Univers

Tu, steluță de pe cer!
Ce-mi dai inimii un fler.
Ține-n suflet și croiește-ți
Viitorul peste creșteți.

Ai un zâmbet prea dulceag
Și nu vreau să stau beteag.
Și cu părul de mătase,
Parcă ești o zână-n basme.

Suflet cald și suflet blând,
Să nu te risipi în vânt!
Hai, crede în al tău gând.
Vreau să te mai văd visând!

Și miroși a flori de mai,
Dar zâmbetul cui mai dai?
Ești frumoasă ca o stea,
Să nu uiți, iubita mea!

- pentru A.T.

Minunate momente de a trece o punte,

Semnele emoției inundă pe frunte.

Sentimentele adunate-n buchet

Dau mireazma anilor unui băiet.

Adolescența-i o haină frumoasă;

O porți, că de soartă-i aleasă,

Și-n brațe, pe umeri și-n creștet

Respiră căldura vieții din suflet.

Cu dragoste-n gânduri și gesturi

O mamă și-un frate sunt alături,

Pe drumul presărat cu speranțe,

Dorindu-i roade, bucurii și creanțe.

Scumpii mei,iubiți părinți:
Pentru tot vă mulțumesc,
Pentru că ades ,cuminți
Ma-ndreptați cînd eu greșesc.

Greutăți ați înfruntat
Ca eroii din povești.
Cu soarta voi cum ați luptat,
Nici dușmanului nu îi dorești..

Nopți la rînd cînd nu dormeați,
N-am uitat,iubiți părinți!
Somnul dulce ni-l vegheați:
Prea frumoși și prea cuminți!

Chear și noi,copii deja avem..
Pentru voi,micuți însă suntem.
Dulci,iubiți și scumpi părinți,
Prea frumoși și prea sfinți,
Prea scumpii mei părinți!

          Cu mult drag pentru cei ce mi-au oferit astăzi
     șansa să profit de clipele unice,     
pentru voi iubiții mei Mihail și Natalia! 

Născut îndrăgostit,

Unde in Pererîta își are începutul,

O minte strălucită, Grigore, așa a fost numit,

Ce a avut ca vis să treacă Prutul.

"Nu sunt atâția ochi pe pământ, 

câtă frumusețe-n jur" ,

Poetul spuse-ntr-un citat,

Și că nu exista niciunde un loc mai sfânt

Decât pământul pe care ai fost creat. 

Un om ce nu putea să nu se lupte

Pentru a sa țară ca să scape,

De cele timpuri în care sufletele erau corupte

Și de rele încărcate.

Un om iubitor ce nu putea sa nu se zbată 

Pentru a sa țară ca să aibă într-un sfârșit,

O Independență și o limbă

Ai cărui muncă I s-a reușit. 

Grigore Vieru, un creator al poeziilor, blândul din inima copiilor,

Un discipolul din inima-nțelepților

Și prietenul adevărat al cărților.

O persoana ce va rămâne mereu cu cei iubitori de a lor limbă română,

A poporului românesc stăpână,

Iar Vieru e cel care a reușit să cultive

În sufletul a zeci de generații,

Dragostea de neam și țară 

Prin minunatele creații.

Imi torn în pahar un vin sec

Sec ca tine...la final,

Desi pasiunea ți-e demidulce

Ai lăsat in urmă un gust amar.

E-un vin rozé, un Malbec,

Papilele mă-ndeamnă să-l încerc 

Dar mi-am promis că vinul tău 

Nicicând va fi înlocuit cu altul...

Și doar privesc de la distanță 

Cum picăturile i se preling ușor 

Mă face să nu-mi doresc în astă viață 

Decât o picătură ....din vinul cel ador...

Și nu-mi rămâne decât să aștept 

Printre rafturi cândva să-l găsesc 

Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3

În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"

Sa rasara-n calea vietii numai zimbete si flori,

Sa ai parte de iubire, de un soare fara nori .

Stelele sa-ti lumineze, doar cu caldele urari

Sa urmezi o cale dreapta, si sa nu dai inapoi.

Mâinile imi sunt prea calde

ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc

prin rece furtuna.

Ceata imi cere mâna,

drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de

firea-mi prea nocturna.

Sufletul caută aer rece,

dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,

trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana

acum se leagă.

Drumul e ud,ploua rece

si melancolic,
Dragostea a îngheatat,

focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori

de alcoholic,
Vântul încă bate in

aerul prea morbid.

Umbra mi se conturează

lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in

poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un

decor parca trucat,
Solitudinea e o stare

rece de ador.

Las totul in urma si

pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un

timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu

o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,

nu vreau mai voluptuos.

Teleport prin timp si

lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura

ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii

sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii

si unor patimi.

Sentiment adolescentin

imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia

sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit

sa am triplet,
Uit si de timpurile

negre ce sunt făcute.

Sunt doar eu si dragostea

mea eterna,
Imi fac si cadou o matura

care e a mea!
In lumea mea nu e moale

nici o perna,
Totul e rece si îngheață,

când vrea e rea.

Deschid si cărți sa-mi spună

ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!

Nu voi sa continui sa scriu si antet,

E liniște pe tărâmurile

prea sfinte...

Habitat de apa pura,

Energie din terestru.

Incolor,fără glazura!

Interzis pentru pedestru.

Interior de mic acvariu,

Cu cristale și oglinzi!

Pentru peștișorul auriu,

Ce din magic îl desprinzi.

Singuratic și țâfnos,

Albastrui spre mov electric!

In oglinda-i majestuos,

Ambient mereu prielnic.

Inoata delicat și încrezător,

Ma observa zi și noapte.

Ca și conștiința impunător!

El își va schimba culorile toate!

Am o singura dorința,

Sa te fac sa nu fi trist!

O așa magica ființa, 

La fericirea ta as vrea sa asist!

Iti aduc și lumânări,

Pietricele,nestemate!

Sa îți treacă supărări,

Si a tale-ți jumătate.

Va rămâne un mister,

De ce preferi tu singurel.

Esti tu oare din eter?

Sau ma înțelegi tu suflețel?

Cu rădăcini adânci se înfrunta

din pământ,

Candva o sămânță,cu timpul

s-a înălțat.

Udata cu ape și ca nutrienți

îngrășământ,

Oferea oxigenul ce viața

a semănat.

S-a expus la anotimp și

luminatori cerești,

La caldura și răceala o sa

facă ofranda.

Se oglindea vremii definind

peisajele lumești,

Purtandu-le culorile,

mereu făcând parada.

Frigul iernii a acoperit copacul

in alb imaculat,

Cristale de apa înghețate-n

stele geometric.

Crengile-i goale de frunze acum

arată elaborat,

Poti sa vezi ceea ce nu vezi

și e simetric.

Cand razele de soare au strălucit

de primăvara,

Copacul a întâmpinat caldura

oferindu-i flori.

Mireasma divina se simțea

in fiecare seara,

Renasterea naturii și fericirea in culori.

In zilele-i toride vara amintea

de tropical,

Soarele strălucea printre frunzele-i

de verde crude,

Umbra copacului însă era pentru

toți ceva vital,

Oferind adăpost după ale zile-i

grele trude.

Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie

și furtuna,

Frunzele rumenite colorând

peisajul rece.

Ceata deasa anunța a

spiritelor cununa,

Focul din șemineu și

un pahar din vinul dulce.

Odata ajuns la vremea recoltei

ne va bucura de zor!

Esenta copacului e sub forma

unui fruct lemnos.

Promisiunea cunoștinței întrece și

al soarelui dor,

Nuca fiind al sufletului remediu,

un deliciu savuros.

Viata ne va da lecții,și nu pe vreme

cu cer senin!

Momentele grele vin cu

învățături ascunse.

Ele ne vor ghida și îndruma

drumul prin destin.

Uneori binele și răul cu greu

pot fi distinse.

Împamantat prin timp ca si

o dovada a regalității,

Cuceritorul impunător domnea

veșnic si etern!

Pe chipul sau zaream semne

ale imortalității,

Statuia capturând-i sufletul intern.

Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,

Coroana din frunze ruginii,neclintită.

Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!

De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.

Inconjurat de soldați loiali,

dădeau dovada de cruzime!

Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!

Cucerirea teritoriilor justificau

aceste crime,

Iesind învingători după fiecare lupta!

Pazind secrete sculptate-n

piatra si vitralii,

O biserica asemenea unui castel

era al lor lăcaș.

Noaptea dezvăluie cunoștințe

ascunse din ierarhii,

Instiintand din timp pe oricine

avea sa-i fie urmaș.

Moderni pe vremea lor,

ei priveau de sus pământul!

Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.

Numai imaginația poate tine

in frâu masacrul!

Domnitorul Transilvaniei era cu

adevărat un visător.

Facandu-si planuri pentru viața

de după moarte,

Taramul celor adormiți e cu

adevărat un labirint.

Printul intunericului a prevestit

a morții soarte,

Mituri si legende îl tin legat cu juramant!

Dand dovada de putere e si

un romantic incurabil!

El așteaptă veacuri după cea

care i-a fost scrisă.

Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!

Nu poți da înapoi după ce dragostea

a fost aprinsa!

Cea mai strălucitoare dintre stele,

centrul sistemului solar!

Lumina si razele tale calde nu

cunosc nici un hotar.

Te-am privit prin gând si intr-un

colțișor al razei vizuale,

Sentimentele pe care mi le dai sunt

de-a dreptul ireale.

M-ai ales sa te privesc din

infinitul necunoscut,

Te doream cel mai mult si te

schițam din neștiut.

De nedescris puterea ta,

planeta strălucind de plasma!

Numai luna putea concura cu a ta carisma.

Printr-un dans astral ți s-au

alătura planete,

Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!

Tinerete fără batranete si viața

fără de moarte,

Se micsora si se întărea,

de mare putere avea ea parte!

Venus mândra,strălucind a feminin

s-a alătura la ce-i divin.

La erupții vulcanice va trebui

ca sa ma închin.

Caldura e mare si norii sunt portocalii,

Aici nu este un loc pentru cei

care vor sa fie vii!

Aliniandu-se perfect la soare,

planeta Pământ este in floare!

Habitatul ideal pentru viața

ce vrea sa prospere.

Albastra de ape,se scaldă in

abundenta vieții!

Locul de întâlnire al elementelor,

descrierea frumuseții.

Planeta roșie s-a alăturat in

pași de dans,

Marte furios aproape ca a făcut balans!

Rece si uscat,condus de gelozie!

Isi dorește da fie colonizat,

câta ipocrizie!

Jupiter nu a întârziat sa apăra,

ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.

Planeta s-a acoperit cu un ocean

metalic de tip smoala.

Impunatoare prin mărime si furtuni,

te va învața cu ea sa nu te pui!

Ea are si ajutoare,planete mici

de bine făcătoare.

Uranus departe de soare a înghețat

in albastruie culoare,

Gigant de gheata cu temperaturi polare!

Planeta s-a alăturat la dans

strategic si rece,

Nu prea știe el a se petrece...

Nori de vortex si furtuna,

trebuie sa fie ea!

Neptun la fel de rece,

de gheata ii e calea!

Intunecata si puternica,ea va fi regina!

Intr-un final fericit ea va fi eroina.

Orbitand soarele in sens

contrar al ceasului,

Trecere timpului va fi

favoarea dansului.

Prin savurarea clipei ei

făceau întrecere,

Aseara ei au dat o adevarata petrecere!

Un înger feminin cânta cu vocea-i

de privighetoare,

Povesti de iubire și amintiri

de pe pământ.

Ascunse de timp prin viața

amăgitoare,

Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.

Imbracata-n albul zăpezii

printre ghețari,

Cu flama iubirii între palme,

arzând!

Pe limba dragostei ii alina pe solitari,

Speranta se zarea in ochii ei sclipind!

In timp îndepărtat la un

monument acvatic,

Fericirea s-a imortalizat intr-o

poza de suflet.

Doi tineri îndrăgostiți se

priveau romantic,

Un tablou tomnatic,

al dragostei portret.

Cu rodul iubirii lor in pântec

se croia un nou destin,

Albastrul marii se unea cu

nisipurile fierbinți.

Sange dulce latin și un suflet

de cristal marin,

La prima vedere unul pentru

altul fauriti.

In dreapta se vedea pădurea iar

la stânga un lac verde,

Un loc sfintit de îngeri și inimi

care se unesc.

Amintirile din acest loc niciodată

nu se vor pierde,

Petreceri prin timp intr-un loc

și sufletului pitoresc.

Trandafirii sângerii erau simboldul 

iubirii lor eterne,

Sentimente ce trec peste

hotarul rațiunii,

Scrisorile de dragoste și intalnirile

nocturne,

Romantici din fire își pictau

viața in culori.

Vorbind de trandafiri ne amintim

ca au și spini,

Indiferent de cât de ascuțiți ea

primea cu zecile.

Ele se deosebeau de lalele

garoafe sau crini,

Conturul petalelor catifelate erau

pasiunii lor docile.

Lentilele fotografului au capturat

un moment magic,

O poza ce avea sa fie întipărita in

sufletul fetiței lor.

Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte

de un final tragic,

Viata urma sa pună la încercare

a lor poveste de amor.

S-a născut cu ochii căprui și sub

soare strălucind,

A lor fetița blonda părea a fi un

dar divin.

Cu sprâncene desenate părea

a fi gândind,

Le făcea lumea mai frumoasa,

paradisul fiind vivid.

Cum lecțiile de viața nu se dau

pe cer senin,

Toamna a ales-o pentru o cale

puțin nedreapta.

Frunzele cădeau pentru a schimba

al ei destin,

La al trei-lea an din viața a plătit

pentru a sortii fapta.

Strălucirea rodului iubirii părea

a se fi stins,

Parintii nu mai erau al ei și se

regăseau in alte chipuri.

Sangele ii s-a schimbat și orice

speranța era desearta,

Prin jertfele de suflete pustii se credea

ca răul a învins.

 ..............................................................

Îngerul privighetoare se bucura ca

iubirea s-a întâmplat!

O poveste de dragoste întipărita in

timpuri de mult apuse,

A fost o data când cele doua suflete

împreuna au dansat.

Flama iubirii s-a aprins pentru

povesti ce merita a fi spuse.