Iubirea mea uitată
Ca o frunză frântă
Ruginit-am timpuriu
Sub stropii ce frământă
Din cerul cenușiu.
În vârtej mă poartă
Pe căi întortocheate
Bătătorita soartă
De vise -nlăcrimate...
La răspăntie de drum
Mă saltă văntul, aprig,
Suflând din bucium,
Mă-nvăluie de frig...
Lipsită de căldură,
Mă pierd în neputință,
Pe ramura ce tremură
Sorbită n neființă..
Golașă de culoare
Ce ma-mplinea odată;
Azi mistuie sub soare
Iubirea mea uitată...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 20 августа
Просмотры: 103
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Repere
Поэма: Ploaia vindecătoare
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Поэма: Vivre la France!
Поэма: Thoughts
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Поэма: Moștenire în daneză
Поэма: Cât de frumoasă ești
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin