Gheața
gheața de sub mine e tot mai subțire,
o simt cum crapă sub pașii mei grei,
și orice mișcare oricât de ușoară,
mă poate lăsa să mă pierd printre ei.
imi țin răsuflarea dar frigul mă arde,
nu știu cât timp mai pot să rezist.
poate că mâine n-o să mai fie,
poate că mâine n-o să exist.
intind mâna-n gol, dar nimeni nu vine,
nimeni nu vede că sunt pe final
că gheața se rupe, că lumea ma uită
că-n mine e haos, tăcere și val.
Стихи из этой категории
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Pășea copilul nimănui..
Curge spaima pe buze
Din bolta-nlăcrimată,
Cad gloanțe și obuze
Peste gloata-ndoliată.
Printre ruini ce fumegă
De gemete și strigăte,
Moartea hădă spumegă,
Umblă după suflete.
Băiețașul zdrențăros,
Smiorcăind necontenit
Prin pălcul neguros,
Jalea părintele rănit.
Ce se zbate vlăguit,
Implorăndu-l în surdină,
În iadul dezlănțuit
În răgaz sa nu rămână.
Pășea copilul nimănui
Prin ținutul pârjolit
Cu gustul amărui
Al plânsului înăbușit ..
Pe tine cine te iubește
Ea-i blocată-n lumea ei cea pustie
Mâinile îi sunt pătate de sânge, știe
Vocea din umbră sângerie îi vorbește
Pe tine cine te iubește ?
Gânduri diabolice o împânzesc
Inima țipând în interior lacrimi trezesc
Ghiarele morții-n înfipte și focul o slăbește
Pe tine cine te iubește ?
Cuțitele-i atacă fantezia luându-i visele
Povara bolnăvicioasă pieirii rupându-i oasele
Urletul morbidității inima-i albește
Pe tine cine te iubește ?
Trăgând de ea și rupând-o în bucăți
O aruncă-n foc și-o zării arzând, fără prejudecăți
Îl lasă rece , o privește cum se prăbușește
Pe tine cine te iubește ?
Prispă
Scrâșnești din dinți
și-auzi colcăiala mercenarilor care mărșăluiesc în catacombele memoriei.
Simți presiunea
care-ți strivește cutia craniană -
o dâră translucidă pe podea.
Vârtejul alb-verzui
cercul hipnotic folosit de fostul tău psihiatru -
porc sinonim asudat intermitent de falduri de grăsime râncedă.
Te uiți la el și
vezi cum te-ai uitat la el în deja-vu.
Nu ai puteri telekinetice.
Țintuită în scaunul stacojiu
ineluctabilă victimă a omului-lăcustă.
Nu am devoalat prea multe texturi
Vomă cadaverică.
Puzderie de oameni care se isterizează până la paroxism.
Nu ești impresionată de nivelul e adorație pe metru pătrat.
LACRIMILE UNUI OM SĂRAC
CERUL E TRIST ȘI ÎNLACRIMAT
DE CHIN ȘI AMAR M-AM SĂTURAT
CĂCI DIN COPILĂRIA MEA
SOARTA MI-A FOST DESTUL DE GREA
DE CÎND MĂ ȘTIU AM FOST SĂRAC
ȘI AM FOST SLLUGA LA BOGAT
CĂCI DEMNITARII DE LA NOI
NU AU NICI GRIJI SI NICI NEVOI
AU CASE MARI SI AU PALATE
ȘI MESELE ÎNBELSUGATE
EU DE COPIL AM FOST PLECAT
ȘI TOATA LUMEA AM UMBLAT
DAR ÎNTR-O ZI LA ASFINȚIT
O TELEGRAMĂ AM PRIMIT
SI ÎN TELEGRAMĂ AȘA SCRIA
VINO BĂETE VINO DEGRABĂ
CA TA MĂICUȚĂ E GRAV BOLNAVA
MERG LA PATRON ȘI-I ARĂT SCRIS
UITE DEACASĂ CE MI-AU TRIMIS
EL ÎMI RĂSPUNSE CA UN RĂȚOI
SĂ MERG LA LUCRU
I-AR ÎNAPOI
APOI ȚIPÎND MI-A ZIS AȘA
DE AICEA TU DE AI SĂ TE DUCI
AI SĂ RĂMÎI FARA SERVICI
DAR EU PLÎNGÎND IAM SPUS AȘA
STRĂINE NU TE SUPARA
E VOBA DE MĂICUȚA MEA
DE LUCRU MAI GASESC ORCÎND
DAR PE MĂICUȚA NU CURÎND
MĂ URC ÎN TREN AJUNG ÎN SAT
GÎNDINDUMĂ LA CE AM VISAT
AJUNG LA POARTĂ MĂ UIT LA CASĂ
SI ACOLO VAD UN DOLIU PUS
INTRAI ÎN CASĂ ZĂRII PE MASĂ
CORPUL MĂICUȚEI ÎNTINS PE IA
JUR ÎNPREJUR SUNT AI MEI FRAȚI
CARE STĂTEAU ÎNLĂCRIMAȚI
SI RÎND PE RÎND M-AU ÎNTREBAT
ÎN ACEȘTI ANI UNDE AM UMBLAT
EU AM UMBLAT DIN LOC ÎN LOC ACASA
FĂRA SA MA ÎNTORC
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Pășea copilul nimănui..
Curge spaima pe buze
Din bolta-nlăcrimată,
Cad gloanțe și obuze
Peste gloata-ndoliată.
Printre ruini ce fumegă
De gemete și strigăte,
Moartea hădă spumegă,
Umblă după suflete.
Băiețașul zdrențăros,
Smiorcăind necontenit
Prin pălcul neguros,
Jalea părintele rănit.
Ce se zbate vlăguit,
Implorăndu-l în surdină,
În iadul dezlănțuit
În răgaz sa nu rămână.
Pășea copilul nimănui
Prin ținutul pârjolit
Cu gustul amărui
Al plânsului înăbușit ..
Pe tine cine te iubește
Ea-i blocată-n lumea ei cea pustie
Mâinile îi sunt pătate de sânge, știe
Vocea din umbră sângerie îi vorbește
Pe tine cine te iubește ?
Gânduri diabolice o împânzesc
Inima țipând în interior lacrimi trezesc
Ghiarele morții-n înfipte și focul o slăbește
Pe tine cine te iubește ?
Cuțitele-i atacă fantezia luându-i visele
Povara bolnăvicioasă pieirii rupându-i oasele
Urletul morbidității inima-i albește
Pe tine cine te iubește ?
Trăgând de ea și rupând-o în bucăți
O aruncă-n foc și-o zării arzând, fără prejudecăți
Îl lasă rece , o privește cum se prăbușește
Pe tine cine te iubește ?
Prispă
Scrâșnești din dinți
și-auzi colcăiala mercenarilor care mărșăluiesc în catacombele memoriei.
Simți presiunea
care-ți strivește cutia craniană -
o dâră translucidă pe podea.
Vârtejul alb-verzui
cercul hipnotic folosit de fostul tău psihiatru -
porc sinonim asudat intermitent de falduri de grăsime râncedă.
Te uiți la el și
vezi cum te-ai uitat la el în deja-vu.
Nu ai puteri telekinetice.
Țintuită în scaunul stacojiu
ineluctabilă victimă a omului-lăcustă.
Nu am devoalat prea multe texturi
Vomă cadaverică.
Puzderie de oameni care se isterizează până la paroxism.
Nu ești impresionată de nivelul e adorație pe metru pătrat.
LACRIMILE UNUI OM SĂRAC
CERUL E TRIST ȘI ÎNLACRIMAT
DE CHIN ȘI AMAR M-AM SĂTURAT
CĂCI DIN COPILĂRIA MEA
SOARTA MI-A FOST DESTUL DE GREA
DE CÎND MĂ ȘTIU AM FOST SĂRAC
ȘI AM FOST SLLUGA LA BOGAT
CĂCI DEMNITARII DE LA NOI
NU AU NICI GRIJI SI NICI NEVOI
AU CASE MARI SI AU PALATE
ȘI MESELE ÎNBELSUGATE
EU DE COPIL AM FOST PLECAT
ȘI TOATA LUMEA AM UMBLAT
DAR ÎNTR-O ZI LA ASFINȚIT
O TELEGRAMĂ AM PRIMIT
SI ÎN TELEGRAMĂ AȘA SCRIA
VINO BĂETE VINO DEGRABĂ
CA TA MĂICUȚĂ E GRAV BOLNAVA
MERG LA PATRON ȘI-I ARĂT SCRIS
UITE DEACASĂ CE MI-AU TRIMIS
EL ÎMI RĂSPUNSE CA UN RĂȚOI
SĂ MERG LA LUCRU
I-AR ÎNAPOI
APOI ȚIPÎND MI-A ZIS AȘA
DE AICEA TU DE AI SĂ TE DUCI
AI SĂ RĂMÎI FARA SERVICI
DAR EU PLÎNGÎND IAM SPUS AȘA
STRĂINE NU TE SUPARA
E VOBA DE MĂICUȚA MEA
DE LUCRU MAI GASESC ORCÎND
DAR PE MĂICUȚA NU CURÎND
MĂ URC ÎN TREN AJUNG ÎN SAT
GÎNDINDUMĂ LA CE AM VISAT
AJUNG LA POARTĂ MĂ UIT LA CASĂ
SI ACOLO VAD UN DOLIU PUS
INTRAI ÎN CASĂ ZĂRII PE MASĂ
CORPUL MĂICUȚEI ÎNTINS PE IA
JUR ÎNPREJUR SUNT AI MEI FRAȚI
CARE STĂTEAU ÎNLĂCRIMAȚI
SI RÎND PE RÎND M-AU ÎNTREBAT
ÎN ACEȘTI ANI UNDE AM UMBLAT
EU AM UMBLAT DIN LOC ÎN LOC ACASA
FĂRA SA MA ÎNTORC
Другие стихотворения автора
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Bilete
am avut atâtea bilete de dus,
atâtea șanse să plec, să dispar,
atâtea drumuri ce m-au chemat,
dar am rămas, de ce, n am habar.
am strâns în palme nopți fără somn,
lacrimi ce nimeni nu mi le-a văzut,
cuvinte pe care le-am înghițit
și doruri ce-n piept m-au durut.
si azi privesc bilete rupte,
distrusă, dar încă-s aici.
Poate ca nam plecat din frică,
dar am rămas să-nvăț sămi vindec..
toate-acele cicatrici..
Niciodată
niciodata n-ați știut
cum mam rupt în mii de fire,
cum taceam fără să spun,
cum plangeam fără oprire.
ati văzut doar ce-am lăsat,
ce am lasat ca sa se vadă.
n-ați știut cât am luptat
sa nu cad, să nu mă scadă.
cate nopți m-au prins în gol,
câte zile m-au trădat,
câte ori am vrut să spun
totusi nu m ati ascultat.
Zbatere
sub ploapele-ți de timp trudite,
se-ascunde visul obosit,
speranțe vechi și risipite,
in gandu-ți ce s-a risipit.
prin ani te-ai dus, prin ani te-ntorci,
ca un străin pe drumul tău,
înveți să ceri, înveți să porți
povara lumii fără rău.
oameni se nasc, oameni apun,
va niște frunze-n vânt purtate,
unii iubesc, alții se pun
statuie-n visele uitate.
si-n toată zbaterea aceasta,
in mersul vietii ne-ncetat,
rămâne-n noi doar ce ne-apasă—
un om, un dor, un gând uitat.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Nu te-am rugat 2
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Bilete
am avut atâtea bilete de dus,
atâtea șanse să plec, să dispar,
atâtea drumuri ce m-au chemat,
dar am rămas, de ce, n am habar.
am strâns în palme nopți fără somn,
lacrimi ce nimeni nu mi le-a văzut,
cuvinte pe care le-am înghițit
și doruri ce-n piept m-au durut.
si azi privesc bilete rupte,
distrusă, dar încă-s aici.
Poate ca nam plecat din frică,
dar am rămas să-nvăț sămi vindec..
toate-acele cicatrici..
Niciodată
niciodata n-ați știut
cum mam rupt în mii de fire,
cum taceam fără să spun,
cum plangeam fără oprire.
ati văzut doar ce-am lăsat,
ce am lasat ca sa se vadă.
n-ați știut cât am luptat
sa nu cad, să nu mă scadă.
cate nopți m-au prins în gol,
câte zile m-au trădat,
câte ori am vrut să spun
totusi nu m ati ascultat.
Zbatere
sub ploapele-ți de timp trudite,
se-ascunde visul obosit,
speranțe vechi și risipite,
in gandu-ți ce s-a risipit.
prin ani te-ai dus, prin ani te-ntorci,
ca un străin pe drumul tău,
înveți să ceri, înveți să porți
povara lumii fără rău.
oameni se nasc, oameni apun,
va niște frunze-n vânt purtate,
unii iubesc, alții se pun
statuie-n visele uitate.
si-n toată zbaterea aceasta,
in mersul vietii ne-ncetat,
rămâne-n noi doar ce ne-apasă—
un om, un dor, un gând uitat.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Nu te-am rugat 2
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?