Стихи из этой категории
Reunire
Cu răni deschise calc pe spini de gheață,
Iar sângele-mi încheagă în umbra morții,
Din carnea-mi vie cad bulgări de verdeață,
Ce înverzesc în rai un pom din dosul porții.
Și rănile mă dor mereu iubita mea mireasă,
Iar doctorii-au plecat și mă-ngrijește luna,
Vreau în pustiul ei să-mi construiesc o casă,
În care apoi stingheri să stăm pe totdeauna.
Dar simt că ți-a ajuns prin preajmă otrava lumii,
Căci rana-mi sângerează cu ale tale lacrimi,
Și-aș vrea de aici să mă cobor pe raza lunii,
Să intru prin fereastră să-ți oblojesc din patimi.
Deodată simt că Luna stă, și nu se mai învârte,
Iar rana îmi dispare nefiresc în os și carne,
Și-un înger de lumină bătând din aripile scurte,
Sună sfârșitul lumii din trâmbițe și goarne.
Cu rana vindecată cărând pustiu-n spate,
Privesc prin univers cum cade steaua ta,
Și alerg înspre Demiurg cu palmele crăpate,
Să-L rog să te trimită, aici în lumea mea.
Aș vrea...
Aș vrea să te pierd în cuvinte tăcute,
Să-ți simt umbra grea peste timpul uitat,
Să-mi fie dorința în tăceri abătute,
O vină ce arde într-un trup sfârtecat.
Aș vrea să te port ca pe-o haină în vis,
Prin nopți făr' de margini, prin umbre ce dor,
În zori și apusuri să mă simt interzis,
Rămânând o enigmă pierdută-n amor.
Aș vrea să te strig în noaptea pustie,
Să răspundă doar vântul c-un ecou abătut,
Să-mi fie dorința o veche stafie,
Ce-și poartă regretul printr-un lut neștiut.
Aș vrea să mă scurg din mine-n tăcere,
Să-ți rămân doar o umbră sub ochiul de jar,
Să-mi fie iubirea doar o scurtă adiere,
Un ultim suspin din oceanul de amar.
Aș vrea să rămân ca o frunză căzută,
Din care pământul să-și facă altar,
Să-mi fie izvorul ca o apă stătută,
Să mă bei însetată ca pe-un ultim pahar.
Vreme vine, vreme trece..!
Aș vrea ca seara asta
Să fie una fără sfârșit,
Să-ți spun a mia oară
Că sunt cu tine fericit.
Plutim în pas de dans
Pe melodia preferată,
Și arătăm celor din jur
O dragoste adevărată.
Zâmbim și ne-amintim
Cum noi ne-am cunoscut,
Pe ritm de cânt ne minunăm
Cât timp în doi am petrecut.
Când muzica devine mută
Și ringul se simte părăsit,
Ieșim să ne plimbăm puțin
Că luna ne-ndeamnă la iubit.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și sfatul lunii degrabă îl urmez,
Cu un sărut încerc să o surprind
Și-apoi pe bancă lângă ea m-așez.
Nu zăbovim prea mult în noapte
Că-i toamnă și afară se lasă rece,
Ne ridicăm și mergem înspre casă
Iar eu recit,,vreme vine, vreme trece..!
Amprenta iubirii
Sărutul unei palme
Este un gest gingaș,
O mângâiere din basme
Ca un zbor de fluturaș.
O amprentă a suflării
Ce-n inimă sălășluiește,
Ținând ritmul încântării
Ce din gânduri isvorește.
Calm, cald, pur și pudic
Este sentimentul trăirii,
Dând inimii sunetul ritmic
Și-nobilind clipa însuflețirii.
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
În timp ce acuma îţi scriu …
În timp ce acuma îţi scriu,
Podeaua miroase a sicriu,
Cerneala-i vâscoasă şi neagră,
Foaia de tine întreabă.
În timp ce amintiri croşetez,
Ascuns în dulapul obez,
Rochia ta de dantelă,
Mi te-arată în trup de gazelă.
O lacrimă-mi pătează suspinul,
Amorul mi-l cântă delfinul,
Cântec de valuri şi stâncă,
Cântec de rană adâncă.
Acum pentru tine recit,
Poem parfumat şi-ncâlcit,
Versul se întoarce-n silabă,
Căci vocea mi-e tristă şi slabă.
Chiar acum văd cum cade o stea,
Sicriul miroase a podea,
Gândul de tine mă întreabă,
Cineva firul vieţii-mi dezleagă.
Chiar acum mă aplec să îţi scriu,
Un cuvânt ce doar eu îl mai ştiu,
De dezlegi a sa taină, subit …
O să ştii cât de mult te-am iubit.
Reunire
Cu răni deschise calc pe spini de gheață,
Iar sângele-mi încheagă în umbra morții,
Din carnea-mi vie cad bulgări de verdeață,
Ce înverzesc în rai un pom din dosul porții.
Și rănile mă dor mereu iubita mea mireasă,
Iar doctorii-au plecat și mă-ngrijește luna,
Vreau în pustiul ei să-mi construiesc o casă,
În care apoi stingheri să stăm pe totdeauna.
Dar simt că ți-a ajuns prin preajmă otrava lumii,
Căci rana-mi sângerează cu ale tale lacrimi,
Și-aș vrea de aici să mă cobor pe raza lunii,
Să intru prin fereastră să-ți oblojesc din patimi.
Deodată simt că Luna stă, și nu se mai învârte,
Iar rana îmi dispare nefiresc în os și carne,
Și-un înger de lumină bătând din aripile scurte,
Sună sfârșitul lumii din trâmbițe și goarne.
Cu rana vindecată cărând pustiu-n spate,
Privesc prin univers cum cade steaua ta,
Și alerg înspre Demiurg cu palmele crăpate,
Să-L rog să te trimită, aici în lumea mea.
Aș vrea...
Aș vrea să te pierd în cuvinte tăcute,
Să-ți simt umbra grea peste timpul uitat,
Să-mi fie dorința în tăceri abătute,
O vină ce arde într-un trup sfârtecat.
Aș vrea să te port ca pe-o haină în vis,
Prin nopți făr' de margini, prin umbre ce dor,
În zori și apusuri să mă simt interzis,
Rămânând o enigmă pierdută-n amor.
Aș vrea să te strig în noaptea pustie,
Să răspundă doar vântul c-un ecou abătut,
Să-mi fie dorința o veche stafie,
Ce-și poartă regretul printr-un lut neștiut.
Aș vrea să mă scurg din mine-n tăcere,
Să-ți rămân doar o umbră sub ochiul de jar,
Să-mi fie iubirea doar o scurtă adiere,
Un ultim suspin din oceanul de amar.
Aș vrea să rămân ca o frunză căzută,
Din care pământul să-și facă altar,
Să-mi fie izvorul ca o apă stătută,
Să mă bei însetată ca pe-un ultim pahar.
Vreme vine, vreme trece..!
Aș vrea ca seara asta
Să fie una fără sfârșit,
Să-ți spun a mia oară
Că sunt cu tine fericit.
Plutim în pas de dans
Pe melodia preferată,
Și arătăm celor din jur
O dragoste adevărată.
Zâmbim și ne-amintim
Cum noi ne-am cunoscut,
Pe ritm de cânt ne minunăm
Cât timp în doi am petrecut.
Când muzica devine mută
Și ringul se simte părăsit,
Ieșim să ne plimbăm puțin
Că luna ne-ndeamnă la iubit.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și sfatul lunii degrabă îl urmez,
Cu un sărut încerc să o surprind
Și-apoi pe bancă lângă ea m-așez.
Nu zăbovim prea mult în noapte
Că-i toamnă și afară se lasă rece,
Ne ridicăm și mergem înspre casă
Iar eu recit,,vreme vine, vreme trece..!
Amprenta iubirii
Sărutul unei palme
Este un gest gingaș,
O mângâiere din basme
Ca un zbor de fluturaș.
O amprentă a suflării
Ce-n inimă sălășluiește,
Ținând ritmul încântării
Ce din gânduri isvorește.
Calm, cald, pur și pudic
Este sentimentul trăirii,
Dând inimii sunetul ritmic
Și-nobilind clipa însuflețirii.
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
În timp ce acuma îţi scriu …
În timp ce acuma îţi scriu,
Podeaua miroase a sicriu,
Cerneala-i vâscoasă şi neagră,
Foaia de tine întreabă.
În timp ce amintiri croşetez,
Ascuns în dulapul obez,
Rochia ta de dantelă,
Mi te-arată în trup de gazelă.
O lacrimă-mi pătează suspinul,
Amorul mi-l cântă delfinul,
Cântec de valuri şi stâncă,
Cântec de rană adâncă.
Acum pentru tine recit,
Poem parfumat şi-ncâlcit,
Versul se întoarce-n silabă,
Căci vocea mi-e tristă şi slabă.
Chiar acum văd cum cade o stea,
Sicriul miroase a podea,
Gândul de tine mă întreabă,
Cineva firul vieţii-mi dezleagă.
Chiar acum mă aplec să îţi scriu,
Un cuvânt ce doar eu îl mai ştiu,
De dezlegi a sa taină, subit …
O să ştii cât de mult te-am iubit.
Другие стихотворения автора
Hristos a înviat !
Hristos a înviat este vestea
minunată ,transmisă din om în om
cu bucurie și voie bună .
Oameni dragi vă salut și eu
Cu urări de bine :Hristos a înviat !
DOR DE RĂCOARE
Potop de raze fierbiți
Se lasă din cer pe câmpie .
Verdele frunzei-i topit
De calda-i , ferbintea-i solie .
Se lipește pulberea fină de colb ,
Frige și arde tălpile goale
Ce urcă cărări către deal ,
Cărări ce curg către vale ...
Și murmur și cântec și zvon ...
Se ascunde la ora amiezii .
Un dor de răcoare
Și gustul rece al apei de izvor
Mai stăruie în mintea
Țăranului dus pe ogor .
T.A.D.
NOPȚI DE VRAJĂ
Pe cerul nopții lucesc stele
Una câte una
Furtuni de vârcolaci
Vor să întoarcă luna.
Un vraci descântă de urât
În colțuri la răscruci
leagă-n băuturi viclene
Vise,doruri, de năluci.
Se sparg în zeci de fărâme
Nopțile pustii...
Sorțile s-au răsturnat
Când eu te chem și tu nu vii.
AMORAȘ PISOI POZNAȘ
Tânăr aproape un copilaș ,
Lenevește printre flori
Și pândește printre gene ,
Jucăușe mingi de pene .
Dar cu atât se alege ,
Că de-ar întrece gluma
I-ar sări în cap găina
Că acuma e mâmică
Și de motan ,nu-i este frică.
Clonc ,clonc ,clonc ,
Și puii vin roată
Mama le dă câte-o râmă ,
O sămânță ,o pietricică
Că așa face o mămică .
Și când somnul îi ademenește ,
Sub aripii îi încălzește!...
SINGURĂTATE
Ulcioare de lut ,semne de piatră
Mușcate de timp, mușcate de daltă
Vorbesc de trecerea noastră ,
Pe acest pământ.
Într-o poveste minunată.
Într-un cuvânt plâng
Prin noaptea înstelată
Și râd și plâng și-mi
Caut un drum...
DECEMBRIE
Se strecoară în aer miresme ,
Cu sărbători ce bat în ferestre,
Pe un cer străveziu și curat
Cănd stelele se adună la sfat.
E decembrie și iarna se îmbracă ,
Cu haină pufoasă și țurțuri de ghiață.
Anul ce-a fost n-a fost ferice
Și nici bun bun ,cu lungile zile de post
Ziua-i mai mică acum
Orele-s pirdute pe drum
Bate doar un vânt hoinar
Să -mi alunge gândul amar.
Hristos a înviat !
Hristos a înviat este vestea
minunată ,transmisă din om în om
cu bucurie și voie bună .
Oameni dragi vă salut și eu
Cu urări de bine :Hristos a înviat !
DOR DE RĂCOARE
Potop de raze fierbiți
Se lasă din cer pe câmpie .
Verdele frunzei-i topit
De calda-i , ferbintea-i solie .
Se lipește pulberea fină de colb ,
Frige și arde tălpile goale
Ce urcă cărări către deal ,
Cărări ce curg către vale ...
Și murmur și cântec și zvon ...
Se ascunde la ora amiezii .
Un dor de răcoare
Și gustul rece al apei de izvor
Mai stăruie în mintea
Țăranului dus pe ogor .
T.A.D.
NOPȚI DE VRAJĂ
Pe cerul nopții lucesc stele
Una câte una
Furtuni de vârcolaci
Vor să întoarcă luna.
Un vraci descântă de urât
În colțuri la răscruci
leagă-n băuturi viclene
Vise,doruri, de năluci.
Se sparg în zeci de fărâme
Nopțile pustii...
Sorțile s-au răsturnat
Când eu te chem și tu nu vii.
AMORAȘ PISOI POZNAȘ
Tânăr aproape un copilaș ,
Lenevește printre flori
Și pândește printre gene ,
Jucăușe mingi de pene .
Dar cu atât se alege ,
Că de-ar întrece gluma
I-ar sări în cap găina
Că acuma e mâmică
Și de motan ,nu-i este frică.
Clonc ,clonc ,clonc ,
Și puii vin roată
Mama le dă câte-o râmă ,
O sămânță ,o pietricică
Că așa face o mămică .
Și când somnul îi ademenește ,
Sub aripii îi încălzește!...
SINGURĂTATE
Ulcioare de lut ,semne de piatră
Mușcate de timp, mușcate de daltă
Vorbesc de trecerea noastră ,
Pe acest pământ.
Într-o poveste minunată.
Într-un cuvânt plâng
Prin noaptea înstelată
Și râd și plâng și-mi
Caut un drum...
DECEMBRIE
Se strecoară în aer miresme ,
Cu sărbători ce bat în ferestre,
Pe un cer străveziu și curat
Cănd stelele se adună la sfat.
E decembrie și iarna se îmbracă ,
Cu haină pufoasă și țurțuri de ghiață.
Anul ce-a fost n-a fost ferice
Și nici bun bun ,cu lungile zile de post
Ziua-i mai mică acum
Orele-s pirdute pe drum
Bate doar un vânt hoinar
Să -mi alunge gândul amar.