Acolo sus pe cerul plin de stele
Acolo sus, pe cerul plin de stele,
Zăresc şi chipul mamei mele.
Ce încearcă într-una, să-mi vorbească,
De relele de pe pământ, să mă ferească.
Şi tac, ascult şi încep acum să plâng,
Când ştiu, că mama a plecat de pe pământ.
La ceruri sus, va fii mereu,
Că aşa a vrut-o, bunul Dumnezeu.
Dar mult prea tânără, săraca a plecat,
Acolo sus, la Domnul a urcat.
Şi paşii i-mi veghează zi şi noapte,
Vorbinu-mi, mie doar în şoapte.
Şi încerc cu ea, în noapte să vorbesc,
Dar chipul ei, blajin nu îl între zăresc.
Şi de odată eu tresar, mirat din somn,
Privesc icoana, din perete şi apoi dorm.
Şi dimineaţa, mă trezesc îngândurat,
Căci visul, repede sa terminat.
Şi deodată, repede îmi dau seama,
Căci pe pământ, nu mai e mama.
Категория: Стихи посвящены матери
Все стихи автора: Dorel Marin
Дата публикации: 7 февраля 2023
Просмотры: 973
Стихи из этой категории
Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Durerea mamei
Istoria sa repetat
Orfană ai fost,
Și ți-ai aflat...
Bărbatul care cu păcat,
Nu ți-a dat, diin ce e a lui,
Nici numele și te-a lăsat,
Și pe al tău fiu ți la luat.
Ce poate fi mai dureros...?
Să nu poți sta să îți iubești...
Pe pruncul care îl dorești.
Mama
Te iubesc!
Ca m-ai nascut,
ca m-ai adormit in patuc.
Iti multumesc!
Mama te iubesc si iti multumesc
Mama nu-ti fa griji
eu mereu te voi iubi.
Mama iti multumesc
ca m-ai ingrijit,
ca m-ai iubit,
ca m-ai certat,
ca m-ai educat
Mama imi pare rau pentru orice greseala.
Mama si eu te iert pentru orice greseala.
Te iubesc
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
Gânduri pentru mama
Pe când brațele-mi sunt reci
Și mă găsesc în disperare,
Doar la tine mă gândesc,
Căci mi-ești dulce alinare
Tu-mi ești înger când greșesc
Și când plouă, tu-mi ești soare.
Tu-mi ești stele-n bezna nopții
Și când sec, tu îmi ești mare.
Aș da la schimb o lume-ntreagă
Să te pot vedea zâmbind,
Să te văd, cu ochii calzi,
Spre mine-n pași grăbiți venind...
Mai tare te-aș fi strâns de mână,
Mai mult ți-aș fi cântat cu drag
De-aș fi știut cât de mult suferi
Când mă vezi plecând din prag...
Îmi pare rău c-am dispărut
Și că nu ți-am spus de ce
Cu noaptea-n cap, fără măcar
O lacrimă să-ți mai pot șterge...
Îmi pare rău că sunt departe,
Iară casa e prea goală
Și că-n cea mai neagră noapte
N-are cin’ să-ți spună „mamă”...
Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Durerea mamei
Istoria sa repetat
Orfană ai fost,
Și ți-ai aflat...
Bărbatul care cu păcat,
Nu ți-a dat, diin ce e a lui,
Nici numele și te-a lăsat,
Și pe al tău fiu ți la luat.
Ce poate fi mai dureros...?
Să nu poți sta să îți iubești...
Pe pruncul care îl dorești.
Mama
Te iubesc!
Ca m-ai nascut,
ca m-ai adormit in patuc.
Iti multumesc!
Mama te iubesc si iti multumesc
Mama nu-ti fa griji
eu mereu te voi iubi.
Mama iti multumesc
ca m-ai ingrijit,
ca m-ai iubit,
ca m-ai certat,
ca m-ai educat
Mama imi pare rau pentru orice greseala.
Mama si eu te iert pentru orice greseala.
Te iubesc
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
Gânduri pentru mama
Pe când brațele-mi sunt reci
Și mă găsesc în disperare,
Doar la tine mă gândesc,
Căci mi-ești dulce alinare
Tu-mi ești înger când greșesc
Și când plouă, tu-mi ești soare.
Tu-mi ești stele-n bezna nopții
Și când sec, tu îmi ești mare.
Aș da la schimb o lume-ntreagă
Să te pot vedea zâmbind,
Să te văd, cu ochii calzi,
Spre mine-n pași grăbiți venind...
Mai tare te-aș fi strâns de mână,
Mai mult ți-aș fi cântat cu drag
De-aș fi știut cât de mult suferi
Când mă vezi plecând din prag...
Îmi pare rău c-am dispărut
Și că nu ți-am spus de ce
Cu noaptea-n cap, fără măcar
O lacrimă să-ți mai pot șterge...
Îmi pare rău că sunt departe,
Iară casa e prea goală
Și că-n cea mai neagră noapte
N-are cin’ să-ți spună „mamă”...
Другие стихотворения автора
Nu mă mai căuta,
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Chiar dacă e să vi, tu pînă în zori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Cu braţele pline de flori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
La mine că să vi ,să-ţi ceri iertare.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De – acum nu mai există împăcare.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Căci dragostea, adevărată ai trădat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Căci pentru un alt bărbat tu mai lăsat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
În tine să mai cred ca altădată.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Eu te-am iubit şi asta a fost odată.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Să vi să mă trezeşti, cu un dulce sărutat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De-acum, sărutul tău eu l-am uitat.
Tu să știi că ești iubită,
Şi afară plouă a jale,
lacrimi mari ca de argint.
Se rostogolesc la vale,
pe al tău chip frumos și blând.
Buzele se încleştară,
inima ți-a împietrit.
Ochii mei vor să te vadă
si în brațe să te-alint.
Părul tău, mătase deasă,
despletit, lăsat pe spate.
Printre degete-mi răsfiră,
suvițele-ți parfumate.
Tu să știi că ești iubită,
eu mai sper că mă iubești.
Atunci când cerul suspină,
stiu că şi tu mă dorești.
Şi pe buzele-ncleștate,
tu sărutul meu să îl simți.
Că ai în inimă văpaie,
dorul tu poți să îmi aprinzi.
Când norii se risipesc
si când soarele răsare.
Eu la tine mă gândesc,
insă lipsa ta mă doare.
Dragoste , iubirea-i oarba,
nici odata nu se spune,
Ori ce ar fi in asta lume,
iubirea nu ne rapune,
Vreau şi soare, vreau şi ploaie
si vreau vântul să adie.
Gerul sper să nu te-ndoaie,
să-mi lași inima pustie
Apicultoru înrăit,
Apicultoru înrăit,
Dimineaţă s-a trezit.
Iese în curte se gîndeşte,
Şi spre stupină priveşte.
Se uită la stupi, meditează,
Bucuros palmele – şi freacă.
Stă şi se gîndeşte bine,
Să dea drumul la albine.
Halatul în grabă îmbracă,
Spre stupi el acum se apleacă.
Masca pe faţă şi-o pune,
Şi dă drumul la albine.
Zumzăie şi-s călătoare,
Aleargă din floare în floare.
Cu mare atenţie aduc,
Polenul il duc in stup.
Acolo-i bine aranjat,
Şi cu grijă prelucrat.
De albine hărnicuţe,
Ce îl aşează pe rămuţe.
Cînd stupina îi încărcată,
Vine apicultoru îndată.
El mierea o colectează,
Şi cu drag o prelucrează.
Fie că e de salcîm,
Sau din flori de tei acum.
Polifloră, mătrăgună.
Toată mierea este bună.
Face ceară, face miere,
Şi propolis că se cere.
Mierea-i un medicament bun,
Te însănătoşeşte acum .
De aceia nu ezitaţi,
Miere ca să cumpăraţi.
Mierea, propolis şi ceară,
Te scapă de orice boală.
Oraşul milenar
Oraş falnic milenar,
De la Decebal, Traian.
Severin înfloritor,
E oraşul florilor.
În parc vin acum piticii,
Şi se joacă cu bunicii.
Vin în parcul rozelor,
Că îi miros îmbietor.
Şi pe Dunărea cea mare,
S-au făcut hidrocentrale.
Blocuri multe, şcoli, spitale,
Severinu îi ca o floare.
Ori ce aş spune, ori ce aş face,
Severinul mie îmi place.
Că îi oraşul milenar,
De la Decebal, Traian.
Astăzi în partea de vest a țării,
Astăzi în partea de vest a țării,
Undeva în apropierea serii.
Un cutremur sa întâmplat,
A fost mic dar nimic nu a devastat.
La o adâncime mică a fost,
N-au fost victime de loc.
Dar sperietura a fost tare,
În Oltenia cea mare.
Din Vâlcea, Olt și până în Gorj,
Din Mehedinţi și până în Dolj.
Oameni mulți s-au înfricat,
De cutremur ei s-au panicat.
Și cum era apoi de așteptat,
Unda seismică ea sa deplasat.
Și în alte judeţe acesta sa simţit,
Dar nu a făcut pagube, nimic.
Nu a fost de intensitate mare,
Doar cinci virgulă doi grade se pare.
Dar a fost cutremur de suprafață,
Nu a căzut vreun bloc sau casă.
Că de cutremurul era mai mare,
Atunci în aceste judeţe era teroare.
Erau morți, blocuri și case,
Multe de cutremur dărâmate.
Că în Oltenia acum se spune,
Că aceste cutremure nu sunt bune.
Dar fiindcă sunt de intensitate mică,
Lumea nu trebuie să stea acum cu frică !
Acum oameni mulţi în stradă,
Acum oameni mulţi în stradă,
Cu toţii manifestează.
Stau în noapte şi ei ţipă,
Spun că de nimic nu au frică.
Însă mai târziu în noapte,
Se întâmplă multe fapte.
Protestul degenerează,
Şi mulţi se scandalizează.
Jandarmii îi atacă cu pietre,
Şi se iscă violenţe.
Şi dintr-un paşnic protest,
Se transformă în violent.
Şi uite aşa dintr-o dată,
Mulţimea e amendată.
Iar cei mai recalcitranţi,
Sunt bătuţi şi maltrataţi.
Fiindcă s-au dat cu petarde,
Şi au făcut fapte grave.
Au acum multe dosare,
Şi multe amenzi penale !
Nu mă mai căuta,
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Chiar dacă e să vi, tu pînă în zori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Cu braţele pline de flori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
La mine că să vi ,să-ţi ceri iertare.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De – acum nu mai există împăcare.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Căci dragostea, adevărată ai trădat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Căci pentru un alt bărbat tu mai lăsat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
În tine să mai cred ca altădată.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Eu te-am iubit şi asta a fost odată.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Să vi să mă trezeşti, cu un dulce sărutat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De-acum, sărutul tău eu l-am uitat.
Tu să știi că ești iubită,
Şi afară plouă a jale,
lacrimi mari ca de argint.
Se rostogolesc la vale,
pe al tău chip frumos și blând.
Buzele se încleştară,
inima ți-a împietrit.
Ochii mei vor să te vadă
si în brațe să te-alint.
Părul tău, mătase deasă,
despletit, lăsat pe spate.
Printre degete-mi răsfiră,
suvițele-ți parfumate.
Tu să știi că ești iubită,
eu mai sper că mă iubești.
Atunci când cerul suspină,
stiu că şi tu mă dorești.
Şi pe buzele-ncleștate,
tu sărutul meu să îl simți.
Că ai în inimă văpaie,
dorul tu poți să îmi aprinzi.
Când norii se risipesc
si când soarele răsare.
Eu la tine mă gândesc,
insă lipsa ta mă doare.
Dragoste , iubirea-i oarba,
nici odata nu se spune,
Ori ce ar fi in asta lume,
iubirea nu ne rapune,
Vreau şi soare, vreau şi ploaie
si vreau vântul să adie.
Gerul sper să nu te-ndoaie,
să-mi lași inima pustie
Apicultoru înrăit,
Apicultoru înrăit,
Dimineaţă s-a trezit.
Iese în curte se gîndeşte,
Şi spre stupină priveşte.
Se uită la stupi, meditează,
Bucuros palmele – şi freacă.
Stă şi se gîndeşte bine,
Să dea drumul la albine.
Halatul în grabă îmbracă,
Spre stupi el acum se apleacă.
Masca pe faţă şi-o pune,
Şi dă drumul la albine.
Zumzăie şi-s călătoare,
Aleargă din floare în floare.
Cu mare atenţie aduc,
Polenul il duc in stup.
Acolo-i bine aranjat,
Şi cu grijă prelucrat.
De albine hărnicuţe,
Ce îl aşează pe rămuţe.
Cînd stupina îi încărcată,
Vine apicultoru îndată.
El mierea o colectează,
Şi cu drag o prelucrează.
Fie că e de salcîm,
Sau din flori de tei acum.
Polifloră, mătrăgună.
Toată mierea este bună.
Face ceară, face miere,
Şi propolis că se cere.
Mierea-i un medicament bun,
Te însănătoşeşte acum .
De aceia nu ezitaţi,
Miere ca să cumpăraţi.
Mierea, propolis şi ceară,
Te scapă de orice boală.
Oraşul milenar
Oraş falnic milenar,
De la Decebal, Traian.
Severin înfloritor,
E oraşul florilor.
În parc vin acum piticii,
Şi se joacă cu bunicii.
Vin în parcul rozelor,
Că îi miros îmbietor.
Şi pe Dunărea cea mare,
S-au făcut hidrocentrale.
Blocuri multe, şcoli, spitale,
Severinu îi ca o floare.
Ori ce aş spune, ori ce aş face,
Severinul mie îmi place.
Că îi oraşul milenar,
De la Decebal, Traian.
Astăzi în partea de vest a țării,
Astăzi în partea de vest a țării,
Undeva în apropierea serii.
Un cutremur sa întâmplat,
A fost mic dar nimic nu a devastat.
La o adâncime mică a fost,
N-au fost victime de loc.
Dar sperietura a fost tare,
În Oltenia cea mare.
Din Vâlcea, Olt și până în Gorj,
Din Mehedinţi și până în Dolj.
Oameni mulți s-au înfricat,
De cutremur ei s-au panicat.
Și cum era apoi de așteptat,
Unda seismică ea sa deplasat.
Și în alte judeţe acesta sa simţit,
Dar nu a făcut pagube, nimic.
Nu a fost de intensitate mare,
Doar cinci virgulă doi grade se pare.
Dar a fost cutremur de suprafață,
Nu a căzut vreun bloc sau casă.
Că de cutremurul era mai mare,
Atunci în aceste judeţe era teroare.
Erau morți, blocuri și case,
Multe de cutremur dărâmate.
Că în Oltenia acum se spune,
Că aceste cutremure nu sunt bune.
Dar fiindcă sunt de intensitate mică,
Lumea nu trebuie să stea acum cu frică !
Acum oameni mulţi în stradă,
Acum oameni mulţi în stradă,
Cu toţii manifestează.
Stau în noapte şi ei ţipă,
Spun că de nimic nu au frică.
Însă mai târziu în noapte,
Se întâmplă multe fapte.
Protestul degenerează,
Şi mulţi se scandalizează.
Jandarmii îi atacă cu pietre,
Şi se iscă violenţe.
Şi dintr-un paşnic protest,
Se transformă în violent.
Şi uite aşa dintr-o dată,
Mulţimea e amendată.
Iar cei mai recalcitranţi,
Sunt bătuţi şi maltrataţi.
Fiindcă s-au dat cu petarde,
Şi au făcut fapte grave.
Au acum multe dosare,
Şi multe amenzi penale !