4 ...

Acolo în penitenciare,

Acum ori nici odată,

La fund la PSD le este lată.

Vor merge, cu toţi acum se pare,

Acolo, cu toţii în penitenciare.

 

Acolo, lor de acum le este locul,

Se pare, că ia c-am lăsat acum norocul.

Şi după ani, de criză şi de aşteptare,

Cu duba, îs duşi acum la penitenciare.

 

Că au minţit, cu toţii şi au ruinat această ţară,

Ei au batjocorit –o şi au jefuit –o iară.

Să n-aibă, parte de colaci şi lumânare,

Cu toţii, să ajungă în penitenciare.

 

Că au suferit, de frig şi foamete românii,

Au suferit, enorm aşa precum sunt câinii.

Ei au maşini şi vile şi avere mare,

Să zacă, acolo cu toţii în penitenciare.

 

Pe aceşti neghiobi, de nu i-ar mai răbda pământul,

Să îi vedem, chiar morţi acolo chiar ne duce gândul.

Că au distrus, această frumoasă ţară ca o floare,

Lor să le putrezească, oasele acolo în penitenciare.

 

Şi cap de listă, acum să fie ea Dăcnilă,

La o întreagă, naţiune ea provoacă silă.

Şi toţi ciumistii, acum cu mic cu mare,

Să fie condamnaţi şi duşi în penitenciare.

 

Şi clopotele acolo, într-una să le bată,

De vor muri, acolo la români chiar nu le pasă.

Un singur gând, avem şi o ultimă întrebare:

Dacă mai este, acum vreun PSD –ist în penitenciare ! 


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Dorel Marin poezii.online Acolo în penitenciare,

Дата публикации: 8 февраля

Просмотры: 65

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Singuratic pe pământ

Viața singură înainte

Merge într-o amăgire.

Omul singur pe pământ

Va nimici propriul său gând.

 

Nopți și zile chinuite,

De gândul omului pricinuite.

In speranța liniștii eterne,

Curată viața omul si-o așterne.

 

Luna blândă și lucioasă,

Oh, zeiță maiestuoasă!

Măreață stai și ne privești

Iar zbuciumul tu îl strivești.

 

Blând soare ocrotitor,

Asupra noastră tu mereu cobori

Raze pline de speranță,

Pline de a Domnului povață.

 

Inima zburlită suferindă

Tu vei bate necontenită.

Ai fost tu întrebată oare?

Mai reziști, mai poți, trăiești?…

Еще ...

Cavalerul danubian

Fala cerului pe care au plâns maicile
Se incarnă din raze moi în trup ca fierul;
În lemnoase ‘velit, sunând stufăriile,
Mândru, falnic și brut, apăru cavalerul.
Singurul trimis de Kogaionon făurar,
Lumea tracă el o agita; țara cu stea,
Cu scut de răchită și obrăzar de lăstar,
Cu anagallis în priviri, loial o veghea.
 
Dar stins îți este cârdul de forțe, dezarmat,
Nu mai crești vânjoase brațe precum atunci când
Peste linii de veșnicie pășeai luptat.
Ajunseși să duhnești sălciilor, de eră;
Pe plute zvâcnite de valuri agitate,
Duci o ternă eternitate austeră...
Еще ...

colaj//2

fior de singurătate,

cerul-și apleacă tâmpla rece,

mai aproape

de zbuciumul valurilor.

 

șuvițe de păr argintiu,

intr-un zbor frenetic  de fluturi ,

ating copacii.

 

câțiva călători solitari,

așteaptă

la colțuri de străzi

sau după garduri,

chemarea

la cină.

 

Еще ...

Această zi, de Sfântul Valentin,

Această zi, de Sfântul Valentin,

Este împrumutată, de la un popor străin.

La noi România, iubirea e pecete,

Seducătorul şi faimosul Dragobete.

 

Acel fecior, român mereu el este,

Iubitul acela, ce visele le încălzeşte.

Cu al său năucitor mereu surâs,

Pentru el, Valentin e doar un fâs.

 

De-ar fi să am, chiar multe fete,

Şi toate doamnele, să mă răsfeţe.

Pe toate, le-aş iubi din plin,

Azi, chiar de Sfântul Valentin.

 

Azi, în această zi de Sfântul Valentin,

Bărbaţii toţi, sărută fetele din plin.

Fie brunetă, blondă sau roşcată,

La toate le oferă cadouri ei îndată.

Еще ...

Fii bun..omule!

Aseară, când eu șofam, pe stradă,

Am văzut printre mașini, o mamă,

O făptură blândă, cu privirea caldă,

Împlorând șoferii, pentru o pomană

 

Copilul, din cârca ei, printre suspine,

Un colind cânta, cu un glas duios,

Se-auzea rostind...să fii bun creștine,

Nu uita, de sus, să privesti și-n jos

 

O lacrimă, am simțit-o, pe obraz,

Cum lunecă usor, spre colțul gurii,

Și-n jos, eu am privit cu mult necaz,

Simțind sudoarea, umplându-mi porii

 

Pe dată m-am trezit, tot inundat,

Și transpirat, cu rău de la ficat,

Când conștient fiind, am meditat,

Cât sunt de sus, și-n jos, nu m-am uitat

 

M-am străduit să văd, că cineva,

Deschide ușa, să ofere un bănuț,

Dar...nu s-a întâmplat, așa ceva,

Realizând, că omenia, s-a ,,pierdut"

 

Atunci, m-am scotocit, prin buzunare,

Poate găsesc ceva mărunt, de dat,

Dar s-a schimbat, lumina-n semafoare,

Și-n trombă, de pe loc, eu am plecat

 

Un gol imens, în mine, am simțit,

Că am rămas, cu mărunțișu-n mână,

Și ca ceilalți șoferi, am devenit,

Un om mărunt, ratând, o faptă bună

 

Și spun..ajută-l pe cel necăjit,

Și fii creștine, om cu bunătate,

De vrei, de oameni, să fii pomenit,

Rostindu-ți, al tău nume, când  tu vei fi...

departe!

Еще ...

Doar iubire fără ură!

Ce sentiment frumos este să ierți,

Și cât de greu îți  vine ca să uiți,

Ceva ce-n viața ta s-a întâmplat,

Și care te-a durut, rănit și întristat

 

Cât de ușor e uneori a acuza,

Și cât de dificil este a te scuza,

Când realitatea spune altceva,

Iar adevărul nu-i de partea ta

 

Iar deseori uităm să mai iubim,

Chiar și pe-acei ce noi îi prețuim,

Tot timpul avem ceva de invocat,

Și n-acceptăm cuvântul ,,ne-ai uitat"

 

Cu toții știm ce grea e despărțirea,

Și cât de dulce poate fi reîntâlnirea,

Dar când îndepărtarea e uitare,

Rănește trupul, sufletul și doare

 

Suntem făcuți doar din iubire,

Și să iubim e a noastră menire

Vedem în jur, în lume, multă ură,

Și ne urâm unii pe alții fără măsură

 

Cuvântul sfânt dorit e dragostea,

Așa cum sfântă a fost Nașterea,

A Pruncului IIsus cel mult dorit,

De cei ce cred în Duhul Sfânt

 

Așa că pe pământ hai să iubim,

Și dragoste în noi cu toții să sădim,

Să fim smeriți și buni și să iertăm,

Iar ura dintre noi vă-ndemn...s-o-ndepărtăm!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

Еще ...