămână încuiate
Și-are să fugă timpul soarelui pe lună
Și-are să ardă o iubire cale lungă
Și-are să curgă timpul inimi-n țărână
Secat de suflet trupul umblă ca o umbră