Rădăcini
În raza unor stele ce încă nu au nume,
Pe-un cer ce nu-i al nostru, întunecat, dar clar,
Înfirip șovăind mici jumătăți de lume,
Visând la trupul tău — un solitar altar.
Căci ochii tăi sunt fluturi încununați de rouă,
Plutind suav prin văi învăluite-n zori;
Iar mâinile-ți sunt punți către o lume nouă,
Ce mă ating pe mine — un cerșetor de nori.
Dar nici o șoaptă însă nu ține al tău loc,
Și inima-i hârtie, pe-a locuri sfâșiată.
Eu scriu pe ea sălbatic, cu un condei de foc,
Cu litere de sânge, neistovit — și iată:
Ne-ntrepătrundem tantric ca două răni adânci,
Și-n taină-n suflet simt cum tremură pământul,
Cum țesem rădăcini ce cresc de pe sub stânci,
Iscând în noi povestea, șoptind suav cuvântul.
Și știu că am găsit ceea ce eu n-am fost:
Cândva ecou haotic — acum hrisov de pace.
Să fim o rugăciune ce-o recit pe de rost,
În care să mă sting… și-n care iubirea-mi zace.
Стихи из этой категории
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Să te dau uitării
Agățată -n cuie
Poza ta-mi surâde,
Subtilă -n ironie
Din ramă se desprinde.
Răzbați din trecut,
Te strecori sub ușă,
Mă privești tăcut,
Te scuturi de cenușă.
Mă apropii,te ating,
Fumegând te pierzi;
Amintirile mă sting,
Mă ard ochii tăi verzi..
Desculță, în noapte
Urmez a ta nălucă;
Te culeg din șoapte
Dorul de tine mă usucă..
Trepidezi în ecouri;
Să te dau uitării,
Risipindu te în goluri
Și -n liniștea zării..
Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så länge du älskar mig
Om himlen faller över dig, ska jag skydda dig,
Och det kan komma, baby, och floden, släck inte elden i mitt hjärta,
Även om det blir en jordbävning, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Om en komet skulle träffa oss är jag inte rädd, du vet
Att du säkert får tag i en raket, vi kommer att överleva,
Även om det kommer en tsunami, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Och när du har svårt att se,
Jag är där för att upplysa dig.
Och när du inte längre tror på dig själv,
Jag är där för att motivera dig.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din röst är en fiol i mitt hjärta,
Tam-taca-tum-pa, jag skulle nynna på dig,
Du är mitt livs kör.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Efect Antihalo
Îți sunt efect antihalo,
Te readuc înapoi în abis,
Dictând portative pierdute-n ecou
Mă seduci cu vorbe irbis.
Lasă-mă să te duc acolo circumscris,
Unde nu duce nicăieri.
Să poți simți totul într-un fel precis:
“Pietre seci în serile reci”
Privind luminile murind pe rând,
Îți prezentam ca un copil,
Clipele tale triste zburând
În ale mele întunerici.
Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai întreb altă dată…
Invocându-mă, mă chemi
Din adâncul pierdutelor judecăți.
De ziua ta iubito
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta cat ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Să te dau uitării
Agățată -n cuie
Poza ta-mi surâde,
Subtilă -n ironie
Din ramă se desprinde.
Răzbați din trecut,
Te strecori sub ușă,
Mă privești tăcut,
Te scuturi de cenușă.
Mă apropii,te ating,
Fumegând te pierzi;
Amintirile mă sting,
Mă ard ochii tăi verzi..
Desculță, în noapte
Urmez a ta nălucă;
Te culeg din șoapte
Dorul de tine mă usucă..
Trepidezi în ecouri;
Să te dau uitării,
Risipindu te în goluri
Și -n liniștea zării..
Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så länge du älskar mig
Om himlen faller över dig, ska jag skydda dig,
Och det kan komma, baby, och floden, släck inte elden i mitt hjärta,
Även om det blir en jordbävning, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Om en komet skulle träffa oss är jag inte rädd, du vet
Att du säkert får tag i en raket, vi kommer att överleva,
Även om det kommer en tsunami, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Och när du har svårt att se,
Jag är där för att upplysa dig.
Och när du inte längre tror på dig själv,
Jag är där för att motivera dig.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din röst är en fiol i mitt hjärta,
Tam-taca-tum-pa, jag skulle nynna på dig,
Du är mitt livs kör.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Efect Antihalo
Îți sunt efect antihalo,
Te readuc înapoi în abis,
Dictând portative pierdute-n ecou
Mă seduci cu vorbe irbis.
Lasă-mă să te duc acolo circumscris,
Unde nu duce nicăieri.
Să poți simți totul într-un fel precis:
“Pietre seci în serile reci”
Privind luminile murind pe rând,
Îți prezentam ca un copil,
Clipele tale triste zburând
În ale mele întunerici.
Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai întreb altă dată…
Invocându-mă, mă chemi
Din adâncul pierdutelor judecăți.
De ziua ta iubito
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta cat ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Другие стихотворения автора
Introspecție
Am obosit să stau și să vorbesc șoptit,
Cu același om străin, cu chip plin de păcate,
Ce, cu privirea-i rece și sufletul spoit,
Mi-aruncă printre dinți mii de cuțite-n spate.
Și vreau să te privesc doar ca pe o amintire,
Ca pe-un ecou difuz ce piere în fundal,
Dar împletim trecutul, și-acum o despărțire
Ar fi, pentru noi doi, un epilog fatal.
Și iar îmi stai alături, acum, în ceas târziu,
Rânjești morbid și-n silă arunci vorbe deșarte,
Iar eu, plin de venin, cu sufletul pustiu,
Zâmbesc, știind că, totuși, oglinda ne desparte.
Vin
Încă o noapte albă cu clipe coapte-n jar,
Cu trupu-mi un Hristov de doruri răvășite.
Din spuză-un murg să slobod – să fiu al lui birjar
Și să mă-ndrept spre tine pe căi nebănuite.
Într-un galop nebun prin colbul de pe drum,
Las vântul să-mi usuce o lacrimă din barbă,
Căci calul îmi cunoaște tot dorul meu nebun
Când biciul îl plesnește din a mea furie oarbă.
Și drumul iute curge sub trapul lui de foc,
Și nările îi ard și coapsele-i sunt sânge,
Și eu lovesc cu sete și simt cum mă sufoc,
Mă-năbușe năduful și inima mă strânge.
Simt cum a mea tânjire e-un știft sub a mea coastă,
Ce taie-n carne vie cu fiece suflare,
Ce nu-mi dă timp să cuget. Îmi este doar năpastă
În toată această lume umplută de uitare.
Am să te am sub stele, sub plăpumi, sub dorinți,
Am să îți gust sărutul. Am să te las să simți
Cum strâng a-tale pulpe în mâna obosită,
Cum îți respir plăcerea atât de mult dorită.
Voi fi un animal legat de trupul tău,
Închis în cușca asta de sentiment și vânt,
Voi rupe-ntr-a ta carne fără păreri de rău,
Voi soarbe-iubirea ta urzind un legământ.
Și vin! Și ca să vin, lui Dumnezeu să-i spui
Să nu îmi stea în cale! Să facă drum cotit!
Căci tot aud chemarea: pe-a ta, nu pe a Lui!
… și că iubirea noastră e tot ce mi-am dorit!
Noapte bună
Sub o luna palidă ce-n taină ne veghează,
Degetele mele te caută si mintea te visează.
Pe pielea ta caldă, printre multe șoapte,
Vreau atingeri fierbinți și dorințe-n noapte.
Îți simt si-acum parfumul pe perna pustie,
Buzele încă-mi ard de a ta nebunie.
Închide ochii și dă-mi drumul în gând,
Să te iubesc încet, cu foc. Fremătând.
Și când somnul te fură, adu-ți aminte,
Că-n vise te-aștept de acum înainte.
Noapte bună, iubito și nu uita:
Sub stele plăpânde, inima mea e a ta!
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Zbor
Am fost cândva o pasăre căzută,
Cu aripi frânte-n vântul nemilos,
Dar am păstrat în piept un vis frumos
De-a-mi regăsi o fericire mută.
Ca să învăț să zbor cu o aripă,
M-am ridicat din umbre, din abis,
M-am tras prin mărăcini și am promis
Să nu mai fac din dragoste risipă.
Nu m-a salvat nici mila, nici tăcerea,
Ci focul viu din trupul obosit -
Un vis de a nu slei sfârșit,
De-a-mi scoate la iveală iar puterea.
Și azi plutesc pe cer cu o aripă,
Învins-am gravitația din gând,
Și zbor printre copaci, crezând
Că totul se întâmplă într-o clipă.
N-am cerut mii de stele ori alte cāi ușoare,
Doar loc printre nori grei, să fiu iarăși în zbor,
Și-am dedus anevoie că nu e chiar ușor,
Și că pământul rece cel mai tare doare.
Azi zbor fără de teamă, cu aripa-mi umbră,
Si am rupt din durere un pas către mai sus,
Căci zborul nu e trup, iar eu nu am apus
Printre mărăcini, într-o uitare sumbră.
În brațele tale
Sunt obosit, iubito și lumea-i mult prea grea,
Mă poartă printre umbre, mă strânge înspre ea.
Dar te găsesc prin vise, pășind lasciv prin gând.
Și timpul se-oprește. Nu mă mai simt înfrânt.
Si vreau doar să mă cufund în simțurile tale,
Să uit de ploi, de vânturi, să umplu clipe goale,
Să dorm pe-al tău suflet, s-aud cum mă alinți,
Să-mi fii a mea chemare si sufletu-mi să-l simți.
Vreau ca iubirea ta să îmi ghideze visul,
Să-mi stingă tăcerile, să-mi aline-abisul.
Să-mi fii adăpostul în care să m-afund,
Când de lumea rece vreau sa mă ascund.
Nu vreau altceva, decât pe noi doi,
Să-mi fii odihnă lină peste vânt si ploi.
Căci brațele tale sunt a mea chemare
Când inima-mi caută un colț de uitare.
Introspecție
Am obosit să stau și să vorbesc șoptit,
Cu același om străin, cu chip plin de păcate,
Ce, cu privirea-i rece și sufletul spoit,
Mi-aruncă printre dinți mii de cuțite-n spate.
Și vreau să te privesc doar ca pe o amintire,
Ca pe-un ecou difuz ce piere în fundal,
Dar împletim trecutul, și-acum o despărțire
Ar fi, pentru noi doi, un epilog fatal.
Și iar îmi stai alături, acum, în ceas târziu,
Rânjești morbid și-n silă arunci vorbe deșarte,
Iar eu, plin de venin, cu sufletul pustiu,
Zâmbesc, știind că, totuși, oglinda ne desparte.
Vin
Încă o noapte albă cu clipe coapte-n jar,
Cu trupu-mi un Hristov de doruri răvășite.
Din spuză-un murg să slobod – să fiu al lui birjar
Și să mă-ndrept spre tine pe căi nebănuite.
Într-un galop nebun prin colbul de pe drum,
Las vântul să-mi usuce o lacrimă din barbă,
Căci calul îmi cunoaște tot dorul meu nebun
Când biciul îl plesnește din a mea furie oarbă.
Și drumul iute curge sub trapul lui de foc,
Și nările îi ard și coapsele-i sunt sânge,
Și eu lovesc cu sete și simt cum mă sufoc,
Mă-năbușe năduful și inima mă strânge.
Simt cum a mea tânjire e-un știft sub a mea coastă,
Ce taie-n carne vie cu fiece suflare,
Ce nu-mi dă timp să cuget. Îmi este doar năpastă
În toată această lume umplută de uitare.
Am să te am sub stele, sub plăpumi, sub dorinți,
Am să îți gust sărutul. Am să te las să simți
Cum strâng a-tale pulpe în mâna obosită,
Cum îți respir plăcerea atât de mult dorită.
Voi fi un animal legat de trupul tău,
Închis în cușca asta de sentiment și vânt,
Voi rupe-ntr-a ta carne fără păreri de rău,
Voi soarbe-iubirea ta urzind un legământ.
Și vin! Și ca să vin, lui Dumnezeu să-i spui
Să nu îmi stea în cale! Să facă drum cotit!
Căci tot aud chemarea: pe-a ta, nu pe a Lui!
… și că iubirea noastră e tot ce mi-am dorit!
Noapte bună
Sub o luna palidă ce-n taină ne veghează,
Degetele mele te caută si mintea te visează.
Pe pielea ta caldă, printre multe șoapte,
Vreau atingeri fierbinți și dorințe-n noapte.
Îți simt si-acum parfumul pe perna pustie,
Buzele încă-mi ard de a ta nebunie.
Închide ochii și dă-mi drumul în gând,
Să te iubesc încet, cu foc. Fremătând.
Și când somnul te fură, adu-ți aminte,
Că-n vise te-aștept de acum înainte.
Noapte bună, iubito și nu uita:
Sub stele plăpânde, inima mea e a ta!
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Zbor
Am fost cândva o pasăre căzută,
Cu aripi frânte-n vântul nemilos,
Dar am păstrat în piept un vis frumos
De-a-mi regăsi o fericire mută.
Ca să învăț să zbor cu o aripă,
M-am ridicat din umbre, din abis,
M-am tras prin mărăcini și am promis
Să nu mai fac din dragoste risipă.
Nu m-a salvat nici mila, nici tăcerea,
Ci focul viu din trupul obosit -
Un vis de a nu slei sfârșit,
De-a-mi scoate la iveală iar puterea.
Și azi plutesc pe cer cu o aripă,
Învins-am gravitația din gând,
Și zbor printre copaci, crezând
Că totul se întâmplă într-o clipă.
N-am cerut mii de stele ori alte cāi ușoare,
Doar loc printre nori grei, să fiu iarăși în zbor,
Și-am dedus anevoie că nu e chiar ușor,
Și că pământul rece cel mai tare doare.
Azi zbor fără de teamă, cu aripa-mi umbră,
Si am rupt din durere un pas către mai sus,
Căci zborul nu e trup, iar eu nu am apus
Printre mărăcini, într-o uitare sumbră.
În brațele tale
Sunt obosit, iubito și lumea-i mult prea grea,
Mă poartă printre umbre, mă strânge înspre ea.
Dar te găsesc prin vise, pășind lasciv prin gând.
Și timpul se-oprește. Nu mă mai simt înfrânt.
Si vreau doar să mă cufund în simțurile tale,
Să uit de ploi, de vânturi, să umplu clipe goale,
Să dorm pe-al tău suflet, s-aud cum mă alinți,
Să-mi fii a mea chemare si sufletu-mi să-l simți.
Vreau ca iubirea ta să îmi ghideze visul,
Să-mi stingă tăcerile, să-mi aline-abisul.
Să-mi fii adăpostul în care să m-afund,
Când de lumea rece vreau sa mă ascund.
Nu vreau altceva, decât pe noi doi,
Să-mi fii odihnă lină peste vânt si ploi.
Căci brațele tale sunt a mea chemare
Când inima-mi caută un colț de uitare.