Nu mai ești,bunico
Nu mai ești,bunico
Decât suspin prin aer
Și-un gând ce-l poartă vântul,
Pe-aici din când in când
Ți s-au dus si florile,
Care-ți creșteau în palme
S-au dus cu tine toate,
Dar au plecat râzând
E goală prispa casei,
Dar nu ți-a șters și umbra
Și parcă-mi faci cu mâna,
În semn de rămas-bun
Nu mai ești bunico,
Dar ai rămas prin toate
Ce-au fost cu tine odată,
Cât ai fost pe pământ
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Metafora albastră
Дата публикации: 17 ноября
Просмотры: 52
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: mai încercăm încă o dată?
Поэма: Oamenii...
Judith Kerr, autoarea seriei de cărţi pentru copii dedicate pisicii Mog, A MURIT
Поэма: Vitregia
Поэма: Grosso modo
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier
Поэма: Vecina!
Поэма: Nepăsarea
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO