Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Monica BP
Дата публикации: 6 сентября 2022
Просмотры: 921
Стихи из этой категории
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
Cântec
E atâta freamăt,
Și atât suspin,
Umbrele ne cheamă,
Ca să ne unim.
E atâta umblet,
Fără nici o urmă,
Pasul înspre tine,
Soarta des mi-l curmă.
Și atâta dor,
Inimile leagă,
Dar nu e ușor,
Lumea să-nțeleagă.
E atâta zbucium,
Și atâta sânge,
Glasul ca un bucium,
Te cheamă și plânge.
E multă învrăjbire,
Și nesiguranță,
Dar avem iubire,
Și avem speranță.
E atâta zbor,
Fără cuib și ram,
Și atâta dor,
Ne plânge la geam.
E atâta umblet,
E atâta freamăt...
Nu esti al meu
Din nou eu stau si ma gindesc
La viata care trece
Si de durere.. eu fumez
Tigara iar se stinge...
Trec zile-ntregi ..
Trec nopti fara odihna
Tu iarasi pleci
Si-mi spui ca o sa treaca...
EA iar te chiama
Tu iar ma lasi pe mine
Te duci la EA grabit
Si-mi spui ca vorbim miine...
Si iar ma pun pe asteptat
Si sufletul ma doare
Dar .. eu asa am acceptat
Inghit lacrimi amare...
E o femeie..e sotia ta
Eu sint doar o amanta
Cu Ea tu iti traiesti viata
Cu mine te vezi citeodata..
Tu miai propus sa fim iubiti
Ca ai familie..copii
Dar am ajuns indragostiti
Si facem nebunii...
Si iarasi trebuie sa pleci
EA iar te chiama acasa
Eu iar ramin sa ma gindesc
De cine tie-ti pasa....
Ea-i mama la ai tai copii
Eu ..doar o simpla fata
Ei iar te-asteapta ca sa vii
Si eu ramin indurerata...
Linistea din război
Din adâncuri spumante dorinți
Se dezlănțuie amețite splendori,
Răsărind din ale demiurgului bolți
Necistitele din vis comori.
Mă mai alintă un jint,
La un colț de suflet,
Că inima, nu mai poate duce,
De când singură bate pe căi pierdute.
Și de-ar fi să-mi apari doar in vis...
Am să aleg să dorm profund pe veci.
Prea pierdut, prea rătăcit sunt
De la ultimul nostru...rămas bun...
Zâmbet Nelucid
În murmurul nopții reci, în îmbrățișarea foilor calde,
În adâncuri izbucnește, în rânduri de perdele sofisticate,
Un zâmbet dulce luna îmbujorează, și stelele invidioase îndată,
Dar nocturn discret ce-mi ia respirația toată
Astrul zilei, nevinovat asupritor, mă distrage și îmi face dor
De a simți în prezența-i blândă, realitatea ce în inimă-mi dator.
Dar al ei zâmbet divin îmi amintesc
Cum o altă poveste a nopții nu mai doresc.
O rază de lumină aș voii
Să se răsfrângă în surâs, sub tandrețea săgeților aurii.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
Cântec
E atâta freamăt,
Și atât suspin,
Umbrele ne cheamă,
Ca să ne unim.
E atâta umblet,
Fără nici o urmă,
Pasul înspre tine,
Soarta des mi-l curmă.
Și atâta dor,
Inimile leagă,
Dar nu e ușor,
Lumea să-nțeleagă.
E atâta zbucium,
Și atâta sânge,
Glasul ca un bucium,
Te cheamă și plânge.
E multă învrăjbire,
Și nesiguranță,
Dar avem iubire,
Și avem speranță.
E atâta zbor,
Fără cuib și ram,
Și atâta dor,
Ne plânge la geam.
E atâta umblet,
E atâta freamăt...
Nu esti al meu
Din nou eu stau si ma gindesc
La viata care trece
Si de durere.. eu fumez
Tigara iar se stinge...
Trec zile-ntregi ..
Trec nopti fara odihna
Tu iarasi pleci
Si-mi spui ca o sa treaca...
EA iar te chiama
Tu iar ma lasi pe mine
Te duci la EA grabit
Si-mi spui ca vorbim miine...
Si iar ma pun pe asteptat
Si sufletul ma doare
Dar .. eu asa am acceptat
Inghit lacrimi amare...
E o femeie..e sotia ta
Eu sint doar o amanta
Cu Ea tu iti traiesti viata
Cu mine te vezi citeodata..
Tu miai propus sa fim iubiti
Ca ai familie..copii
Dar am ajuns indragostiti
Si facem nebunii...
Si iarasi trebuie sa pleci
EA iar te chiama acasa
Eu iar ramin sa ma gindesc
De cine tie-ti pasa....
Ea-i mama la ai tai copii
Eu ..doar o simpla fata
Ei iar te-asteapta ca sa vii
Si eu ramin indurerata...
Linistea din război
Din adâncuri spumante dorinți
Se dezlănțuie amețite splendori,
Răsărind din ale demiurgului bolți
Necistitele din vis comori.
Mă mai alintă un jint,
La un colț de suflet,
Că inima, nu mai poate duce,
De când singură bate pe căi pierdute.
Și de-ar fi să-mi apari doar in vis...
Am să aleg să dorm profund pe veci.
Prea pierdut, prea rătăcit sunt
De la ultimul nostru...rămas bun...
Zâmbet Nelucid
În murmurul nopții reci, în îmbrățișarea foilor calde,
În adâncuri izbucnește, în rânduri de perdele sofisticate,
Un zâmbet dulce luna îmbujorează, și stelele invidioase îndată,
Dar nocturn discret ce-mi ia respirația toată
Astrul zilei, nevinovat asupritor, mă distrage și îmi face dor
De a simți în prezența-i blândă, realitatea ce în inimă-mi dator.
Dar al ei zâmbet divin îmi amintesc
Cum o altă poveste a nopții nu mai doresc.
O rază de lumină aș voii
Să se răsfrângă în surâs, sub tandrețea săgeților aurii.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Другие стихотворения автора
Steaua stinsa
O stea s-a stins,
Dar necuprins de frumoasa a fost a ei strălucire..
Și tot așa,când se stinge-o iubire
Lumina ei ramane inchisa-n amintire...
O stea s-a stins,s-a stins și-o iubire,
Ca o ploaie de vara,ca un cânt de chitara,
Ca un val zbuciumat,ca un vis ne-mplinit,
Ca un zambet in noapte,ca un foc părăsit,
Ca o lacrimă tristă,ca un crin ofilit....
Tie
Nu te vad,dar acum știu că citești😊
Timpul tau e prețios
Și mă gândesc ce să-ți spun..
Să-ți vorbesc despre stele,despre mare,despre lacrima dimineții,
Despre vântul ce șuieră tulburător in noapte?
Despre prinți și prințese?
Despre tăcerea pietrelor și zbuciumul valurilor?
Ce să-ți spun?
Poate doar că spiritul tau nu-l poate cuprinde cerul,
Si toate stelele adunate nu-i pot reda strălucirea..
Ai grija de el.
De poți,învinge moartea cu iubirea.
Ce să-ți spun?
Daca as putea sa adun toate florile de pe pământ
Ar putea atinge ele frumusețea inimii tale
Când ești bun?
Și razele de soare pot străluci oare mai tare că ține când ați fi fericirea?
Ce să-ți spun?
Un ultim gând:Faureste-ti aripi albe și zbori spre înaltul trăirilor frumoase,
Și poate cândva sufletul tau va străluci printre astre..
Fulgii de nea
Iubesc fulgii de nea,
Atât de puri,
Ei cad tacuti,
Acoperind întinsul tot,
Și inima-mi,cu albul lor.
Privesc dansul lor,
Feeric,lin,ușor,
Și mă întorc în timp-
Sunt iar copil,
Am aripi albe,zbor..
Iubesc fulgii de nea,
De-aș fi putut,
As fi ales sa fiu un fulg..
Sa mă topesc tăcut,
Fara durere,
Privind întinsul alb,
Destinul meu frumos
De-a bucura ființe efemere,
Cu suflete zbatandu-se,
Cu lacrimi grele...
Iubesc fulgii de nea,
Și-as vrea ca sufletele noastre
Să aibă albul lor,
Să treacă frumos,sublim,
Prin viață aceasta,
Sa se topească lin,
Fara durere,fara chin,
Cântând frumoasa simfonie
A minunatului lor destin..
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Veșnic cu tine
Decât fara tine in rai
Mai bine cu tine-n infern..
Nici îngerii albi nu-mi pot da
Pacea și surâsul etern.
Doar tu..
Mi-ar fi sufletul tern
Destinul de ne-ar despărți.
Când gânduri în noapte se cern,
O rugă am doar:
Cu tine etern sa pot fi..
Viata
Lumina ochilor mei,ca un răsărit de soare,
Sufletul meu,ca o câmpie cu maci..
Iubesc atât de mult clipa de-acum,
Transformata in trecut ,ca un ghimpe ma-npunge in suflet,și doare..
O lacrimă cade când gândul atinge imaginea apusului trist,
Un zambet apare când mă trezesc și spun ,,E încă acum".
Te iubesc,viața,atât de puternic încât bătăile inimii mele ucid plânsul clopotelor ce-anunta finaluri de drum...
Steaua stinsa
O stea s-a stins,
Dar necuprins de frumoasa a fost a ei strălucire..
Și tot așa,când se stinge-o iubire
Lumina ei ramane inchisa-n amintire...
O stea s-a stins,s-a stins și-o iubire,
Ca o ploaie de vara,ca un cânt de chitara,
Ca un val zbuciumat,ca un vis ne-mplinit,
Ca un zambet in noapte,ca un foc părăsit,
Ca o lacrimă tristă,ca un crin ofilit....
Tie
Nu te vad,dar acum știu că citești😊
Timpul tau e prețios
Și mă gândesc ce să-ți spun..
Să-ți vorbesc despre stele,despre mare,despre lacrima dimineții,
Despre vântul ce șuieră tulburător in noapte?
Despre prinți și prințese?
Despre tăcerea pietrelor și zbuciumul valurilor?
Ce să-ți spun?
Poate doar că spiritul tau nu-l poate cuprinde cerul,
Si toate stelele adunate nu-i pot reda strălucirea..
Ai grija de el.
De poți,învinge moartea cu iubirea.
Ce să-ți spun?
Daca as putea sa adun toate florile de pe pământ
Ar putea atinge ele frumusețea inimii tale
Când ești bun?
Și razele de soare pot străluci oare mai tare că ține când ați fi fericirea?
Ce să-ți spun?
Un ultim gând:Faureste-ti aripi albe și zbori spre înaltul trăirilor frumoase,
Și poate cândva sufletul tau va străluci printre astre..
Fulgii de nea
Iubesc fulgii de nea,
Atât de puri,
Ei cad tacuti,
Acoperind întinsul tot,
Și inima-mi,cu albul lor.
Privesc dansul lor,
Feeric,lin,ușor,
Și mă întorc în timp-
Sunt iar copil,
Am aripi albe,zbor..
Iubesc fulgii de nea,
De-aș fi putut,
As fi ales sa fiu un fulg..
Sa mă topesc tăcut,
Fara durere,
Privind întinsul alb,
Destinul meu frumos
De-a bucura ființe efemere,
Cu suflete zbatandu-se,
Cu lacrimi grele...
Iubesc fulgii de nea,
Și-as vrea ca sufletele noastre
Să aibă albul lor,
Să treacă frumos,sublim,
Prin viață aceasta,
Sa se topească lin,
Fara durere,fara chin,
Cântând frumoasa simfonie
A minunatului lor destin..
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Veșnic cu tine
Decât fara tine in rai
Mai bine cu tine-n infern..
Nici îngerii albi nu-mi pot da
Pacea și surâsul etern.
Doar tu..
Mi-ar fi sufletul tern
Destinul de ne-ar despărți.
Când gânduri în noapte se cern,
O rugă am doar:
Cu tine etern sa pot fi..
Viata
Lumina ochilor mei,ca un răsărit de soare,
Sufletul meu,ca o câmpie cu maci..
Iubesc atât de mult clipa de-acum,
Transformata in trecut ,ca un ghimpe ma-npunge in suflet,și doare..
O lacrimă cade când gândul atinge imaginea apusului trist,
Un zambet apare când mă trezesc și spun ,,E încă acum".
Te iubesc,viața,atât de puternic încât bătăile inimii mele ucid plânsul clopotelor ce-anunta finaluri de drum...