Floarea
Floarea vieții se duce
În ea stau până m-oi duce.
Floare mi-a dat o lovire,
De m-a fermecat dintr-o privire.
De mic, doar cu ea stăteam,
Mereu în ea mă dojeneam.
Toată tristețea se duce undeva,
De nu mai auzeam de nimeni altcineva.
Dar a trecut prea repede timpul,
De-a început să se ofilească și restul.
Ușor, ușor, ușor de tot murea —
Tare dor mi-e de floarea mea.
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: accidental?
Поэма: Îmi este dor….
(video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate
Поэма: Cândva
Поэма: heart’s second memo
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Поэма: Când fraţii…
Поэма: Departe
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie