Ce n-aș da?
Ce n-aș da, să nu mai fiu
În lumea asta, așa pustiu.
Să-mi fi lumină, să m-alini
Cu ochii tăi așa senini.
Să lucești, precum o stea,
Ce-mi învie inima;
Să ne privim duios, himeric,
Să-mi scapi viața de-ntuneric.
Iar dacă-mi vei fi, și Soarele va străluci,
În brațe-mi stai, să nu-l pot deosebi
De culoarea părului bălai
Și de-al tău ochilor rai.
Стихи из этой категории
Să-mi scrii
Nu uita să-mi scrii din când,
Chiar și-n șoapte, chiar și-n gând,
Căci sub cerul fără vină,
Dorul tace-n lună plină.
Dacă stelele s-aprind,
Eu prin rânduri te cuprind,
Și de noroc ne va fi scris,
Ne-om regăsi în vis nescris.
Printre slove rătăcite,
Lasă-mi visele-mpărțite,
Spune-mi tot ce nu se spune,
Spune dorului pe nume.
Căci de stai departe, știi,
Mă hrănesc doar din hârtii,
Din cuvinte, din povești,
Din ce-ai fost și încă ești.
Iubire de stea
Curând, iubitule, am să te uit
Imaginea ta, sufletul..
Clipele mi-au fost mărgele..
Iar luna o martoră pentru ele..
Stelele ne-au vegheat mereu,
Tu zâmbeai cu zâmbet "greu"
Speranța mi-e pusă în tine
Soarele mi-a șoptit de bine..
Nu uita de steaua ta,
Care cândva te plângea
Trăiește și spune-i lunii,
Că totul a fost din cauza minciunii..
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Declarație de dragoste
Ai milă de mine iubito,
Rătăcitorul tău îndrăgostit,
Care căzut la frumoasele-ți picioare
Cerșește un strop de mistică iubire,
Ce nu-i decât la tine de găsit..
Te rog să-mi crezi umilele cuvinte,
Ce le îmbrac în platină și aur
Și ți le scriu doar ție,
Să-mi fie veșnic a iubirii mărturie...!
Te rog cu lacrimi și-n vise
Ori trecatoare amăgiri fugare,
Să mă păstrezi la pieptul tău plin de iubire
Să nu m-alungi ca pe-o fantomă ori simplă ispitire...
Când îți privesc frumosul chip
Mă pierd în fericire,
De-ai ști cât te iubesc tu înger de lumină,
Primește-mă te rog la tine în grădină
Să îți declar nemuritoarea mea iubire!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Să-mi scrii
Nu uita să-mi scrii din când,
Chiar și-n șoapte, chiar și-n gând,
Căci sub cerul fără vină,
Dorul tace-n lună plină.
Dacă stelele s-aprind,
Eu prin rânduri te cuprind,
Și de noroc ne va fi scris,
Ne-om regăsi în vis nescris.
Printre slove rătăcite,
Lasă-mi visele-mpărțite,
Spune-mi tot ce nu se spune,
Spune dorului pe nume.
Căci de stai departe, știi,
Mă hrănesc doar din hârtii,
Din cuvinte, din povești,
Din ce-ai fost și încă ești.
Iubire de stea
Curând, iubitule, am să te uit
Imaginea ta, sufletul..
Clipele mi-au fost mărgele..
Iar luna o martoră pentru ele..
Stelele ne-au vegheat mereu,
Tu zâmbeai cu zâmbet "greu"
Speranța mi-e pusă în tine
Soarele mi-a șoptit de bine..
Nu uita de steaua ta,
Care cândva te plângea
Trăiește și spune-i lunii,
Că totul a fost din cauza minciunii..
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Declarație de dragoste
Ai milă de mine iubito,
Rătăcitorul tău îndrăgostit,
Care căzut la frumoasele-ți picioare
Cerșește un strop de mistică iubire,
Ce nu-i decât la tine de găsit..
Te rog să-mi crezi umilele cuvinte,
Ce le îmbrac în platină și aur
Și ți le scriu doar ție,
Să-mi fie veșnic a iubirii mărturie...!
Te rog cu lacrimi și-n vise
Ori trecatoare amăgiri fugare,
Să mă păstrezi la pieptul tău plin de iubire
Să nu m-alungi ca pe-o fantomă ori simplă ispitire...
Când îți privesc frumosul chip
Mă pierd în fericire,
De-ai ști cât te iubesc tu înger de lumină,
Primește-mă te rog la tine în grădină
Să îți declar nemuritoarea mea iubire!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
S-a stins o stea
Înnegurate mi-s zilele, bunul meu prieten,
Amare de când te-am dus pe ultimul tău drum
Și parc-ai fost chiar ieri un om voios și sprinten
Cine-ar fi știut că nu vei mai fi acum.
Atât de indiferent și iute, crunta boală
Din brațele noastre a reușit de te-a furat
Iar acum sub umbra bolții criptei negre
Zace un tânăr geniu, palid, nemișcat.
Lacrimi curg șiroaie pe obrajii mei molateci
Cum s-au stins azi un Luceafăr și un suflet sclipitor
Și orice-aș da să fie altfel, prietene, pe veci
Voi plânge după tine pe al criptei coridor
De-ai veni
Vino, dragă-n codrul verde
Să ne-ascundem de-ale lumii,
Și sub creanga răsfirată
Să cântăm o odă lunii.
În câmpia cea întinsă
S-alergăm ca doi copii,
Iar sub scutul cel de lună
Codrii să răsune vii.
Să răsune un cer negru
Peste-al nostru creștet alb,
Mii de stele să lucească
Cu veșmântul lor cel dalb.
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
Înger de departe
Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.
Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor.
Dornic de ea
Prin deșerturile vieții,
Mai aprind acum scânteie
Chipul ei, obrajii roșii,
Glasul dulce de femeie?
Cine-i ea, de vine seara
De-al tău suflet ca să prindă
Fața-i albă precum ceara,
Inima-i cea suferindă?
Izvorăște din nimicuri,
Ce dintâia zi există
Și în cor i-ar plânge cerul
Cugetarea ei cea tristă;
Viața tu ți-ai da-o toată,
Doar ca să-i mai poți simți
Palma rece înc-odată,
Negrul ochilor făclii.
S-a stins o stea
Înnegurate mi-s zilele, bunul meu prieten,
Amare de când te-am dus pe ultimul tău drum
Și parc-ai fost chiar ieri un om voios și sprinten
Cine-ar fi știut că nu vei mai fi acum.
Atât de indiferent și iute, crunta boală
Din brațele noastre a reușit de te-a furat
Iar acum sub umbra bolții criptei negre
Zace un tânăr geniu, palid, nemișcat.
Lacrimi curg șiroaie pe obrajii mei molateci
Cum s-au stins azi un Luceafăr și un suflet sclipitor
Și orice-aș da să fie altfel, prietene, pe veci
Voi plânge după tine pe al criptei coridor
De-ai veni
Vino, dragă-n codrul verde
Să ne-ascundem de-ale lumii,
Și sub creanga răsfirată
Să cântăm o odă lunii.
În câmpia cea întinsă
S-alergăm ca doi copii,
Iar sub scutul cel de lună
Codrii să răsune vii.
Să răsune un cer negru
Peste-al nostru creștet alb,
Mii de stele să lucească
Cu veșmântul lor cel dalb.
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
Înger de departe
Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.
Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor.
Dornic de ea
Prin deșerturile vieții,
Mai aprind acum scânteie
Chipul ei, obrajii roșii,
Glasul dulce de femeie?
Cine-i ea, de vine seara
De-al tău suflet ca să prindă
Fața-i albă precum ceara,
Inima-i cea suferindă?
Izvorăște din nimicuri,
Ce dintâia zi există
Și în cor i-ar plânge cerul
Cugetarea ei cea tristă;
Viața tu ți-ai da-o toată,
Doar ca să-i mai poți simți
Palma rece înc-odată,
Negrul ochilor făclii.