Nebun
În fața oglinzii mă uit și mă pierd,
Ochii-mi sunt două fântâni de tăcere,
Iar gândul meu, ca un val ce nu mă mângâie,
Se sparge-n colțuri de pământ, în mizerie.
Nebunia se naște din agonia adâncă,
Ca o flacără ce arde fără vânt,
În sângele meu curge un râu de dor,
Iar râsul meu nu e decât un cuvânt.
De ce să mai caut o rază de soare,
Când ecourile mă strâng cu mâini reci?
Sunt un muritor ce caut drumul
Pierdut în nebunia ce mă apasă pe veci.
Mă urăsc, că nu mai știu cine sunt.
Nebun și singur, sub cerul plumburiu,
Și-n mintea mea sângerează visuri frânte,
În ecoul dorurilor, este un cântec pustiu.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Dorul de tine
Poem: Mi-e dor
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova
Poem: Dans murdar pe vârful sticlei
Poem: Nu cer
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Poem: Copilărie
Poem: Sensul vieții
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie