Floarea
Floarea vieții se duce
În ea stau până m-oi duce.
Floare mi-a dat o lovire,
De m-a fermecat dintr-o privire.
De mic, doar cu ea stăteam,
Mereu în ea mă dojeneam.
Toată tristețea se duce undeva,
De nu mai auzeam de nimeni altcineva.
Dar a trecut prea repede timpul,
De-a început să se ofilească și restul.
Ușor, ușor, ușor de tot murea —
Tare dor mi-e de floarea mea.
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Cine sunt ?
Поэма: Cetățean universal
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Поэма: dintr-un codru inserat
Поэма: Prin toamna-n tunecoasa...
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Поэма: Căutarea unui Semn
Поэма: As vrea sa simt din nou
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.