Să așteptăm
Tot așteptăm să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece o ascundem în minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi suflet ea stăpână
Să așteptăm până-i vaccin să ne salveze
Cu o uitare cât un cer să ne trateze
Să așteptăm pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără de tine
De ce lăsăm s-aștepte inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 10 сентября 2022
Просмотры: 160