Стихи из этой категории
Fluturii de Elena Farago în turcă
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Kelebekler
Beyaz ve kırmızı kelebekler,
Ve alacalı, güzel,
Onları ağda yakalarım,
Annem beni terk ettiğinde.
Onları uçarken yakalarım
Ama onları öldürmüyorum;
Ama onlara bakıyorum,
Küçük olmaları,
Ve çok güzeller ve onları seviyorum
Ama ben onları yapmıyorum
Zararı yok, hiç de değil.
Ve eğer oynarsam
Bazılarıyla biliyorum
Ona sahip olmak güzel
Ve internetten herkes,
Onlara yardım ediyorum
Ve uçmaya başla
Onların iradesine göre.
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine,
Ce încă nu a uitat de tine.
Care a devenit treptat,
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști:
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc.
La Tufănele
Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...
Moș-Pitic se află-n treabă
când fetița îl întreabă
cum să-și facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.
- Ia perechea de sandale
cu felii subțiri de soare !
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiții cât lopata,
trași în cremă de fistic
de un cofetar-pisic.
Floarea umblă printre flori
și le scutură de nori.
Floarea este mama.
A venit și tata
cu trei biscuiți
și gogoși fierbinți.
Mai intrară-n casă
trei pisici sub masă.
Le-am dat biscuiți, eu băui doar ceai.
- Măi, copilă dragă, mare suflet ai !
Mama ce să zică –
...dă-i și la pisică.
Dădui biscuiții, i-am dat pe ascunse,
însă fiind prea mici chiar nu le-ajunse.
Întrebai deodată: ce e de mâncare ?
- Mai sunt la bucătărie trei felii de soare.
- Mamă!... Phiii, ce chest’e !
Asta e poveste !
Luna unde este ?
- E plecată la oraș
cu trei stele-n guleraș.
Au căzut La Tufănele
patru stele prichindele.
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și norul -
ștefan radu mușat
Fluturii de Elena Farago în turcă
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Kelebekler
Beyaz ve kırmızı kelebekler,
Ve alacalı, güzel,
Onları ağda yakalarım,
Annem beni terk ettiğinde.
Onları uçarken yakalarım
Ama onları öldürmüyorum;
Ama onlara bakıyorum,
Küçük olmaları,
Ve çok güzeller ve onları seviyorum
Ama ben onları yapmıyorum
Zararı yok, hiç de değil.
Ve eğer oynarsam
Bazılarıyla biliyorum
Ona sahip olmak güzel
Ve internetten herkes,
Onlara yardım ediyorum
Ve uçmaya başla
Onların iradesine göre.
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine,
Ce încă nu a uitat de tine.
Care a devenit treptat,
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști:
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc.
La Tufănele
Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...
Moș-Pitic se află-n treabă
când fetița îl întreabă
cum să-și facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.
- Ia perechea de sandale
cu felii subțiri de soare !
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiții cât lopata,
trași în cremă de fistic
de un cofetar-pisic.
Floarea umblă printre flori
și le scutură de nori.
Floarea este mama.
A venit și tata
cu trei biscuiți
și gogoși fierbinți.
Mai intrară-n casă
trei pisici sub masă.
Le-am dat biscuiți, eu băui doar ceai.
- Măi, copilă dragă, mare suflet ai !
Mama ce să zică –
...dă-i și la pisică.
Dădui biscuiții, i-am dat pe ascunse,
însă fiind prea mici chiar nu le-ajunse.
Întrebai deodată: ce e de mâncare ?
- Mai sunt la bucătărie trei felii de soare.
- Mamă!... Phiii, ce chest’e !
Asta e poveste !
Luna unde este ?
- E plecată la oraș
cu trei stele-n guleraș.
Au căzut La Tufănele
patru stele prichindele.
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și norul -
ștefan radu mușat
Другие стихотворения автора
Înger printre stele
Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat
Păsările și animale căci tu le iubeai
Erai omul cel perfect puțin păcătos
Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat
Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat
Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal
Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer
Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu
Cu lacrimă in ochii privesc cerul
Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni
Atât de mult pe Dumnezeu
Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai
De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea
Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi
Această minunată copilărie
Această minunată copilărie,
cât aș vrea să nu se mai termine,
dar într-un final toți ajungem mari,
și trecem prin multe schimbări,
în mintea noastră suntem tot copii,
dar...s-a dus sezonul de jucării .
de Panait Mirela
Regret
Gânduri negre și regrete ,ce sa mă fac eu cu voi
Nu zăresc nicio rază de soare, când în suflet am doar ploi
Mă doare mult prea tare și nu-mi doresc decât să mor
Mă doare când știu că împarți cu el același dormitor
Inima mi-e rece ca de gheață dar încă te așteaptă
A încercat să mai iubească dar te caută în fiecare fată
Nu-și poate lua gândul de la tine când încă te iubește
Nu se poate atașa de alta când doar pe tine te dorește
Poate acum erai cu mine dacă nu eram atât de prost
Pot să-mi cer mi de scuze dar acum nu cred că mai are rost
Acum rătăcesc singur și mă gândesc la trecut
Nu pot să accept nici azi faptul că te-am pierdut
Spune-mi ce să fac, cum i-aș putea interzice s-o mai facă
I-am tot explicat că dacă nu se mai gândește o să-i treacă
Spune-mi ce-aș putea să-i fac dacă refuză să mă asculte
Spune-mi cum aș putea vreodată s-o forțez ca să te uite
Perfectul imperfect.
Motivat de frica mediocrității,
Păcatul te face slab,nu uita.
Ca să câștigi, ai nevoie de Dumnezeu,
Concentrare, fără ea nu poți câștiga, vei fi uitat.
Orice-ar fi, o să câștig.
Tot ceea ce ne îndepărtează de Domn,
Trebuie îndepărtat,
Trebuie să treci peste, chiar dacă e greu.
Îmi doresc așa mult,
Inima să mi-o deschid în fața Sa.
În fața Domnului să mi-o deschid,
Să fiu mai puțin ca mine, mai mult ca El.
Cum aș putea iubi fără a simți iubirea?
Ce faci când viața ramane fara sens?
Unde mergi, ce faci, unde te duci?
Acționează acum sau n-o vei mai face vreodată.
Învață să-ți controlezi mintea,
Astfel vei fi controlat de ea.
Acceptă ceea ce nu poate fi schimbat,
Nu te grăbi, căci vei fi respins, neschimbat.
Uneori simți singurătatea,
Dorindu-ți să n-o fi simțit,
Vina ta că ți-ai dorit ceva diferit,
Planul Său era altul, credeai că ești mai bun.
Domnul îți știe deja viața,
Las-o în ale Sale mâini,
Vei prospera și vei ajunge acolo,
În cel mai înalt loc.
Disciplinează-te, asta e cheia,
Du-te când nu vrei, fă-o când nu vrei.
Fă ce e corect, fie că nu vrei,
Încearcă și vei afla.
Atâtea întrebări fără răspuns,
Nu le-ai găsit căci nu încerci.
Trecutul nu te va ajuta,
Schimbă-ți viitorul.
Singur ești imperfect,
Cu ceilalți ești perfect.
Vă perfecționați, umplându-vă imperfecțiunea,
Aceasta dispărând.
Când nu mai vezi lumina,
Fii tu lumina.
Nu te mai lăsa în mâinile sorții,
Ia-ți viața în pumni și treci peste.
Vorbește sincer, atunci crești, înveți.
Viața n-are sens, e perfect,
Căci tu, chiar de ești imperfect,
Îi poți da un sens perfect.
Mister
De cand tu ai dipasrut, linistea s-a asternut
Peste inima mea franta, pansamente pun o suta
Dar rana ce mi-ai lasat
E prea adanca sa se fi vindecat.
Si ele se dezlipesc
Cicatrici nu se ivesc
Pentru ca nu s-a vindecat
Durerea ce ai lasat
Cand cu atata usurinta ai plecat.
Momentul potrivit ai zis sa astept
Sincronizarea n-a avut efect
Pentru ca nu te-ai vindecat
De trecutul ce te-a afectat.
Si am fost un pansament
Pe care l-ai dezlipit incet.
N-am putut sa repar ce am ivit
Usor cicatrici ale trecutului sa ridic.
Suflet misterios, plin de haos si culore
Pentru ca nu te-ai vindecat
Din haos si mie mi-ai dat
Si ai avut grija sa-mi dai si o pata de culoare
Cum as putea din haos sa-mi revin oare?
Cand timpul ce l-am petrecut, plin de haos si culoare
A fost atat de profund
O sa te mai intorci cum zici oare?
Mai multa culoare de mi-ai fi dat
In haos nu m-as fi scufundat.
Si inapoi de-ai sa te intorci cum zici
Ma gasesti plina de frici.
Rana poate s-a inchis
Haosul l-am depasit
M-am trezit la realitate
M-am schimbat cum nu se poate.
Daca n-ai sa te intorci
Din tot haosul cel mare
Acea pata de culoare
Mi-o voi aminti ca fiind pata
Ce m-a facut sa fiu alta
Iar tie n-o sa iti doresc
Decat bine, iti multumesc
Si sa-ti aduci aminte de mine ca fiind fata
Ce a-ncercat ca nimeni alta!
Înger printre stele
Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat
Păsările și animale căci tu le iubeai
Erai omul cel perfect puțin păcătos
Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat
Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat
Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal
Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer
Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu
Cu lacrimă in ochii privesc cerul
Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni
Atât de mult pe Dumnezeu
Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai
De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea
Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi
Această minunată copilărie
Această minunată copilărie,
cât aș vrea să nu se mai termine,
dar într-un final toți ajungem mari,
și trecem prin multe schimbări,
în mintea noastră suntem tot copii,
dar...s-a dus sezonul de jucării .
de Panait Mirela
Regret
Gânduri negre și regrete ,ce sa mă fac eu cu voi
Nu zăresc nicio rază de soare, când în suflet am doar ploi
Mă doare mult prea tare și nu-mi doresc decât să mor
Mă doare când știu că împarți cu el același dormitor
Inima mi-e rece ca de gheață dar încă te așteaptă
A încercat să mai iubească dar te caută în fiecare fată
Nu-și poate lua gândul de la tine când încă te iubește
Nu se poate atașa de alta când doar pe tine te dorește
Poate acum erai cu mine dacă nu eram atât de prost
Pot să-mi cer mi de scuze dar acum nu cred că mai are rost
Acum rătăcesc singur și mă gândesc la trecut
Nu pot să accept nici azi faptul că te-am pierdut
Spune-mi ce să fac, cum i-aș putea interzice s-o mai facă
I-am tot explicat că dacă nu se mai gândește o să-i treacă
Spune-mi ce-aș putea să-i fac dacă refuză să mă asculte
Spune-mi cum aș putea vreodată s-o forțez ca să te uite
Perfectul imperfect.
Motivat de frica mediocrității,
Păcatul te face slab,nu uita.
Ca să câștigi, ai nevoie de Dumnezeu,
Concentrare, fără ea nu poți câștiga, vei fi uitat.
Orice-ar fi, o să câștig.
Tot ceea ce ne îndepărtează de Domn,
Trebuie îndepărtat,
Trebuie să treci peste, chiar dacă e greu.
Îmi doresc așa mult,
Inima să mi-o deschid în fața Sa.
În fața Domnului să mi-o deschid,
Să fiu mai puțin ca mine, mai mult ca El.
Cum aș putea iubi fără a simți iubirea?
Ce faci când viața ramane fara sens?
Unde mergi, ce faci, unde te duci?
Acționează acum sau n-o vei mai face vreodată.
Învață să-ți controlezi mintea,
Astfel vei fi controlat de ea.
Acceptă ceea ce nu poate fi schimbat,
Nu te grăbi, căci vei fi respins, neschimbat.
Uneori simți singurătatea,
Dorindu-ți să n-o fi simțit,
Vina ta că ți-ai dorit ceva diferit,
Planul Său era altul, credeai că ești mai bun.
Domnul îți știe deja viața,
Las-o în ale Sale mâini,
Vei prospera și vei ajunge acolo,
În cel mai înalt loc.
Disciplinează-te, asta e cheia,
Du-te când nu vrei, fă-o când nu vrei.
Fă ce e corect, fie că nu vrei,
Încearcă și vei afla.
Atâtea întrebări fără răspuns,
Nu le-ai găsit căci nu încerci.
Trecutul nu te va ajuta,
Schimbă-ți viitorul.
Singur ești imperfect,
Cu ceilalți ești perfect.
Vă perfecționați, umplându-vă imperfecțiunea,
Aceasta dispărând.
Când nu mai vezi lumina,
Fii tu lumina.
Nu te mai lăsa în mâinile sorții,
Ia-ți viața în pumni și treci peste.
Vorbește sincer, atunci crești, înveți.
Viața n-are sens, e perfect,
Căci tu, chiar de ești imperfect,
Îi poți da un sens perfect.
Mister
De cand tu ai dipasrut, linistea s-a asternut
Peste inima mea franta, pansamente pun o suta
Dar rana ce mi-ai lasat
E prea adanca sa se fi vindecat.
Si ele se dezlipesc
Cicatrici nu se ivesc
Pentru ca nu s-a vindecat
Durerea ce ai lasat
Cand cu atata usurinta ai plecat.
Momentul potrivit ai zis sa astept
Sincronizarea n-a avut efect
Pentru ca nu te-ai vindecat
De trecutul ce te-a afectat.
Si am fost un pansament
Pe care l-ai dezlipit incet.
N-am putut sa repar ce am ivit
Usor cicatrici ale trecutului sa ridic.
Suflet misterios, plin de haos si culore
Pentru ca nu te-ai vindecat
Din haos si mie mi-ai dat
Si ai avut grija sa-mi dai si o pata de culoare
Cum as putea din haos sa-mi revin oare?
Cand timpul ce l-am petrecut, plin de haos si culoare
A fost atat de profund
O sa te mai intorci cum zici oare?
Mai multa culoare de mi-ai fi dat
In haos nu m-as fi scufundat.
Si inapoi de-ai sa te intorci cum zici
Ma gasesti plina de frici.
Rana poate s-a inchis
Haosul l-am depasit
M-am trezit la realitate
M-am schimbat cum nu se poate.
Daca n-ai sa te intorci
Din tot haosul cel mare
Acea pata de culoare
Mi-o voi aminti ca fiind pata
Ce m-a facut sa fiu alta
Iar tie n-o sa iti doresc
Decat bine, iti multumesc
Si sa-ti aduci aminte de mine ca fiind fata
Ce a-ncercat ca nimeni alta!