Amorul meu pierdut (Prima poezie din seria ,,În căutarea dragostei"
1. Amorul meu pierdut
Unde să te caut?
Unde am să te găsesc?
Știind că pentru mine ești tot și te iubesc
2. Amorul meu dulce
Timpul meu se duce
Încă nu te-am găsit
Dar am să te caut în multul infinit
3. Amorul meu negru
Te văd ca pe un astru
Care te stingi încet
Acum, când mi-ai lăsat în inimă doar deșert
4. Amorul meu pierdut
Ce-mi ești necunoscut
M-ai lăsat ca pe un mort
Îngropat în al dorului larg deșert
5. Amorul meu dulce
Cu inima rece
Dă-mi să ți-o încălzesc
Căci să te strâng la piept e tot ce îmi doresc
6. Amorul meu negru
Cu totul funebru
Iarăși am să renunț
Te caut(...,)nu te găsesc(...).amorul meu pierdut
Стихи из этой категории
Vals
Hai si da-mi mana, fa o plecaciune
Astazi te invit la un ultim dans
Cu un nod in gat, in gura amaraciune
Dragostea mea, mai stii a dansa vals?
Atatia ani la rand am dansat stangaci
Si eu te invatam, tu pareai ca pricepi
Faceai doi pasi corecti ca apoi sa ma calci
Desi ma durea, te rugam sa reincepi
Si ce mult am pierdut incercand sa te invat eu
Un dans de care nu erai deloc interesat
Dansul eu il iubeam, un dans deloc greu
Dar vezi tu, e nevoie de doi neaparat
Eu profesor nebun care insista in zadar
Tu, elev absent fara interes de a excela
Abia dupa ce mi-s picioarele mi-e clar
Ca tu doar minteai, nu stii a dansa
Si de-ai mai vrea azi cu mine sa dansezi
Desi ma lovesti, ti-as oferi un dans
Te rog sa-ti dai silinta, nu iar sa cedezi
Dragostea mea, ai uitat a dansa vals?
Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Vasilica dragostea mea
Vasilica tu ești dragostea mea!
Ce mult aș vrea
Să-ti fiu și eu ceva,
Nu mă-ntreba ce...
Poate vântul sau ploaia
Ori norii sau zăpada ce-o calci agale-n picioare,
Sa-ți sărut talpa și ochii
Crezând că moartea pe noi ne pierde,ne uită..
Iar viața mea ți-o fac cadou de ziua ta..
Nu-i glumă doar priveste-ți oglinda,
În chipul tău stau și eu,
Fie și-o clipă ce trece aevea,
Tu stând în gândul meu,
Sau în visele ce par vii..
Știi tu,parcă ți-am mai spus,
Te voi răpi cu armăsarul meu înaripat,
Deasupra norilor în zbor
Te voi duce către insula mea,
Tu râzând nebunește,
Eu cantând refrenul de mine scornit
Vasilica dragostea mea...
Parcă te-aud plângând în trecut,
Tristețe a fost,
Acum timpul are alt rost
Ce-a fost, astăzi e mort,
Prezentul zâmbește
Zâmbește-i și tu,
Uitarea vorbește ceva,
Ce ne pasă nouă de furtuna apusă,
De ce-i dus sau apus,
Vasilica dragostea mea!
(24 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
,,Ne cunoaștem din vedere" în germană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Wir kennen uns vom Sehen
wie viele flüchtige Momente
niemals im Weg
sie hörten nicht auf
sicheres und schnelles Gehen
Wir kennen uns vom Sehen
nur die Augen schweigen
sagten sie so oft
alles, was sie wollten
Als sie ihr Licht trafen ...
Nicht einmal zufällig
Ich habe kein Wort gesagt
In so vielen Treffen,
dieses Starrspiel
es hat uns beiden Spaß gemacht.
Wir kennen uns vom Sehen
aber es ist immer ein Vergnügen
die Erinnerung, die es zu behalten gilt
und Rezension
die Augen, die du ein Leben lang kennst
Treffen Sie sich am Morgen
und wenn es schneit und wenn es regnet
im Wagen 179.
Wir kennen uns vom Sehen...
Und so!
Wir kennen uns vom Sehen
wie viele flüchtige Momente
Wir haben auf ihrem Weg nie angehalten
sicheres und schnelles Gehen
Wir kennen uns vom Sehen
nur die Augen schweigen
sagten sie so oft
alles, was sie wollten
Als sie ihr Licht trafen ...
Nicht einmal zufällig
Ich habe kein Wort gesagt
In so vielen Treffen,
dieses Starrspiel
es hat uns beiden Spaß gemacht.
Wir kennen uns vom Sehen
aber es ist immer ein Vergnügen
die Erinnerung, die es zu behalten gilt
und Rezension
die Augen, die du ein Leben lang kennst
Treffen
Sie sich am Morgen
und wenn es schneit und wenn es regnet
im Wagen 179.
Wir kennen uns vom Sehen...
Und so!
Frumoasa mea iubită
O să m-arunc in brațele amorului nebun,
Am să te strig precum e tunetul furtunii,
Să știi că vin,
Că-s eu cel care urlă ca un lup,
Iar tu să mă aștepți în timp,
Trecutul trist și mort să îl petreci cu mine!
Vreau să îți șterg ce-ai suferit,
Să-ți dăruiesc a mea iubire vie,
Atâta timp s-a irosit,
Și-atâta dragoste ce-n moarte s-a topit...
Frumoasa mea iubită eu astăzi știu că te-am găsit,
Noi vom privi doar înainte dar și-acolo sus,
De unde Dumnezeu ne vede și ne știe,
Nu vom avea vreo teamă de eșec,
Și nici de trista sau blestemata despărțire!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Speranțe
Nu-i dragostea însăși speranța?
Fără speranțele noastre frumoase,
Mai poate viețui iubirea visătoare,
Ce-ți poartă a ochilor culoare
Și risipită ca un curcubeu
Venită doar din al tău zâmbet grațios?
Nu-s toate acestea însăși fericirea,
Ce ne trimite departe de tristețea lumii?
Și ce-i speranța fără tine?
Efemeritate,deșertăciune...
Noi doi,prinși fiind de al iubirii nor,
Ce ne rotește ca la bâlci,
Privind indiferent de sus,
O lume rece ce se trece!
Tu preafrumoasa mea iubită,
Fiind al iubirii Univers,
Îți spun și astăzi te iubesc!
Perpetuum joc ce pleacă din amor,
Și e născut dintr-un mister,
Trimis din Cer de bunul Dumnezeu,
Ce-a auzit al nostru plâns,
Sau dulcele-ți fară sfârșit suspin...
Dar astăzi tu îmi dăruiești
Al fericirii semn,
Fermecătorul tău sărut..
Iar eu iubindu-te respir,traiesc și sper!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Nunta (a 7-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii
În trup, în cuget și-n gândire
Iar astăzi te numesc ,,mireasă";
Te port în suflet, în inimă în iubire.
2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină
Mult, o să mă facă să zâmbesc,
Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.
3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit
Frumoasă, cum mi te imaginam,
Căci cu suspinuri de negrăit
Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.
4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu
Cu orice preț să mi te dăruiască,
Pentru a te iubi mereu,
Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.
5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,
Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.
Te-am primit astăzi ca și un dar,
Atât de scump de nici nu te puteam visa.
6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc
Când te văd în alb îmbrăcată
Furându-mi inima de foc
Și stingând-o cu dragostea-ți toată
7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață
Să mă lupt pentru tine cu toată lumea
Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:
,,Vrei să fi soția mea?"
Gând de primăvară (a 4-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Nemiloasa iarnă, iată că a trecut
După ce mi-a lăsat în suflet doar prăpăd
Inima de gheață, astăzi mi se topește
De întunericul neiubirii, acum mă lepăd
2. Te-am căutat sub noianuri de zăpadă
În orice fulg de speranță te-am așteptat
Și nu erai acolo, amorul meu pierdut
Dar la urmă, ghiocel plăpând, te-ai arătat
3. Cu capul plecat, îndoit de iarna grea
Ai înflorit falnic, cu totul frumos
Mi-ai adus în suflet, o dulce primăvară
Bucurându-mă de soarele meu luminos
4. Străin mă simt în propriul meu anotimp
Aveam nevoie de tine să mă regăsesc
În lumina ta simt că am renăscut
Așa că nu-ți voi spune, decât ,,un simplu mulțumesc"
5. Odată ce mi-ai intrat în suflet, greu mai ieși
Am preferat să te încui aici
Și cu toate defectele, să te-ngrijesc
Și n-am să te las, până n-ai să te vindeci
6. Razele splendorii tale mă învăluie
Aducându-mi căldură în inimă
Mă pierd prin vise, prin câmpuri înverzite
Ținând de mână, floarea mea, curată ca o lacrimă
7. Aripi, în preajma ta simt că-mi cresc, și-o iau la zbor
Alergând spre zilele în care
Vom dăruii unul altuia, bucăți din noi
Făgăduindu-ne prin Cununie, o eternă iubire
8. N-am nevoie, îți spun, de ochii tăi căprui
Nici de chipul cel frumos, că-s trecătoare
Ci de tine, în întreaga ta ființă
Trup și suflet, acum, aici și-n viața viitoare
9. Am doar un singur gând ce mă chinuiește
Oare tu ești cea pe care mi-o doream
Sau să-ncep deja, să caut pe-o altă ea?
Am încercat în fiecare clipă, dar n-o găseam
10. Măcar zâmbesc acum, n-am făcut-o de mult
Simt că, prin toate stările iarăși voi trecea
De la frig la cald, de la senin la ploios
Căci tu ești primăvara mea
Fata din tren
1. În drumul lung dinspre București,
Când trenul se pierdu în noapte,
O zărisem pe cea râvnită,
Și eram atât de aproape.
2. Însă mutul meu glas nu îndrăzniră
Să o întrebe de-al său nume,
Doar cât o fi un ceas sau pe unde ne aflarăm,
Pierdut fiind eu în a mea lume.
3. Cu părul șaten și cu ochii curați ca lacrima,
Cu o voce suavă, ușor cristalină,
Am să mi-o amintesc
Pe cea care, probabil toți îi spun ,,Adelină".
4. Și acum o caut peste tot,
Sperând că o frântură de timp
Mi-o va scoate iarăși în cale
În al vieții anotimp.
5. Până atunci am să privesc la lună,
Al ei chip să-mi amintească
Plăcut, ca o lumină ce arde la fereastră
Într-o noapte rece, întunecată.
6. Și n-am să mă opresc deloc până ce n-am s-o găsesc
Pe fata visurilor, ce mințile mi le ia,
În cele din urmă
O voi cunoaște, se va numi Anamaria.
7. Ea, enigma ce mă bântuie,
Încercând taina să îi dezleg,
Ascunsă adânc în zâmbetul
Și-n sufletul ei întreg.
8. Căci dorința de a o cunoaște
Mă predomină încet încet,
Slăbit, mă las pradă leului ce m-a înghițit
Pe neașteptate, ușor și discret.
9. În sufletul meu rece, nepătruns și gol de culori,
Simt că ea ar fi raza ce m-ar colora,
De parcă o știu de mult,
O artistă ce pictează doar iubiri, Alexandra.
10. Însă frici mă cuprind zeci de mi,
Căci ar putea fi un șarpe
Ce mi-ar umple inima de venin,
Ucigându-mă, aproape.
11. Căci din multul necunoscut pot să...
... răsară multe fiare
Cu ghiare, colți, cornițe mari, gata să atace
Prin rănile-mi ucigătoare.
12. Căci căutând, pot găsi fiara cuibărită
Și camuflată foarte bine în chipul ei,
Iar în dragostea naivă
Să nu-i văd colții, gata să muște, ai Laviniei.
13. Însă în mintea mea mi-o imaginez
O fată cuminte, cu credință,
Ce-și pune nădejdea în Dumnezeu
Plină de iubire și căință.
14. Ca împreună să perseverăm,
Pășind pe calea către rai,
Descoperind frumosul vieții celei veșnice
Atunci când din inimă, totul dai.
15. Unei astfel de fete complet am să mă dăruiesc,
Toată viața și dincolo, de atunci când voi începe nunta,
O voi iubi mereu
Pe soția și mama copiilor mei, Nicoleta.
16. Însă până atunci, când drumul vieții
Mi-o va scoate iar în cale,
Am să mi-o amintesc, mâncând, obosită
În trenul ce alerga agale.
17. În vagonul cinci bis, stând în spate,
Probabil adormită,
De la drumul lung și ostenitor ce l-a parcurs,
Și totuși părea fericită.
18. Și eu, biruit fiind de somn după o noapte nedormită,
N-am îndrăznit să spun nimic, neștiind ce va urma,
Însă am rămas cu regretul
Deoarece, cred că Delia o chema.
19. Neștiind adevăratul ei nume,
Mi-am imaginat-o în fiecare catren,
Și chiar de ar fi Adelina, Anamaria, Alexandra, Lavinia, Nicoleta sau Delia,
Ea pentru mine, rămâne doar "fata din tren".
Un sărut (a 6 -a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Îți sărut mâna catifelată, cu dragul cel mai mare
Și-o țin strâns, prin foc de-oi trece, nu-i dau drumul
Pot să fiu mort, promit că te voi strânge tare
Chiar dacă îmi voi rupe în două sufletul
2. Îți sărut fruntea ta caldă cu ardoare
Și inima-ți ascult cum bate ca într-un refren
Tu fiind nota preferată din cântare
În sufletul meu pictată, cel mai frumos desen
3. Îți sărut obrajii tăi, roși ca focul
Știu că mă voi face negru ca un cărbune
Nu contează...să mă urâțesc cu totul
Ars fiind în chinul dor, pentru tine
4. Îți sărut buzele tale, moi și dulci
Și te voi lăsa în mine să pătrunzi
Să-mi furi și cel din urmă strop de iubire, căci
Numai tu, vreau să mă cuprinzi
5. Îți sărut până și cea mai adâncă rană
Și cu lacrimi în ochi, te voi aștepta oricât
Să-mi pui cu cea mai mare grijă, durerea ta în mână
S-o ducem amândoi, măcar cât de cât
6. Îți sărut și cea mai neagră parte a ta
Și te voi accepta așa cum ești
Cu bune, cu defecte....eu nu vreau pe alta
Îți spun sincer, tu mă înnebunești
7. Te sărut și atunci când te pierzi în tăcere
Și pe mine mă consideri ca un nimeni
Lacrima-ți de diamant îmi aduce grea durere
Dar te ador cum n-o face nimeni
8. Îți sărut și orgoliul tău de fier
Și voi aștepta să se topească
Până când lacrimile-ți pier
Și iubirea o să ne unească
9. Îți sărut cu atenție și a ta nepăsare
Și te voi înțelege în orice minut
Dacă chiar vrei, mă voi porni în retragere
Dar nu fără ați oferi, un sărut
Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
1. M-ai dă-mi o clipă
Să îți spun cât îmi ești de dragă
Și apoi aruncă-mă în groapă
Căci gândul că te-aș pierde mă seacă de vlagă
2. Mai dă-mi o secundă
Să te sărut cu patos
Inima-n mine intens să ardă
Când simt ale tale buze, atât de grațios
3. Mai dă-mi un minut
Eu la ureche să-ți șoptesc
Cele mai dulci cuvinte, tăcut
Cald și ușor, să-ți spun cât de mult eu te iubesc
4. Mai dă-mi o oră
Te rog, încă nu pleca
Și am să-i aduc mamei o noră
Așa cum își dorea
5. Mai dă-mi o zi
Să petrec în a ta viață
Să-ți privesc sufletul prin ochii tăi verzi
Unde văd un viitor, eu și tu, o viață
6. Mai dă-mi o lună
Să te strâng la pieptul meu
Să-mi simt inima cum bate, nebună
Cum aleargă ici și colo, de dragul tău, mereu
7. Mai dă-mi un an
Să fie iubirea noastră un etern dans
Să-l parcurgem pas cu pas pe acest nesfârșit ocean
Plin de emoții în care mai împins
8. Mai dă-mi o viață
Să îmbătrânim în doi
Să fim un moșneguț și o băbuță
Așezați veseli, la a noastră casă în anii așezați pe păr, greoi
9. Mai dă-mi un infinit
Să-l petrec cu tine în rai
Să ne veselim de Hristos cel iubit
Acela care mi te v-a descoperii, ne va unii și-mi va dăruii cu tine un trai
Βunicul
Bunicul era tot ce aveam mai drag
Era ca un far în întunericul vieții mele
Călăuzindu-mă prin orice furtună
În brațele lui mă simțeam ferit de rele
Și acum mi-amintesc chipul de altădată
Și vocea-i trenurândă, aducându-mi liniștea
Era singurul meu refugiu
Când valul greutăților, mă lovea
Era ca aerul de primăvară
În prezența lui simțeam cum inima îmi înflorește
Acum doar focul dorului mă arde
Căci bunicul mă veghează, de acolo de unde este
Și nădejdea-mi este numai sus la Dumnezeu
Să-i dăruiască veșnică odihnă
Să-i răsplătească dragostea ce ne-a dăruit
Însutit și înmiit