Nebun
În fața oglinzii mă uit și mă pierd,
Ochii-mi sunt două fântâni de tăcere,
Iar gândul meu, ca un val ce nu mă mângâie,
Se sparge-n colțuri de pământ, în mizerie.
Nebunia se naște din agonia adâncă,
Ca o flacără ce arde fără vânt,
În sângele meu curge un râu de dor,
Iar râsul meu nu e decât un cuvânt.
De ce să mai caut o rază de soare,
Când ecourile mă strâng cu mâini reci?
Sunt un muritor ce caut drumul
Pierdut în nebunia ce mă apasă pe veci.
Mă urăsc, că nu mai știu cine sunt.
Nebun și singur, sub cerul plumburiu,
Și-n mintea mea sângerează visuri frânte,
În ecoul dorurilor, este un cântec pustiu.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: EȘTI GELOASĂ ?
Поэма: Efecte adverse, in lumi diverse...
Scriitoarea si fosta jurnalista la PRO TV, Tatiana Tabuleac ne surprinde din nou. Ea si-a lansat la Chisinau al doilea roman, numit "Gradina de sticla" - VIDEO
Поэма: Lecția despre cub de Nichita Stănescu în germană
Поэма: Să vii
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea
Поэма: Trezește-te
Поэма: De ce?
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier