DE LA SOARE
De teamă și de neputință
La anii grei cei de pe urmă
Un bătrânel și-o bătrânică
Se ascund în camera lor mică
De gerul nemilos și laș
Și suflă aspru cu obidă
În vatra fără foc pe care
O oală parcă ar vrea să fiarbă
Bogată în apă și în sare.
Sărmana pensie se duse
În cele multe zile scurse
Cămara-i goală bate vănt .
Privesc pe geam din în când în când.
Sunt ca două stane mici
Ce se învârt pe lângă ușă
Sunt prea șubrezi ca să iasă
Pe așa vreme nemiloasă.
Doar o rugă se înfiripă
Câmpia iar să înverzească
Natura să se trezească
Și căldură să primească
De la soare.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Un vis
Поэма: Luna și chipul său
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Поэма: Amăgiri de primăvară
Поэма: Proliferare
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Поэма: Clipele vieții
Поэма: Îngerul negru
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris