Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: Neculăeşi Denisa
Дата публикации: 24 февраля
Просмотры: 94
Стихи из этой категории
Q*** 20!
Totul a-nceput..plăpând
În doi şi doi de zero şi un trei
Trecut-au anii, cei mai cei
Golind din noi, noi idealuri si idei
În aprigi ani ce-au tot venit
Noi, unici, vii, măreți copii
Am tot crescut, am şlefuit
Mărețe visuri de argint
Am tot sperat, am tot trudit
Să prindem 20 la Q***, ca mit
Quidditatea ne-a unit
Uitat-am că ne-am despărțit
Fost-am noi văzuți ca slujitori ififlii?
Dar hotărâți în verbul "a munci"?
Sau pricepuți a şlefui, a măiestrii
Estetice şi meritorii, mici şi mari
Repere mii şi mii..şi mii?!
Un răsărit de-acum apus
Din când în când se reaprinde
Ne întâlnim să ne expunem
Simbolice de-acum, trăiri profunde
Pe întâiul celui nou Septembrie..
Din nou, cu toți, pe toate le-om aduce
Vom respira sublim un aer nou,
De vechi, dar unic Q***, pe buze
* ififliu = lefter
*quidditate = ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru
*** - contine nume cu caracter juridic , de aceea, numele nu poate fi facut public. Aceasta poezie este scrisa la cerinta unui grup care au lucrat si lucreaza la Q*** in semn de amintire la implinirea a 20 de ani de la infiintare.
Marius Ene, Elblag, Polonia, 22.06.2023, 13:20
DORINȚI
Imi torn în pahar un vin sec
Sec ca tine...la final,
Desi pasiunea ți-e demidulce
Ai lăsat in urmă un gust amar.
E-un vin rozé, un Malbec,
Papilele mă-ndeamnă să-l încerc
Dar mi-am promis că vinul tău
Nicicând va fi înlocuit cu altul...
Și doar privesc de la distanță
Cum picăturile i se preling ușor
Mă face să nu-mi doresc în astă viață
Decât o picătură ....din vinul cel ador...
Și nu-mi rămâne decât să aștept
Printre rafturi cândva să-l găsesc
Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3
În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Stele eterne
Voi, cântãri nemuritoare
Voi, iubiţi şi scumpi eroi,
Crai ai razelor de soare,
Dar şi-ai veşnicelor ploi!
Voi, ce-aţi dus povara vremii
Pe ai voştri umeri laţi
Apărând, deopotrivă,
Unchi, nepoţi, surori şi fraţi,
Voi, eterne baricade,
Ridicate pentru noi,
Lovituri primind adesea
Şi-mproşcare cu noroi,
Falnicul, eternul sceptru
E pe-al vostru vrednic piept,
Pus de mărturie celui
Ce se crede înţelept.
Voi veţi fi pe totdeauna
Semne vrednice pe drum,
Pentru cei departe-n vreme,
Cât şi pentru cei de-acum!
Gingașă copilă...
Scumpã salbã de mãrgean,
Crin de lângã casã,
Stea, ce, de la an la an,
E tot mai frumoasã!
Verde ramurã de nuc,
Filã-nchisã-n carte,
Care plânge, când mã duc
Undeva, departe...
Preaiubit şi scump odor,
Lirã acordatã,
Cartonaş câştigãtor,
Asta-mi eşti, tu, fatã!
Te iubesc, frumoasa mea,
Şi mi-e dor de tine;
Sper sã vin de ziua ta,
Anul care vine!
Azi, din calendarul tãu,
S-a mai rupt o filã;
Însã tu vei fi mereu,
Gingaşã copilã!...
Pentru nepoata noastră, Salomeea , de ziua ei.
Q*** 20!
Totul a-nceput..plăpând
În doi şi doi de zero şi un trei
Trecut-au anii, cei mai cei
Golind din noi, noi idealuri si idei
În aprigi ani ce-au tot venit
Noi, unici, vii, măreți copii
Am tot crescut, am şlefuit
Mărețe visuri de argint
Am tot sperat, am tot trudit
Să prindem 20 la Q***, ca mit
Quidditatea ne-a unit
Uitat-am că ne-am despărțit
Fost-am noi văzuți ca slujitori ififlii?
Dar hotărâți în verbul "a munci"?
Sau pricepuți a şlefui, a măiestrii
Estetice şi meritorii, mici şi mari
Repere mii şi mii..şi mii?!
Un răsărit de-acum apus
Din când în când se reaprinde
Ne întâlnim să ne expunem
Simbolice de-acum, trăiri profunde
Pe întâiul celui nou Septembrie..
Din nou, cu toți, pe toate le-om aduce
Vom respira sublim un aer nou,
De vechi, dar unic Q***, pe buze
* ififliu = lefter
*quidditate = ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru
*** - contine nume cu caracter juridic , de aceea, numele nu poate fi facut public. Aceasta poezie este scrisa la cerinta unui grup care au lucrat si lucreaza la Q*** in semn de amintire la implinirea a 20 de ani de la infiintare.
Marius Ene, Elblag, Polonia, 22.06.2023, 13:20
DORINȚI
Imi torn în pahar un vin sec
Sec ca tine...la final,
Desi pasiunea ți-e demidulce
Ai lăsat in urmă un gust amar.
E-un vin rozé, un Malbec,
Papilele mă-ndeamnă să-l încerc
Dar mi-am promis că vinul tău
Nicicând va fi înlocuit cu altul...
Și doar privesc de la distanță
Cum picăturile i se preling ușor
Mă face să nu-mi doresc în astă viață
Decât o picătură ....din vinul cel ador...
Și nu-mi rămâne decât să aștept
Printre rafturi cândva să-l găsesc
Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3
În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Stele eterne
Voi, cântãri nemuritoare
Voi, iubiţi şi scumpi eroi,
Crai ai razelor de soare,
Dar şi-ai veşnicelor ploi!
Voi, ce-aţi dus povara vremii
Pe ai voştri umeri laţi
Apărând, deopotrivă,
Unchi, nepoţi, surori şi fraţi,
Voi, eterne baricade,
Ridicate pentru noi,
Lovituri primind adesea
Şi-mproşcare cu noroi,
Falnicul, eternul sceptru
E pe-al vostru vrednic piept,
Pus de mărturie celui
Ce se crede înţelept.
Voi veţi fi pe totdeauna
Semne vrednice pe drum,
Pentru cei departe-n vreme,
Cât şi pentru cei de-acum!
Gingașă copilă...
Scumpã salbã de mãrgean,
Crin de lângã casã,
Stea, ce, de la an la an,
E tot mai frumoasã!
Verde ramurã de nuc,
Filã-nchisã-n carte,
Care plânge, când mã duc
Undeva, departe...
Preaiubit şi scump odor,
Lirã acordatã,
Cartonaş câştigãtor,
Asta-mi eşti, tu, fatã!
Te iubesc, frumoasa mea,
Şi mi-e dor de tine;
Sper sã vin de ziua ta,
Anul care vine!
Azi, din calendarul tãu,
S-a mai rupt o filã;
Însã tu vei fi mereu,
Gingaşã copilã!...
Pentru nepoata noastră, Salomeea , de ziua ei.
Другие стихотворения автора
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Speranță
O durere constantă, ce nu mai dispare,
Mi-a luat sufletul doar cu o răsuflare.
Stau şi mă gândesc,
Oare de ce nu mă mai obosesc?
De ce nu mă mai obosesc?
Să pun un zâmbet pe față,
Să mă bucur de viață,
Să ma uit la apus plină de speranță.
Plină de speranță, că va fi bine,
Că la un moment dat,
Lacrimile mi se vor îneca,
Amintirile vor muri,
Iar totul se va sfârşi.
Ea.
Îmi aduce bucurie, mă face să zâmbesc,
Toate gândurile rele, să le opresc.
Ori cu râs sau plâns,
În adâncul inimii, ea mi-a pătruns.
M-a învățat ce e iubirea,
Mi-a arătat ce e fericirea,
M-a salvat de la moarte,
De durere m-a dus de parte.
Aşadar şi prin urmare,
Îți sunt mai mult decât recunoscătoare,
Un zâmbet pe față mereu mi-ai pus,
Toate rele le-ai distrus.
Te iubesc fără sfârşit,
Şi pun pariu că te-ai înroşit.
Lăsând gluma la o parte,
Tu chiar ai ceva aparte.
Un ciob
Un ciob, zile întregi te poate răni,
Încet te poate distruge.
Pielea îți străpunge,
Uşor nu poți privi.
În spatele acelui ciob,
A fost o fereastră
Clară, vie şi măiastră.
Nimeni nu o străpungea,
Toată lumea o admira.
Un zid închis şi dur,
Nu poate fi dărâmat.
Nimic nu este pur,
Nimic de admirat.
În spatele acelui zid,
Rămase sunt cioburile,
Mari sunt durerile,
Totu-i morbid.
Lumina sufletul să vi-l străpungă,
Prin fereastră să ajungă.
Frica de cioburi, inexistentă,
Nicio rană precedentă.
1
Fereastra, portal între lumi diferite
Întâmplari aurite, toate descoperite.
Zidul, loc întunecat, de nepătruns,
Un ciob ascuțit în spate ascuns.
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Speranță
O durere constantă, ce nu mai dispare,
Mi-a luat sufletul doar cu o răsuflare.
Stau şi mă gândesc,
Oare de ce nu mă mai obosesc?
De ce nu mă mai obosesc?
Să pun un zâmbet pe față,
Să mă bucur de viață,
Să ma uit la apus plină de speranță.
Plină de speranță, că va fi bine,
Că la un moment dat,
Lacrimile mi se vor îneca,
Amintirile vor muri,
Iar totul se va sfârşi.
Ea.
Îmi aduce bucurie, mă face să zâmbesc,
Toate gândurile rele, să le opresc.
Ori cu râs sau plâns,
În adâncul inimii, ea mi-a pătruns.
M-a învățat ce e iubirea,
Mi-a arătat ce e fericirea,
M-a salvat de la moarte,
De durere m-a dus de parte.
Aşadar şi prin urmare,
Îți sunt mai mult decât recunoscătoare,
Un zâmbet pe față mereu mi-ai pus,
Toate rele le-ai distrus.
Te iubesc fără sfârşit,
Şi pun pariu că te-ai înroşit.
Lăsând gluma la o parte,
Tu chiar ai ceva aparte.
Un ciob
Un ciob, zile întregi te poate răni,
Încet te poate distruge.
Pielea îți străpunge,
Uşor nu poți privi.
În spatele acelui ciob,
A fost o fereastră
Clară, vie şi măiastră.
Nimeni nu o străpungea,
Toată lumea o admira.
Un zid închis şi dur,
Nu poate fi dărâmat.
Nimic nu este pur,
Nimic de admirat.
În spatele acelui zid,
Rămase sunt cioburile,
Mari sunt durerile,
Totu-i morbid.
Lumina sufletul să vi-l străpungă,
Prin fereastră să ajungă.
Frica de cioburi, inexistentă,
Nicio rană precedentă.
1
Fereastra, portal între lumi diferite
Întâmplari aurite, toate descoperite.
Zidul, loc întunecat, de nepătruns,
Un ciob ascuțit în spate ascuns.
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Speranță
O durere constantă, ce nu mai dispare,
Mi-a luat sufletul doar cu o răsuflare.
Stau şi mă gândesc,
Oare de ce nu mă mai obosesc?
De ce nu mă mai obosesc?
Să pun un zâmbet pe față,
Să mă bucur de viață,
Să ma uit la apus plină de speranță.
Plină de speranță, că va fi bine,
Că la un moment dat,
Lacrimile mi se vor îneca,
Amintirile vor muri,
Iar totul se va sfârşi.