Zbor
Am fost cândva o pasăre căzută,
Cu aripi frânte-n vântul nemilos,
Dar am păstrat în piept un vis frumos
De-a-mi regăsi o fericire mută.
Ca să învăț să zbor cu o aripă,
M-am ridicat din umbre, din abis,
M-am tras prin mărăcini și am promis
Să nu mai fac din dragoste risipă.
Nu m-a salvat nici mila, nici tăcerea,
Ci focul viu din trupul obosit -
Un vis de a nu slei sfârșit,
De-a-mi scoate la iveală iar puterea.
Și azi plutesc pe cer cu o aripă,
Învins-am gravitația din gând,
Și zbor printre copaci, crezând
Că totul se întâmplă într-o clipă.
N-am cerut mii de stele ori alte cāi ușoare,
Doar loc printre nori grei, să fiu iarăși în zbor,
Și-am dedus anevoie că nu e chiar ușor,
Și că pământul rece cel mai tare doare.
Azi zbor fără de teamă, cu aripa-mi umbră,
Si am rupt din durere un pas către mai sus,
Căci zborul nu e trup, iar eu nu am apus
Printre mărăcini, într-o uitare sumbră.
Стихи из этой категории
O fată
Frumoasă ca un fulg de zăpadă
Curată ca sloiul de gheață
Mai albă ca o zi de iarnă
Și mai frumoasă ca orice seară înghețată
Cu ochii verzi,ca plantele de primăvară
Ce îți arată o energie nebunească
Ca într-o pădure de stejari te-ai pierde
Dacă doar o secundă te privește
Cu o inimă îndrăzneață
Și mai presus de toate curajoasă
Gata să intre în orice vrajbă
Și să iasă victorioasă
Buzele ca sângele de roșii
Mai frumoase decât orice pot privi ochii
Ca focul ce tot arde în zare
Strălucire într-un apus de soare
Părul șaten ca frunza de nuc în toamna târzie
Când noaptea cădea asupra fiecărei clădiri închise
Și pe frigul de afară ce sufletul îți îngheață
Eu ciocolată caldă sorbeam în fiecare seară
Tată fii nemuritor!...
Tatăl meu iubitor și drag
Demult n-am mai vorbit cu tine
Tu ești o umbră ,dar a mea
Tu ești copacul ,eu ramul tău
Tu ești cel pe care-l știu
De unde vii ,din care grai
Și acolo unde te-ai oprit
Când pe Ileana ai întânlit
Neamul tău a tot crescut
Ramuri noi cu suflet viu
Ai fost lumină ,ai fost stea
Un trecător pe acest pământ
Ai fost ,încă suntem noi
După noi rămâne doar istorie
Cine o scrie ?
Cine o mai citește ?
E istoria neamului nostru
A Moldovei !...
Dorință
Să mă iubești cum nimeni nu o face
Și să mă ții în brațe strâns
Să mă săruți cu buzele-ți calde
Și inima nicicând să nu mi-o frângi...
Să mă atingi doar cu vorbe frumoase
Și glasul tău să îmi rămână în minte
Să te ador mereu e tot ce vreau
Din șoapte să mă auzi doar tu iubite.
Să-mi fii mereu o mângâiere
Când sufletul îmi e bucăți
Să nu mă lași când nu mai am putere
Și să te pierzi mereu în ochii verzi...
MOMENTUL IN CARE ITI DAI SEAMA CA EL E
Stiu că sunt iubită atunci când numele meu îi tremură pe buzele-i cărnoase-roz. Stiu că sunt iubită când iubesc să mă oglindesc în ochii lui de o frumusețe rară, și știu că sunt iubită când îmi acoperă buzele cu respirația caldă... plină... de dor.
Si știu că sunt iubită când răsăritul ne prinde împreună, iar el fiind somnoros... îmi cuprinde corpul cu brațele protectoare, strângându-mă la pieptul lui, apoi preferă să își pună capul pe pieptul meu ascultându-mi fiecare bătaie a inimii mele jucăușe.
Stiu că iubesc când în fiecare dimineață e prezent în gândurile mele. Si iubesc când de tot ce am nevoie, sunt doar ochii lui căprui- verzui... Si știu că iubesc când fiecare acțiune îmi colorează viața în mii de culori. Si iubesc...
Te-am căutat
Azi am avut nevoie de mâna ta
dar ai fost ocupat cu alt ceva,
nu am insistat să te chem aproape
deși știu că…nu am drepturile toate
ca să zic că ești al meu,
și nu vreau ca să-l supăr pe prea-bunul Dumnezeu.
Azi am vrut ca să merg cu tine la braț
și să vorbim cu nesaț
despre una, despre alta, așa ca altă dată
când oră după oră trecea neobservată,
fiindcă-n ochii tăi eu ochii îmi vedeam
iar vorbele de pe buze duios le desprindeam.
Azi peste tot ți-am căutat privirea
ca sa-ți găsesc în ochi sclipirea
care mi-a luminat multe seri la rând
și cu ea adormeam fredonând
o melodie despre suflete pereche
pe care o auzeai la tine în ureche.
Azi am căutat clipa
ca să-ți întind aripa
sufletului care te poartă mereu
desculț prin gândul meu
unde pășești cu atâta duioșie
iar cu fiecare pas lași în urmă armonie.
Azi la piept vreau să te strâng cu dor
să simți acel mistuitor fior
ce arde-n mine ca focul din Olimp
ce-ți luminează ochii în care mă alint
precum copilul în brațele maicii sale,
unde își va găsi mereu dulcea alinare.
Azi am căutat să-ți aud vocea caldă
care în tandrețuri mă scaldă
ca marea cu valurile ei
îmi șoptești duios privind în ochii mei,
cum sorb vorbele de pe buzele-ți cărnoase
și inima mea de inima ta încet cu încetul se coase.
Azi am căutat pașii pe aleea spre casa
unde la geam te așteaptă aleasa
cu chipul senim și sufletul blând
în care te așteaptă mereu și oricând
să pășești cu atenție pragul sufletului ei
la fel cum pășești iarna pe alei.
Azi și nu doar azi, te caut pe tine
oriune, oricând vei fi lângă mine
ești parte din gândul, inima și sufletul meu
precum altarul e loc de-nchinăciune către Dumnezeu
la fel mă înclin în fața dragostei mult răbdătoare
pentru că o cunosc ca o binecuvântare.
Ochi de fecioară
Ochi visători de fecioară,
Se zăresc printre raze de lună,
Par două fitile de ceară,
Ce-au ars într-o iubire străbună.
Stele aprinse pe boltă sfârșesc,
O liniște surdă se așterne-n poiană,
Doar ochii fecioarei ce aprig sclipesc,
Pătrund prin desișuri ca un sunet de goarnă.
Vânat m-aș dori or iarbă sub talpă,
Ori floarea atinsă de tânăra zână,
Izvor pentr-o singură gură de apă,
Picătura ce-i rămâne umilă pe mână.
Cânturi de păsări vreau să mă fac,
Ca ea să-mi asculte chinul și dorul,
Frunza de codru iute să - mbrac,
Să-i mângâi obrazul și părul,
Să-i fiu călăuză în a sa rătăcire,
Un semn de destin și unire,
Iar ochii cu îngereasca-i sclipire,
Să-i port mereu la mine-n privire.
O fată
Frumoasă ca un fulg de zăpadă
Curată ca sloiul de gheață
Mai albă ca o zi de iarnă
Și mai frumoasă ca orice seară înghețată
Cu ochii verzi,ca plantele de primăvară
Ce îți arată o energie nebunească
Ca într-o pădure de stejari te-ai pierde
Dacă doar o secundă te privește
Cu o inimă îndrăzneață
Și mai presus de toate curajoasă
Gata să intre în orice vrajbă
Și să iasă victorioasă
Buzele ca sângele de roșii
Mai frumoase decât orice pot privi ochii
Ca focul ce tot arde în zare
Strălucire într-un apus de soare
Părul șaten ca frunza de nuc în toamna târzie
Când noaptea cădea asupra fiecărei clădiri închise
Și pe frigul de afară ce sufletul îți îngheață
Eu ciocolată caldă sorbeam în fiecare seară
Tată fii nemuritor!...
Tatăl meu iubitor și drag
Demult n-am mai vorbit cu tine
Tu ești o umbră ,dar a mea
Tu ești copacul ,eu ramul tău
Tu ești cel pe care-l știu
De unde vii ,din care grai
Și acolo unde te-ai oprit
Când pe Ileana ai întânlit
Neamul tău a tot crescut
Ramuri noi cu suflet viu
Ai fost lumină ,ai fost stea
Un trecător pe acest pământ
Ai fost ,încă suntem noi
După noi rămâne doar istorie
Cine o scrie ?
Cine o mai citește ?
E istoria neamului nostru
A Moldovei !...
Dorință
Să mă iubești cum nimeni nu o face
Și să mă ții în brațe strâns
Să mă săruți cu buzele-ți calde
Și inima nicicând să nu mi-o frângi...
Să mă atingi doar cu vorbe frumoase
Și glasul tău să îmi rămână în minte
Să te ador mereu e tot ce vreau
Din șoapte să mă auzi doar tu iubite.
Să-mi fii mereu o mângâiere
Când sufletul îmi e bucăți
Să nu mă lași când nu mai am putere
Și să te pierzi mereu în ochii verzi...
MOMENTUL IN CARE ITI DAI SEAMA CA EL E
Stiu că sunt iubită atunci când numele meu îi tremură pe buzele-i cărnoase-roz. Stiu că sunt iubită când iubesc să mă oglindesc în ochii lui de o frumusețe rară, și știu că sunt iubită când îmi acoperă buzele cu respirația caldă... plină... de dor.
Si știu că sunt iubită când răsăritul ne prinde împreună, iar el fiind somnoros... îmi cuprinde corpul cu brațele protectoare, strângându-mă la pieptul lui, apoi preferă să își pună capul pe pieptul meu ascultându-mi fiecare bătaie a inimii mele jucăușe.
Stiu că iubesc când în fiecare dimineață e prezent în gândurile mele. Si iubesc când de tot ce am nevoie, sunt doar ochii lui căprui- verzui... Si știu că iubesc când fiecare acțiune îmi colorează viața în mii de culori. Si iubesc...
Te-am căutat
Azi am avut nevoie de mâna ta
dar ai fost ocupat cu alt ceva,
nu am insistat să te chem aproape
deși știu că…nu am drepturile toate
ca să zic că ești al meu,
și nu vreau ca să-l supăr pe prea-bunul Dumnezeu.
Azi am vrut ca să merg cu tine la braț
și să vorbim cu nesaț
despre una, despre alta, așa ca altă dată
când oră după oră trecea neobservată,
fiindcă-n ochii tăi eu ochii îmi vedeam
iar vorbele de pe buze duios le desprindeam.
Azi peste tot ți-am căutat privirea
ca sa-ți găsesc în ochi sclipirea
care mi-a luminat multe seri la rând
și cu ea adormeam fredonând
o melodie despre suflete pereche
pe care o auzeai la tine în ureche.
Azi am căutat clipa
ca să-ți întind aripa
sufletului care te poartă mereu
desculț prin gândul meu
unde pășești cu atâta duioșie
iar cu fiecare pas lași în urmă armonie.
Azi la piept vreau să te strâng cu dor
să simți acel mistuitor fior
ce arde-n mine ca focul din Olimp
ce-ți luminează ochii în care mă alint
precum copilul în brațele maicii sale,
unde își va găsi mereu dulcea alinare.
Azi am căutat să-ți aud vocea caldă
care în tandrețuri mă scaldă
ca marea cu valurile ei
îmi șoptești duios privind în ochii mei,
cum sorb vorbele de pe buzele-ți cărnoase
și inima mea de inima ta încet cu încetul se coase.
Azi am căutat pașii pe aleea spre casa
unde la geam te așteaptă aleasa
cu chipul senim și sufletul blând
în care te așteaptă mereu și oricând
să pășești cu atenție pragul sufletului ei
la fel cum pășești iarna pe alei.
Azi și nu doar azi, te caut pe tine
oriune, oricând vei fi lângă mine
ești parte din gândul, inima și sufletul meu
precum altarul e loc de-nchinăciune către Dumnezeu
la fel mă înclin în fața dragostei mult răbdătoare
pentru că o cunosc ca o binecuvântare.
Ochi de fecioară
Ochi visători de fecioară,
Se zăresc printre raze de lună,
Par două fitile de ceară,
Ce-au ars într-o iubire străbună.
Stele aprinse pe boltă sfârșesc,
O liniște surdă se așterne-n poiană,
Doar ochii fecioarei ce aprig sclipesc,
Pătrund prin desișuri ca un sunet de goarnă.
Vânat m-aș dori or iarbă sub talpă,
Ori floarea atinsă de tânăra zână,
Izvor pentr-o singură gură de apă,
Picătura ce-i rămâne umilă pe mână.
Cânturi de păsări vreau să mă fac,
Ca ea să-mi asculte chinul și dorul,
Frunza de codru iute să - mbrac,
Să-i mângâi obrazul și părul,
Să-i fiu călăuză în a sa rătăcire,
Un semn de destin și unire,
Iar ochii cu îngereasca-i sclipire,
Să-i port mereu la mine-n privire.
Другие стихотворения автора
Noapte bună
Sub o luna palidă ce-n taină ne veghează,
Degetele mele te caută si mintea te visează.
Pe pielea ta caldă, printre multe șoapte,
Vreau atingeri fierbinți și dorințe-n noapte.
Îți simt si-acum parfumul pe perna pustie,
Buzele încă-mi ard de a ta nebunie.
Închide ochii și dă-mi drumul în gând,
Să te iubesc încet, cu foc. Fremătând.
Și când somnul te fură, adu-ți aminte,
Că-n vise te-aștept de acum înainte.
Noapte bună, iubito și nu uita:
Sub stele plăpânde, inima mea e a ta!
Rădăcini
În raza unor stele ce încă nu au nume,
Pe-un cer ce nu-i al nostru, întunecat, dar clar,
Înfirip șovăind mici jumătăți de lume,
Visând la trupul tău — un solitar altar.
Căci ochii tăi sunt fluturi încununați de rouă,
Plutind suav prin văi învăluite-n zori;
Iar mâinile-ți sunt punți către o lume nouă,
Ce mă ating pe mine — un cerșetor de nori.
Dar nici o șoaptă însă nu ține al tău loc,
Și inima-i hârtie, pe-a locuri sfâșiată.
Eu scriu pe ea sălbatic, cu un condei de foc,
Cu litere de sânge, neistovit — și iată:
Ne-ntrepătrundem tantric ca două răni adânci,
Și-n taină-n suflet simt cum tremură pământul,
Cum țesem rădăcini ce cresc de pe sub stânci,
Iscând în noi povestea, șoptind suav cuvântul.
Și știu că am găsit ceea ce eu n-am fost:
Cândva ecou haotic — acum hrisov de pace.
Să fim o rugăciune ce-o recit pe de rost,
În care să mă sting… și-n care iubirea-mi zace.
Aici
Când vântul vieții suflă rece,
Și umbre lungi se-aștern pe drum,
Eu sunt aici. Nimic nu trece
Fără să-ți simt al tau parfum.
Când cerul plânge peste tine,
Și nopțile te dor prea mult,
Îți voi fi scut. Îți voi fi mâine.
Îți voi fi timpul ce-a trecut.
Căci dragostea nu se destramă
Sub greutăți sau dor nespus,
Ea crește-n noi - lumină calmă
Ce ne conduce spre apus.
Așa că, ține-mi mâna strânsă!
Orice-ar veni peste noi doi-
Iubește-mă! Să nu uiți însă
Că lumea noastră suntem chiar noi.
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Lângă tine
Vreau să fac ochi lângă tine,
cu trupu-mi lipit de al tău,
să simt că respiri pentru mine
și focul din tine e-al meu.
Să-mi cauți gura flămândă,
cu buze ce ard de mult dor,
iar fața ta caldă și blândă
să-mi cadă în palmă ușor.
Vreau să mă scol lângă tine,
cu părul tău prins în păcat,
cu sânii-ți lipiți strâns de mine
și pieptul arzând ne’mpăcat.
Goi să stăm sub așternuturi,
Făurind un falnic destin,
să depanăm zâmbind trecuturi
ce gem de plăceri și suspin.
Să zacem pierduți în plăcere,
Pe cearceaful boțit și căzut,
să curgă pe noi o tăcere
ce țipă-n fiorul avut.
Vreau să mă trezesc lângă tine,
cu dorul topit între noi,
să-mi spui fără vorbe ce-ți vine
și să ardem din nou amândoi.
Introspecție
Am obosit să stau și să vorbesc șoptit,
Cu același om străin, cu chip plin de păcate,
Ce, cu privirea-i rece și sufletul spoit,
Mi-aruncă printre dinți mii de cuțite-n spate.
Și vreau să te privesc doar ca pe o amintire,
Ca pe-un ecou difuz ce piere în fundal,
Dar împletim trecutul, și-acum o despărțire
Ar fi, pentru noi doi, un epilog fatal.
Și iar îmi stai alături, acum, în ceas târziu,
Rânjești morbid și-n silă arunci vorbe deșarte,
Iar eu, plin de venin, cu sufletul pustiu,
Zâmbesc, știind că, totuși, oglinda ne desparte.
Noapte bună
Sub o luna palidă ce-n taină ne veghează,
Degetele mele te caută si mintea te visează.
Pe pielea ta caldă, printre multe șoapte,
Vreau atingeri fierbinți și dorințe-n noapte.
Îți simt si-acum parfumul pe perna pustie,
Buzele încă-mi ard de a ta nebunie.
Închide ochii și dă-mi drumul în gând,
Să te iubesc încet, cu foc. Fremătând.
Și când somnul te fură, adu-ți aminte,
Că-n vise te-aștept de acum înainte.
Noapte bună, iubito și nu uita:
Sub stele plăpânde, inima mea e a ta!
Rădăcini
În raza unor stele ce încă nu au nume,
Pe-un cer ce nu-i al nostru, întunecat, dar clar,
Înfirip șovăind mici jumătăți de lume,
Visând la trupul tău — un solitar altar.
Căci ochii tăi sunt fluturi încununați de rouă,
Plutind suav prin văi învăluite-n zori;
Iar mâinile-ți sunt punți către o lume nouă,
Ce mă ating pe mine — un cerșetor de nori.
Dar nici o șoaptă însă nu ține al tău loc,
Și inima-i hârtie, pe-a locuri sfâșiată.
Eu scriu pe ea sălbatic, cu un condei de foc,
Cu litere de sânge, neistovit — și iată:
Ne-ntrepătrundem tantric ca două răni adânci,
Și-n taină-n suflet simt cum tremură pământul,
Cum țesem rădăcini ce cresc de pe sub stânci,
Iscând în noi povestea, șoptind suav cuvântul.
Și știu că am găsit ceea ce eu n-am fost:
Cândva ecou haotic — acum hrisov de pace.
Să fim o rugăciune ce-o recit pe de rost,
În care să mă sting… și-n care iubirea-mi zace.
Aici
Când vântul vieții suflă rece,
Și umbre lungi se-aștern pe drum,
Eu sunt aici. Nimic nu trece
Fără să-ți simt al tau parfum.
Când cerul plânge peste tine,
Și nopțile te dor prea mult,
Îți voi fi scut. Îți voi fi mâine.
Îți voi fi timpul ce-a trecut.
Căci dragostea nu se destramă
Sub greutăți sau dor nespus,
Ea crește-n noi - lumină calmă
Ce ne conduce spre apus.
Așa că, ține-mi mâna strânsă!
Orice-ar veni peste noi doi-
Iubește-mă! Să nu uiți însă
Că lumea noastră suntem chiar noi.
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Lângă tine
Vreau să fac ochi lângă tine,
cu trupu-mi lipit de al tău,
să simt că respiri pentru mine
și focul din tine e-al meu.
Să-mi cauți gura flămândă,
cu buze ce ard de mult dor,
iar fața ta caldă și blândă
să-mi cadă în palmă ușor.
Vreau să mă scol lângă tine,
cu părul tău prins în păcat,
cu sânii-ți lipiți strâns de mine
și pieptul arzând ne’mpăcat.
Goi să stăm sub așternuturi,
Făurind un falnic destin,
să depanăm zâmbind trecuturi
ce gem de plăceri și suspin.
Să zacem pierduți în plăcere,
Pe cearceaful boțit și căzut,
să curgă pe noi o tăcere
ce țipă-n fiorul avut.
Vreau să mă trezesc lângă tine,
cu dorul topit între noi,
să-mi spui fără vorbe ce-ți vine
și să ardem din nou amândoi.
Introspecție
Am obosit să stau și să vorbesc șoptit,
Cu același om străin, cu chip plin de păcate,
Ce, cu privirea-i rece și sufletul spoit,
Mi-aruncă printre dinți mii de cuțite-n spate.
Și vreau să te privesc doar ca pe o amintire,
Ca pe-un ecou difuz ce piere în fundal,
Dar împletim trecutul, și-acum o despărțire
Ar fi, pentru noi doi, un epilog fatal.
Și iar îmi stai alături, acum, în ceas târziu,
Rânjești morbid și-n silă arunci vorbe deșarte,
Iar eu, plin de venin, cu sufletul pustiu,
Zâmbesc, știind că, totuși, oglinda ne desparte.