Univers

Mi-am făcut un capuccino

Sa-l beau în loc de-al tău "vino"

Are-o tentă de amar 

Cum ai fost tu la final...

Si-mi stârnește amintirea

Și simt cum mă pierd cu firea

Și te simt cum bați în piept

De parcă încă te aștept....

Bătaia lui îmi zdruncină gândirea 

Și îmi întunecă privirea

Și simt dezamagire-n suflet

Ca azi mi-e vinul... tăcut urlet...

Si-n loc de al tău dulce " vino"

Beau astă seară un capuccino

În trei culori, cu gust amar

Ca al nostru "story" pe final...

Ai plecat acum un an,
De-a tunci, nu te-am mai vazut,
Un dor nebun ce m-a apasat,
Pe-al meu suflet singur si uscat.

Cu lacrima mea grea de duioasa,
Iti plang trupul putrezit.
Macar in vise sa-mi apari,
Sa stiu ca-mi esti aproape.

Rugaciuni si lumanari aprinse,
La mormant toate-s puse,
Aduse fiindu-ti ca ofranda.

-Cu ce-ai ramas tu oare?
-Cu-n suflet in cer iertat,
Si cu-n trup ce nu ma doare!

Eu am ramas fara o parte,
Din a mea inima pierduta,
Fara a ta fiinta si-a ta iubire,
Nu mai am nici-un rost in lume!

Aș vrea să încep ,

Cu un simplu mulțumesc,

Ai fost de la început,

Un om întrăzneț.

Nu există cuvinte,

Să îți mărturisesc,

Cât de mult te apeciez,

Pentru ceea ce ești.

Mi-ai fost alături mereu,

Chiar și în momentul greu,

M-am putut baza mereu,

Pe sufletul tău.

Pe final vreau să-ți dovedesc ,

Cât de mult te iubesc,

Așa că îți spun,

Un sincer te iubesc.

Şi ca ploaia şi ca vântul şi ca lacrimi care cad,
Eu respir un aer rece, din mic colţul meu de iad.
Vă alung. Fugiţi departe, de durerea-mi vă feriţi,
Dar în inima mea tristă - cât aş vrea să nu fugiţi...

Cât aş vrea pe timp de noapte, cât e chinul un voinic,
Să stea lângă mine mama, povestind despre nimic.
Eu s-ascult, ca-n vremea ceea când eram copil zglobiu
Şi când mă zbăteam, ca zmeul, dorind toate să le ştiu.

Cât aş vrea de dimineaţă, când e soarele amar,
Să mă scol de vocea tatei ce să cheme iar şi iar;
Dintre gene aţipite, să-i văd chipul cald şi blând.
Doamne, pentru-aşa trăire aş da toate pe pamânt.

Cât aş vrea în miezul zilei să aud că-n uşă bate
Şi-ntristată de vre-o ştire - să mă bucur de un frate.
Să deschid. Să stăm de vorba cum nicicând nu mai făcum,
Căci mai mult ca niciodată, de folos îmi e - acum.

Cât aş vrea din departare iar scrisorile să vie 
Şi pe drumul către casă să alerg cu bucurie,
Sa-mi găsesc în prag părinţii cum stăteau odinioară
Şi să sting în mine dorul care arde ca o pară.

Mi e dor de noptiile in care nu te lasam in pace

De zilele in care ne jucam 

Mi e dor de copilaria mea alaturi de tine 

Si de jocurile inventate de mine

Lumea noasta mica, care se simtea speciala

Lumea in care am trait pana am intrat la scoala

O lume de vis in care m as intoarce daca as putea

O lume in care evolutia nu exista

Lumea mea..

Lumea noastra 

Dintr o camera de joaca a devenit palatul nostru plin de amintiri frumoase pe care acum se pune praful

In care acum stau momentele fericite ascunse in tablouri, carti si videoclipuri haioase

Sora ta Erika mult asteptata 

Care nu te lăsa niciodată sa dormi singura 

Care iti respira in ceafa in fiecare seara de dragul tau

O singura schimbare a durat pana cand tot ce a fost doar un vis a fost inlaturat din rutina noastra 

O decizie mai bună pentru al nostru viitor, pentru noi palate de cristal in loc de cele din musama construite de bunicii noștri 

Pentru o viata mai ușoară care ne a ingreunat pe toti si pentru sacrificiile imense ce ne au adus la limita traiului.

Niciun vers, niciun citat nu poate exprima

Durerea din inima mea cand ma uit in camera mea, palatul nostru dărâmat, renovat si dezbinat de momentele vietii noastre

Nicio carte nu poate exprima iubirea din inima mea pentru tine.

O de as putea sa iti ofer, tot ce ti ai dorit vreodata. Dar nici asa nu iti pot arata cat de mult imi lipsește perioada in care am crescut împreună. Nu iti pot arata cat de mult regret fiecare lumare stinsa de rasuflarea mea orbita de amuzamentul copilăriei care incet s a transformat in chin

O de as putea sa adun toate cuvintele! Tot ce inseamna iubire, si sa fac o poezie, dar nici asa n as putea exprima cat de mult tin la tine…

Pentru mine ai fost tot, mama, tata, sora, prietena. Pentru mine o eternitate impreuna e prea putin timp, ai fost tot ce am avut mai bun, si nu iti pot explica cat de mult ma durea cand puneai pe altcineva deasupra mea

Pentru mine tu esti tot, si mereu a fost asa…

Te iubesc din toata inima

Draga ta Irina

De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă

A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi

De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet

Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători

Cum focul nu arde fără aer,

Pamantul nu da viața fără apa.

Intunericul fără lumina e eter,

Fara noapte nici zorii nu crapă!

Cum luna nu luminează fără soare,

Curcubeul nu colorează cerul fără ploaie.

Sarea va fi cea care va da hranei savoare,

Iar copacii poveștilor nescrise câte o foaie.

O lume calculata perfect matematic,

Elementele parca vii se completează in ansamblu,

In mediul lor natural se prezintă sălbatic.

Misterioase ca și proveniența culorii albastru.

Ascuns in suflet și văzut doar in ceata,

Aerul ne conectează cu ceea ce numim noi acasă.

Prin legile atracției ne ghidează și ne învață,

In mijlocul peisajului va fi chiar vârful nasului.

Din magma pământului sau fulgerul cerului,

Focul este un spectacol mistic al naturii.

Flamele-i dansând duc spre descoperirea sinelui,

Simbol al dorinței și al pasiunilor mărturii. 

Putitatea și sălbăticia s-au incorporat in viața verde

Natura in sine este un element viu,misterios.

Sub semnul infinitului sământa ei nu se va pierde.

Din pământ fertil creste meticulos și curios.

Imaculat, puterea apei este inimaginabil de puternica.

Purifica hidratează și împrospătează tot ce atinge.

Avand propria memorie și o vasta latura artistica 

In lupta cu focul se poate încinge sau flăcările stinge.

Magic e puțin spus și fascinant nu e îndeajuns,

Un puzzle perfect unde imperfectul nu e in plus.

Se definesc una pe alta și cumva binele in rău inclus.

Prin noi planeta e in viața,suntem al inimii ei puls.

Static si cu o privire îngrijitoare,

Energia e de horror prevestitoare!

Ma privești prin materiale de fabrica,parca viu..

Animalut de plus nu esti pregătit pentru ce o sa scriu.

Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,

Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.

Jocul de copii se schimba in ceva de groaza,

In noaptea asta nici eu nu sunt mai breaza.

Lumanarile sunt negre si licaresc spre elemente,

Florile sunt moarte ca sa nu fie stridente!

Apa e stătută si a stat la întuneric clocotind,

Pamantul pare acru si de veacuri e postind.

Le pun laolaltă sub forma lor cea moarta,

Intunericul are puterea de a sfida a vieții soarta.

Pericolul e aproape așa ca stam in cerc de sare,

Voi desena sigilii care sa ne dea putere mare!

Muzica nordica ne ajuta sa intram in atmosfera,

Facem ceva plăcut in noaptea asta efemera!

Iti voi pune un os care sa îți dea suflare,

O sa fiu gentilă sa nu rămână remușcare.

Te dau prin apa si te botez cu nume,

Iti cos si haine de te scot in lume.

Ritualul e simplu si îl facem pe luna plină,

Energia e puternica,întuneric din lumina!

Ti se arcuiește o sprânceană semn ca ești prezent,

Prin drag de tine când văd ca ești atent!

Pui de orc pari pregătit pentru război,

Fa ceea ce îți spun si te expun printre eroi!

Te trimit pe timp de noapte când somnul e in floare 

Mergi peste vale si treci de o cărare,

Tine-le companie dusmanosilor in șoapte,

Pune-i la respect in fata zeilor de moarte!

Odata ce te întorci te răsplătesc din abundentă,

Stiu ca nimic nu poate sa-ți opună rezistența!

Am vin roșu sangeriu si fructe drept răsplată,

Am încredere in tine sa ma simt deja împăcată.

Intr-un final fericit ma făceam înțeleasă,

Nu ma lupt cu fizicul de asta sunt aleasa.

Da-mi de vina ca ma aștept la ceva mai mult,

In a mea fantezie as face din asta cult.

Nimic mai sufletește adânc decât oglinda unei ploi,

După nori si furtuna soarele strălucea printre culori.

Balti de apa reflectând spre un univers paralel,

Faceau realitatea sa fie a fanteziei carusel.

Cand mintea nu are hotare adâncul apei nu fictiv.

Realitatea dându-mi sentimente cu gust mai mult nociv.

Lumea de dincolo părea a eclipsa misterul vieții prezente,

Sentimente apocaliptice înfiripandu-se printre momente.

Melancolic era dorul de viața de după moarte,

Linistea după furtuna era ceva menită soartei.

Oglinda vie scursa pe asfaltul ud si negru,

Ma seduci printr-un portal atât de rece,sumbru.

Rece prin caldura fanteziei unei lumi paralele,

Sentimente oglindite ce întrec limitele normale.

Ascunse raze de soare se admirau in taina apei oglinzii,

Peisajul rece ca prin farmece se îmblânzii.

Căutam conturul lumii intr-un loc fără de păcat,

Creaturi subterane ieșeau din pământ secat.

Sufletul meu se visa intr-un abis al melancoliei,

Sa fie ceva real sau face parte fanteziei?

Calatorind prin timp totul s-a rezumat in amintire!

Un lac negru strălucea când la a nopții întâlnire,

Intunericul cerului s-a scufundat in apa adânca,

Astrul alb al nopții dădea acum porunca!

Esenta negrului mister strălucea sub semi-luna,

Focul inimii s-a aprins punându-i nopții vina.

Privirea mea redescoperea o planeta din univers,

Iar ceasul astronomic părea sa bată in revers.

Apa in culori nocturne părea a fi din alta lume,

Gândul meu fanatic ducea misterul pana la culme.

O simpla atingere si totul era reflexie de stele,

Un miraj al nopții printre picături de apa goale.

Misterul adâncit in apa,fantezie si tortura.

Răcoarea neagră a nopții lunaticilor armura,

Miezul nopții eclipsa in liniștea secretului,

Orice viața de fațada destinată trecutului.

Deschid portalul nopții cu o cheie de platina,

Aura teritoriului va străluci la a ta lumina!

Adevar ascuns la vedere printre jocurile minții,

Sirete si nebănuite sunt aceste cai ale sortii.

Un înger feminin cânta cu vocea-i de privighetoare,

Povesti de iubire și amintiri de pe pământ.

Ascunse de timp prin viața amăgitoare,

Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.

Imbracata-n albul zăpezii printre ghețari,

Cu flama iubirii între palme,arzând!

Pe limba dragostei ii alina pe solitari,

Speranta se zarea in ochii ei sclipind.

In timp îndepărtat la un monument acvatic,

Fericirea s-a imortalizat intr-o poza de suflet.

Doi tineri îndrăgostiți se priveau romantic,

Un tablou tomnatic,al dragostei portret.

Cu rodul iubirii lor in pântec se croia un nou destin,

Albastrul marii se unea cu nisipurile fierbinți.

Sange dulce latin și un suflet de cristal marin,

La prima vedere unul pentru altul fauriti.

In dreapta se vedea pădurea iar la stânga un lac verde,

Un loc sfintit de îngeri și inimi care se unesc.

Amintirile din acest loc niciodată nu se vor pierde,

Petreceri prin timp intr-un loc și sufletului pitoresc.

Trandafirii sângerii erau simboldul iubirii lor eterne,

Sentimente ce trec peste hotarul rațiunii,

Scrisorile de dragoste și intalnirile nocturne,

Romantici din fire își pictau viața in culori.

Vorbind de trandafiri ne amintim ca au și spini,

Indiferent de cât de ascuțiți ea primea cu zecile.

Ele se deosebeau de lalele garoafe sau crini,

Conturul petalelor catifelate erau pasiunii lor docile.

Lentilele fotografului au capturat un moment magic,

O poza ce avea sa fie întipărita in sufletul fetiței lor.

Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte de un final tragic,

Viata urma sa pună la încercare a lor poveste de amor.

S-a născut cu ochii căprui și sub soare strălucind,

A lor fetița blonda părea a fi un dar divin.

Cu sprâncene desenate părea a fi gândind,

Le făcea lumea mai frumoasa,paradisul fiind vivid.

Cum lecțiile de viața nu se dau pe cer senin,

Toamna a ales-o pentru o cale puțin nedreapta.

Frunzele cădeau pentru a schimba al ei destin,

La al trei-lea an din viața a plătit pentru a sortii fapta.

Strălucirea rodului iubirii părea a se fi stins,

Parintii nu mai erau al ei și se regăseau in alte chipuri.

Sangele ii s-a schimbat și orice speranța era desearta,

Prin jertfele de suflete pustii se credea ca răul a învins.

 ..............................................................

Îngerul privighetoare se bucura ca iubirea s-a întâmplat,

O poveste de dragoste întipărita in povestile de mult apuse,

A fost o data când cele doua suflete împreuna au dansat.

Flama iubirii s-a aprins pentru povesti ce merita a fi spuse.

Ei sunt apa care vede,

Suflet din țărână scos!

Focul care iubind,arde.

Trupii goi,vid întunecos.

Pe loc divin pasesc cei doi,

Izul florilor,a lor culori.

Regatul existentei noi!

Alesii zilei,a nopți orori.

Merg acolo sau vin aici?

Cei puri,cei vii,rătăciți.

Bantuind prin zile-i dulci,

Gradina ei o gusta.

Am uitat sa va spun eu oare?

Este și un șarpe de culoare.

El va fi dușman cu mine,

Se va iubi doar pe sine.

Ra și Luna va numesc,

Primii mei,comoara mea.

Ingeri dragi va dăruiesc,

De demoni sa va feresc!

De ii cauți nu ii găsești!

I-am ascuns in tine.

Indraznesti?

Din lupta suprema sa dovedești?

Drum lung aveți voi sigur,

Cai șirete dar și drepte.

De te grabesti mergi singur!

Impreuna,de departe.

In cuvintele-mi secrete vei găsii,

Ra,fiul soarelui privii!

Frumusetea celei vii,

Luna cu ochi de foc,zambii.

Si le place ei trăiesc,

Un întreg alcătuiesc.

Veate de la zei primesc,

Glas in minte ii surprinde.

Gasiti drumul de la mijloc,

Cautati in noapte,soare!

In dragoste găsiți si ura,

Iar in moarte dulcea-mi viața!

Umbra de soare și umbra de luna albă ,

Ma însoțești mereu conturând a mea forma firava.

Sa fi tu al meu spirit mut ce nu-mi scoate o silaba?

Caut sa alung cu tine a singurătății otrava.

Umbra de neon și umbra de lumini reflectoare,

Apari și dispari, ma desenezi prin cardinale întunecat.

Ma oglindești prin gesturi,te văd fermecătoare!

Jocuri de lumini și umbre mișcându-se criptat.

Umbra de foc și umbra de lumânări parfumate,

Dansand cu tine ma adâncesc in mister.

Intuneric curios in jurul meu ilustrate,

Fara chip,un pătrunzător negru eter.

Mister necunoscut pentru mințile distrate,

Voi aprinde lumânări sa te văd in nuanțe incolor!

Muzica mi te va desena cu miscarile flambate,

Iar flama flăcărilor luminează-n umbra amator.

Oglinda întunecată,un adăpost sufletesc!

Lumina e puternica, pătrunde și in abis.

Sufletul conturează lunea umbrelor craiesc,

Conturand întunecat, reflexie de paradis.

Privesc spre tine și închinăm un pahar rebel,

Licori ce prin timp le savurăm sincer!

O imagine pixelată si in culorile pastel,

Sarbatorind sufletul,care pote fi etern.

Alaturi o viața întreaga prin vastul timp și spațiu, 

Moartea ne va desparti sau uni când ca fi ceasul!

Misterul romantic și poezia sa înlocuiască viciul,

Iar stăpânirea și clădirea sinelui sa fie testul!