Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 13 апреля 2023
Просмотры: 829
Стихи из этой категории
La multi ani !
A mai trecut un an din viata ta ,
Un an cu mult chin si cu multa munca,
In care tu ai fost mama dar si tata,
Pentru a noastra mica prunca.
Esti Zana Maseluta ,
Cea mai frumoasa dintre zane,
Faci viata basm si dai speranta ,
Tu esti motivul lucrurilor bune.
Langa tine vreau sa imbatranesc,
Draga mea eu te iubesc!
La multi ani draga mea sotie!
Iti doresc numai bine sa iti fie!
O sa scriu in fiecare an o poezie,
Sper sa scriu la peste-o mie .
Duete născute din ploi
Precum într-un cânt de demult
eşti leagăn tăcerii din noi,
te caut mereu să ascult
duete născute din ploi.
Din stropii ce-n palmă aduni,
un lac de scântei fără foc,
se-aprinde dorinţa-n cununi
ce trupul cuprind de mijloc.
În valsul din visuri aşez
o pală de vânt adormit,
mireasmă de flori te visez
în câmp de iubiri înverzit.
Prin viaţă eşti albul întins
ce simţuri înalţă spre cer,
în trupul ce doarme aprins
fărâme iubite se cer.
Iubirii cântare îi spun
pe note scăldate-n priviri
din ochii ce-n seară apun
în visul cuprins de-amintiri.
Precum într-un cânt de demult
eşti leagăn tăcerii din noi,
te caut mereu să ascult
duete născute din ploi.
Acelasi vis
Usor sa trec, sa razam capul,
Incet sa plec, ca vine altul!
Am doar o zcuza tu zeci le ai
Sa fiu eu calm, asa-mi ziceai.
Desart privesc, dar nu de tot,
Sunt eu la rind, doar eu astept.
Sa fiu acum, dar poate miine?
Sa nu ma las, va fi si bine!
Si timpul zboara, tot mai rar,
Minute, clipe, ca zile-mi par.
Repet in glas, te vad in somn,
Acelasi vis in monoton.
Zaresc ciudat, imi zgirii ochii
De tine vreau ca sa m-apropii
Pasesc grabit - doar inainte
Acelasi vis - tulbur la minte.
Cind nori-apar, ragaz doresc
Un inceput imi construiesc.
Tu nu stiai ce simt si eu!
Acelasi vis, un curcubeu.
Încercări
N-a mai zburat înspre tine gândul,
Ci a căzut frânt pe o piatră,
Împrăștiind cuvintele în vântul,
Ce le-a șuierat spre-o făptură ciudată.
Apoi un fulg ce rătăcea în eter,
L-am prins și sărutat înspre tine,
Dar am pus prea multă iubire în el,
Şi-a căzut zgomotos între destine.
Am mângâiat o tânără rază de Lună,
Să-mi ducă mângâierea la tine-n fereastră,
Dar s-a pierdut în a bolții cunună,
Zămislind dureros încă o noapte albastră.
Am rupt apoi din suflet o bucată de dor,
Și-am rugat-o pe moarte când va fi să mă ia,
Să mă poarte pe-o clipă la tine-n pridvor,
Să ți-o las la fereastră și să dispar într-o stea.
În siguranța iubirii tale
Mă faci să mă simt în siguranță
Prin felul în care mă privești
Prin felul în care ai grijă de mine.
Te-aș iubi o viață-ntreagă
Căci să mai încep noi începuturi n-am să mai vreau
Aleg să duc începutul nostru până la final.
Și chiar dacă ani vor trece
Tot ca pe iubitul meu răsărit din stele te voi vedea
Am să-ți cânt cu glas din ceruri.
Chiar dacă mă voi trezi dimineața în cămașa ta
Tot cu aceeași pasiune te voi iubi
Îți promit că și îngerii ne vor sfinți.
Aș vrea să mai stau un minut înainte să plec,
Fiindcă mi se face dor de tine după secunda despărțirii.
Ne vedem vineri la Răscruce?
Ne vedem pe la Amiază dacă mama ta spune că e bine?
Oricum nu plec, iubesc să mă amuz când îți spun că aș pleca,
Iubesc să știu că pentru-o-eternitate voi rămâne,
Nu vei scăpa de prezența mea nici măcar un pic.
Așa cum amprentele tale s-au imprimat pe a mea piele,
Așa cum parfumul tău s-a transferat pe perna mea,
Așa m-am strecurat eu în toată esența ta.
Să nu fii dezamăgit că m-am imprimat înăuntrul tău
Căci și tu la rândul tău te-ai imprimat înăuntrul meu
Devenind un singur trup și-un singur suflet.
La multi ani !
A mai trecut un an din viata ta ,
Un an cu mult chin si cu multa munca,
In care tu ai fost mama dar si tata,
Pentru a noastra mica prunca.
Esti Zana Maseluta ,
Cea mai frumoasa dintre zane,
Faci viata basm si dai speranta ,
Tu esti motivul lucrurilor bune.
Langa tine vreau sa imbatranesc,
Draga mea eu te iubesc!
La multi ani draga mea sotie!
Iti doresc numai bine sa iti fie!
O sa scriu in fiecare an o poezie,
Sper sa scriu la peste-o mie .
Duete născute din ploi
Precum într-un cânt de demult
eşti leagăn tăcerii din noi,
te caut mereu să ascult
duete născute din ploi.
Din stropii ce-n palmă aduni,
un lac de scântei fără foc,
se-aprinde dorinţa-n cununi
ce trupul cuprind de mijloc.
În valsul din visuri aşez
o pală de vânt adormit,
mireasmă de flori te visez
în câmp de iubiri înverzit.
Prin viaţă eşti albul întins
ce simţuri înalţă spre cer,
în trupul ce doarme aprins
fărâme iubite se cer.
Iubirii cântare îi spun
pe note scăldate-n priviri
din ochii ce-n seară apun
în visul cuprins de-amintiri.
Precum într-un cânt de demult
eşti leagăn tăcerii din noi,
te caut mereu să ascult
duete născute din ploi.
Acelasi vis
Usor sa trec, sa razam capul,
Incet sa plec, ca vine altul!
Am doar o zcuza tu zeci le ai
Sa fiu eu calm, asa-mi ziceai.
Desart privesc, dar nu de tot,
Sunt eu la rind, doar eu astept.
Sa fiu acum, dar poate miine?
Sa nu ma las, va fi si bine!
Si timpul zboara, tot mai rar,
Minute, clipe, ca zile-mi par.
Repet in glas, te vad in somn,
Acelasi vis in monoton.
Zaresc ciudat, imi zgirii ochii
De tine vreau ca sa m-apropii
Pasesc grabit - doar inainte
Acelasi vis - tulbur la minte.
Cind nori-apar, ragaz doresc
Un inceput imi construiesc.
Tu nu stiai ce simt si eu!
Acelasi vis, un curcubeu.
Încercări
N-a mai zburat înspre tine gândul,
Ci a căzut frânt pe o piatră,
Împrăștiind cuvintele în vântul,
Ce le-a șuierat spre-o făptură ciudată.
Apoi un fulg ce rătăcea în eter,
L-am prins și sărutat înspre tine,
Dar am pus prea multă iubire în el,
Şi-a căzut zgomotos între destine.
Am mângâiat o tânără rază de Lună,
Să-mi ducă mângâierea la tine-n fereastră,
Dar s-a pierdut în a bolții cunună,
Zămislind dureros încă o noapte albastră.
Am rupt apoi din suflet o bucată de dor,
Și-am rugat-o pe moarte când va fi să mă ia,
Să mă poarte pe-o clipă la tine-n pridvor,
Să ți-o las la fereastră și să dispar într-o stea.
În siguranța iubirii tale
Mă faci să mă simt în siguranță
Prin felul în care mă privești
Prin felul în care ai grijă de mine.
Te-aș iubi o viață-ntreagă
Căci să mai încep noi începuturi n-am să mai vreau
Aleg să duc începutul nostru până la final.
Și chiar dacă ani vor trece
Tot ca pe iubitul meu răsărit din stele te voi vedea
Am să-ți cânt cu glas din ceruri.
Chiar dacă mă voi trezi dimineața în cămașa ta
Tot cu aceeași pasiune te voi iubi
Îți promit că și îngerii ne vor sfinți.
Aș vrea să mai stau un minut înainte să plec,
Fiindcă mi se face dor de tine după secunda despărțirii.
Ne vedem vineri la Răscruce?
Ne vedem pe la Amiază dacă mama ta spune că e bine?
Oricum nu plec, iubesc să mă amuz când îți spun că aș pleca,
Iubesc să știu că pentru-o-eternitate voi rămâne,
Nu vei scăpa de prezența mea nici măcar un pic.
Așa cum amprentele tale s-au imprimat pe a mea piele,
Așa cum parfumul tău s-a transferat pe perna mea,
Așa m-am strecurat eu în toată esența ta.
Să nu fii dezamăgit că m-am imprimat înăuntrul tău
Căci și tu la rândul tău te-ai imprimat înăuntrul meu
Devenind un singur trup și-un singur suflet.
Другие стихотворения автора
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
O călimară în odaie
Se-adună-n călimară dor nătâng
Îl scurg adăpostindu-l pe o foaie
Arunc pagina scrisă fremătând
E plin de ghemotoace în odaie
Se umple călimara suspinând
Primește a tristeților șuvoaie
Ard litere mușcate din cuvânt
E liniște aprinsă în odaie
Mă seacă timpul veșnic numărând
Secundele uzate se înmoaie
Trecutu-n călimară adunând
Stau singur vizitându-mă-n odaie
Apusul prin fereastră cade strâmb
A umbrelor tulpină se-ncovoaie
Lumina-n călimară înecând
Se-afundă întunericu-n odaie
M-așteaptă patul rece tremurând
Să depăn amintirile pietroaie
Am visu-n călimară așteptând
Sihastru doarme somnul în odaie
Delir
Zboară tăcerile în stol plutind frustrate
Vântul cuvintelor suflând introvertit
Ascunse gânduri clocotesc îngrijorate
Poartă delirul sentimentului rănit
Visele ard păcătuind necenzurate
Umblă vopsite povestind adăpostit
Conturbă noaptea delirând exagerate
Spre dimineață fumegând s-au risipit
Zilele curg orbecăind îndurerate
Caută stelele privirilor grăbit
Apar năluci ademenind idei ciudate
Delirul naște adevăr închipuit
Au înflorit dezamăgirile uscate
Durerea veștedă rodește ascuțit
Rumegă caii tulburările plantate
Aleargă liberi delirâd nemărginit
Pădurea norilor stropește ploi bogate
Soarele umbrelor pășește alungit
Tritețea umedă șoptește de sub pleoape
Delirul crește amețind rostogolit
Fără de noi lipsește doi
Suntem aici însă distanța ne desparte
Suntem acum dar ne rulează un alt timp
Suntem cărări însă pășim în altă parte
Suntem lumini prin alte locuri strălucind
Lipsește noi trăind prezențe separate
Există doi însă prin vise clocotind
Vorbesc în șoaptă amintirile blazate
Nu mai întreabă de absențe tânguind
Caută ochii doua stele nestemate
Privirea curge în albastru șiroind
Găsește urmele uscate pe sub pleoape
Scânteia umedă se stinge adormind
Strivită inima abia dacă mai bate
Arzând în vene roșu-aleargă dogorind
Fără de noi am căpătat infirmitate
Sufletul fuge jumătate bântuind
Refuză doi și-atunci la sine se împarte
Restul se-adună cu negare chinuind
Tu ai rămas în ecuațiile de poate
Eu am picat într-o eroare stăruind
Prezentu-mi umblă separat de realitate
Îmi caut singur vindecare hoinărind
Nu vom fi noi urmat de doi ca entitate
Un dor mă doare în tăcere mistuind
Omeni de azi și de-altă dat’
M-ascund de oameni căutând doar omenie
Găsind ființele robite de mândrie
Plătesc tăcerile să-mi țină companie
Lipind cuvintele-ascuțite pe hârtie
Stă invizibilă tăcuta modestie
Se etalează convenabila prostie
Sau aroganța mănuind o șmecherie
Prezintă-n scenă opulența cu măndrie
Pierdute suflete adună bogăție
Lipsiți de scrupule ne-aruncă în robie
Clădind palate din minciună și hoție
Avar hrănindu-se din noi cu lăcomie
Ne-au condamnat să ne târâm în sărăcie
Considerându-ne doar sclavi la datorie
Elaborând fraze scrobite cu trufie
Explică gloatei cât de greu e la domnie
Toți ‚patrioții’ ce-au furat din vistierie
Sperăm s-jungă-ntemnițați la pușcărie
Aștept secundele să bată armonie
Un imposibil delirând o teorie
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
O călimară în odaie
Se-adună-n călimară dor nătâng
Îl scurg adăpostindu-l pe o foaie
Arunc pagina scrisă fremătând
E plin de ghemotoace în odaie
Se umple călimara suspinând
Primește a tristeților șuvoaie
Ard litere mușcate din cuvânt
E liniște aprinsă în odaie
Mă seacă timpul veșnic numărând
Secundele uzate se înmoaie
Trecutu-n călimară adunând
Stau singur vizitându-mă-n odaie
Apusul prin fereastră cade strâmb
A umbrelor tulpină se-ncovoaie
Lumina-n călimară înecând
Se-afundă întunericu-n odaie
M-așteaptă patul rece tremurând
Să depăn amintirile pietroaie
Am visu-n călimară așteptând
Sihastru doarme somnul în odaie
Delir
Zboară tăcerile în stol plutind frustrate
Vântul cuvintelor suflând introvertit
Ascunse gânduri clocotesc îngrijorate
Poartă delirul sentimentului rănit
Visele ard păcătuind necenzurate
Umblă vopsite povestind adăpostit
Conturbă noaptea delirând exagerate
Spre dimineață fumegând s-au risipit
Zilele curg orbecăind îndurerate
Caută stelele privirilor grăbit
Apar năluci ademenind idei ciudate
Delirul naște adevăr închipuit
Au înflorit dezamăgirile uscate
Durerea veștedă rodește ascuțit
Rumegă caii tulburările plantate
Aleargă liberi delirâd nemărginit
Pădurea norilor stropește ploi bogate
Soarele umbrelor pășește alungit
Tritețea umedă șoptește de sub pleoape
Delirul crește amețind rostogolit
Fără de noi lipsește doi
Suntem aici însă distanța ne desparte
Suntem acum dar ne rulează un alt timp
Suntem cărări însă pășim în altă parte
Suntem lumini prin alte locuri strălucind
Lipsește noi trăind prezențe separate
Există doi însă prin vise clocotind
Vorbesc în șoaptă amintirile blazate
Nu mai întreabă de absențe tânguind
Caută ochii doua stele nestemate
Privirea curge în albastru șiroind
Găsește urmele uscate pe sub pleoape
Scânteia umedă se stinge adormind
Strivită inima abia dacă mai bate
Arzând în vene roșu-aleargă dogorind
Fără de noi am căpătat infirmitate
Sufletul fuge jumătate bântuind
Refuză doi și-atunci la sine se împarte
Restul se-adună cu negare chinuind
Tu ai rămas în ecuațiile de poate
Eu am picat într-o eroare stăruind
Prezentu-mi umblă separat de realitate
Îmi caut singur vindecare hoinărind
Nu vom fi noi urmat de doi ca entitate
Un dor mă doare în tăcere mistuind
Omeni de azi și de-altă dat’
M-ascund de oameni căutând doar omenie
Găsind ființele robite de mândrie
Plătesc tăcerile să-mi țină companie
Lipind cuvintele-ascuțite pe hârtie
Stă invizibilă tăcuta modestie
Se etalează convenabila prostie
Sau aroganța mănuind o șmecherie
Prezintă-n scenă opulența cu măndrie
Pierdute suflete adună bogăție
Lipsiți de scrupule ne-aruncă în robie
Clădind palate din minciună și hoție
Avar hrănindu-se din noi cu lăcomie
Ne-au condamnat să ne târâm în sărăcie
Considerându-ne doar sclavi la datorie
Elaborând fraze scrobite cu trufie
Explică gloatei cât de greu e la domnie
Toți ‚patrioții’ ce-au furat din vistierie
Sperăm s-jungă-ntemnițați la pușcărie
Aștept secundele să bată armonie
Un imposibil delirând o teorie