Дни как день и ночь
Я не такая как все.
И что ?
Может я бедная и не богатая.
Может я не красивая а другая
Да.
Ну и что ?
Конечно в этом мире я не единственная,
Та кто не богатая.
А бедная.
Ну и что ?
Нечего поделать,такая уж жизнь,
Ночь и день с одним союзом.
Минута и секунды один из,
Них в битве проиграет .
Часто меня порожает,
Да , и тот день и та ночь
Видно все на сквозь.
Бедная,моя жизнь.
Не рада может иногда,
Но,рада что живу.
Рада что воздухом дышу.
Дышу чисто и прекрасно из груди.
Так,хочется улитеть туда,
По дальше .
Где никого нет,
Нет его,её нет ни их
Нет никого.
Только пустое письмо,
Что лежит на бумаге.
Скажу я будущей себе.
Живи,и жди когда надо,
Всё приходит,
Всё когда-то уходит.
Живи и радуйся жизни,
Она у тебя одна.
И сказав один человек.
Живи и дыхание перехватит тебя,
Сердце тихо будет биться,
От начала всё сильнее
И готова за кричать.
И закончить все это,
Но, всё равно живу.
В стихе очень просто,
И красиво, так-то поэму начать .
Сказала бы если бы жизнь как стих,
Была.
Не имело конец .
Но это не так .
Как же жаль, что жизнь коротка
И живём один раз.
Замурка Алина
Стихи из этой категории
Alt film
e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri
alți oameni
să te întrebi atunci unde sunt ceilalți
de ce-ai rămas doar tu pe in***cenzure*** aceasta
de singurătate
ca un nefericit Robinson Crusoe
printr palmieri și plante exotice
nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în urma timpului
într-o lume a coioților nemiloși
pitiți prin tufișuri
altădată acești lupi de prerie se aruncau cu dinții în botul cerbului
fugăreau leii
apărea câte un vultur imens
și sfâșia prada
știai un lucru
acum nu mai știi
regizorul vieții a schimbat peste noapte scenariu
a amestecat oamenii cu lupii
într-o distribuție hororr
în care oamenii devin lupi singuratici și se mănâncă-ntre ei
iar cerbii trăiesc veșnic…
disensiuni/7
dedicații muzicale
pentru o zi ploioasă
de noiembrie ....
astăzi,
florile nereidelor au înflorit
doar pentru noi.
÷
spațiu tenebros,
coduri generatoare de numere
masoară intensitatea
egregorilor.
In noaptea mintii mele
In noaptea mintii mele, acolo ma scufund cu totul,
cladind din mii de stele,o lume plina de mistere...
In noaptea mintii mele un mandru tanar se arata,
purtand pe cap coroana de lumini si spini, ce drumul
inainte ii vegheaza...
In noaptea mintii mele toti demonii incep sa urle,
gonind spre mandrul tanar ce la o margine de timp acum el sede...
In nopatea mintii mele, o mare de durere se tot scurge, din trupul cel ranit in lupte grele,
cu demoni si cu ingeri, ce au pierit,
ca din infernul de intuneric un mandru soare sa rasara,in fiecare zi la infinit...
In noaptea mintii mele, iubirea geme trista...acolo intr un colt uitat de lume si de timp,
acolo unde se incheie orice drum...
acolo unde totul se preface n scrum...
In noaptea mintii mele, nici somnul nu vrea sa se arate, gonit de zgomotul asurzitor
ce mi tiuie n timpane...
In noaptea mintii mele, e liniste, e dor si e amor,
dar nu i de aici din asta lume,
ci din a mea pe care o cunosc atat de bine...
In noaptea mintii mele, incep s apara multe stele,
iar eu care odinioara uimit priveam spre ele,
acum, privirea imi intorc spre un alt cer,mult mai frumos si mult mai luminos,
E cerul artei mele, pe care am pictat atatea mii de alte stele...
In noaptea mintii mele, s au adunat atat de multe ganduri,
din care incep sa zboare,
spre infinitul cosmos cuvinte calatoare...
In noaptea mintii mele, sunt eu cele ce pazeste ,asa nepasator,nemuritor si rece
un templu grandios ce ascunde n el pe mandrul tanar care n a incetat vreodata ca sa spere,
Ca lui iubire il va gasi in noaptea mintii mele...
Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Un ciob
Un ciob, zile întregi te poate răni,
Încet te poate distruge.
Pielea îți străpunge,
Uşor nu poți privi.
În spatele acelui ciob,
A fost o fereastră
Clară, vie şi măiastră.
Nimeni nu o străpungea,
Toată lumea o admira.
Un zid închis şi dur,
Nu poate fi dărâmat.
Nimic nu este pur,
Nimic de admirat.
În spatele acelui zid,
Rămase sunt cioburile,
Mari sunt durerile,
Totu-i morbid.
Lumina sufletul să vi-l străpungă,
Prin fereastră să ajungă.
Frica de cioburi, inexistentă,
Nicio rană precedentă.
1
Fereastra, portal între lumi diferite
Întâmplari aurite, toate descoperite.
Zidul, loc întunecat, de nepătruns,
Un ciob ascuțit în spate ascuns.
Claustrofobie
mi-e greu să-i descifrez pe oamenii politici
apar cât este ziua de lungă pe ecranele televizoarelor
la concurență cu reclamele comerciale mincinoase
care ne propun vindecări imposibile
bunuri de ”veșnică” folosință
inutilizabile
Ginkgo Biloba sau tinerețe fără bătrânețe
exact după modelul acesta
ne inundă zilnic viețile cu mizeria lor funciară
de la primul până la ultimul buletin de știri
până la greață
uneori chiar înainte de a răsări Soarele
încât îți vine să-ți iei lumea în cap
să te ascunzi în creierul munților
unde nu pot ajunge atât de ușor
cu fețele lor ruginite din tablă ieftină
insensibile la temperatura ambientală a inimilor
ipocriți până la ultima consecință
fără coloană vertebrală
ca melcii-de-purpură
mi-e greu să-i deosebesc de amibele citoplasmatice
cu funcții de nutriție și reproducere
de șerpii cu clopoței sau vipere
aflați la subsolul lanțului trofic
împinși din tenebrele înfricoșătoare ale subconștienului colectiv
vinovat de existența și proliferarea lor
până la urmă expresia orgoliului și rătăcirii noastre ...
Alt film
e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri
alți oameni
să te întrebi atunci unde sunt ceilalți
de ce-ai rămas doar tu pe in***cenzure*** aceasta
de singurătate
ca un nefericit Robinson Crusoe
printr palmieri și plante exotice
nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în urma timpului
într-o lume a coioților nemiloși
pitiți prin tufișuri
altădată acești lupi de prerie se aruncau cu dinții în botul cerbului
fugăreau leii
apărea câte un vultur imens
și sfâșia prada
știai un lucru
acum nu mai știi
regizorul vieții a schimbat peste noapte scenariu
a amestecat oamenii cu lupii
într-o distribuție hororr
în care oamenii devin lupi singuratici și se mănâncă-ntre ei
iar cerbii trăiesc veșnic…
disensiuni/7
dedicații muzicale
pentru o zi ploioasă
de noiembrie ....
astăzi,
florile nereidelor au înflorit
doar pentru noi.
÷
spațiu tenebros,
coduri generatoare de numere
masoară intensitatea
egregorilor.
In noaptea mintii mele
In noaptea mintii mele, acolo ma scufund cu totul,
cladind din mii de stele,o lume plina de mistere...
In noaptea mintii mele un mandru tanar se arata,
purtand pe cap coroana de lumini si spini, ce drumul
inainte ii vegheaza...
In noaptea mintii mele toti demonii incep sa urle,
gonind spre mandrul tanar ce la o margine de timp acum el sede...
In nopatea mintii mele, o mare de durere se tot scurge, din trupul cel ranit in lupte grele,
cu demoni si cu ingeri, ce au pierit,
ca din infernul de intuneric un mandru soare sa rasara,in fiecare zi la infinit...
In noaptea mintii mele, iubirea geme trista...acolo intr un colt uitat de lume si de timp,
acolo unde se incheie orice drum...
acolo unde totul se preface n scrum...
In noaptea mintii mele, nici somnul nu vrea sa se arate, gonit de zgomotul asurzitor
ce mi tiuie n timpane...
In noaptea mintii mele, e liniste, e dor si e amor,
dar nu i de aici din asta lume,
ci din a mea pe care o cunosc atat de bine...
In noaptea mintii mele, incep s apara multe stele,
iar eu care odinioara uimit priveam spre ele,
acum, privirea imi intorc spre un alt cer,mult mai frumos si mult mai luminos,
E cerul artei mele, pe care am pictat atatea mii de alte stele...
In noaptea mintii mele, s au adunat atat de multe ganduri,
din care incep sa zboare,
spre infinitul cosmos cuvinte calatoare...
In noaptea mintii mele, sunt eu cele ce pazeste ,asa nepasator,nemuritor si rece
un templu grandios ce ascunde n el pe mandrul tanar care n a incetat vreodata ca sa spere,
Ca lui iubire il va gasi in noaptea mintii mele...
Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Un ciob
Un ciob, zile întregi te poate răni,
Încet te poate distruge.
Pielea îți străpunge,
Uşor nu poți privi.
În spatele acelui ciob,
A fost o fereastră
Clară, vie şi măiastră.
Nimeni nu o străpungea,
Toată lumea o admira.
Un zid închis şi dur,
Nu poate fi dărâmat.
Nimic nu este pur,
Nimic de admirat.
În spatele acelui zid,
Rămase sunt cioburile,
Mari sunt durerile,
Totu-i morbid.
Lumina sufletul să vi-l străpungă,
Prin fereastră să ajungă.
Frica de cioburi, inexistentă,
Nicio rană precedentă.
1
Fereastra, portal între lumi diferite
Întâmplari aurite, toate descoperite.
Zidul, loc întunecat, de nepătruns,
Un ciob ascuțit în spate ascuns.
Claustrofobie
mi-e greu să-i descifrez pe oamenii politici
apar cât este ziua de lungă pe ecranele televizoarelor
la concurență cu reclamele comerciale mincinoase
care ne propun vindecări imposibile
bunuri de ”veșnică” folosință
inutilizabile
Ginkgo Biloba sau tinerețe fără bătrânețe
exact după modelul acesta
ne inundă zilnic viețile cu mizeria lor funciară
de la primul până la ultimul buletin de știri
până la greață
uneori chiar înainte de a răsări Soarele
încât îți vine să-ți iei lumea în cap
să te ascunzi în creierul munților
unde nu pot ajunge atât de ușor
cu fețele lor ruginite din tablă ieftină
insensibile la temperatura ambientală a inimilor
ipocriți până la ultima consecință
fără coloană vertebrală
ca melcii-de-purpură
mi-e greu să-i deosebesc de amibele citoplasmatice
cu funcții de nutriție și reproducere
de șerpii cu clopoței sau vipere
aflați la subsolul lanțului trofic
împinși din tenebrele înfricoșătoare ale subconștienului colectiv
vinovat de existența și proliferarea lor
până la urmă expresia orgoliului și rătăcirii noastre ...
Другие стихотворения автора
Noaptea aceasta
Noaptea aceasta la stele am privit,
Și pe cer ceva am zărit.
Cerul parcă de-ar cădea,
În seninul lunii.
Noaptea aceasta mi-a privit lin,
Și m-am pierdut în plopi,
Când
Pasărea cânta,
În întunericul pădurii.
Alături, de plopi.
Râul și pietricelele murmură,
sub apă.
Și noaptea tot privește la mine,
Sub cerurile senine.
Autor Zamurca Alina 🌷
Au dispărut
Au dispărut de atunci,
Amintirile din copilărie.
Au ars toate amintirile,
În focul foarte fierbinte,
Iar copii plângând,
își mai aduc aminte.
Timpuri bune au mai fost,
Când copii noi mai eram.
Dar,a dispărut tot.
Și nimic n-a mai rămas.
Poate ne vom aduce aminte
De acelea frumoase clipe.
Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,
Timpurile celea bune,
Dar din păcate nu le m-ai întorci.
În foc toate au ars.
Autor Alina Zamurca 🤍
Zilele mele in iad
Spargi ferestre,strigi la mine,
Așa se întâmplă ades cu tine.
Când ești mâniat pe mine.
Mă lovești,mă faci să plâng,
Și a doua zi tu incă,ești erou și poți să mă atingi?
Parcă-ți sunt un rob
Pe care-l ții legat de pat,
Mă chinui,și viața mi-o distrug cu tine.
Îmi faci zile,scurte dese,și-ntunecate.
Cu durere și numai cu durere amestecate,
Zi de zi în casa ta,eu cad,
Parcă sunt într-un coșmar,într-un iad.
Nu mai am salvare eu din casa ta,
Poate în timpul va trecea,
și iubirea ta curată, îmi vei arăta-o.
Dar acum eu sper și mă rog doar la icoane.
Autor 🤍Zamurca Alina🤍🤍
Lecția pentru toți
Atunci când am fost vie,
Nimeni nu și-a adus aminte de mine,
Nimeni nu-mi scria,nu vorbea,nu se interesa
Cum sunt eu.
Iar atunci când eu am murit
Toți își aduc aminte de mine
Și vin să mă petreacă,
Pe ultimul drum.
Și dragi cunoscuți ai mei
Pentru voi
O singură întrebare!
Unde ați fost voi când am fost eu vie?
Și am avut nevoie de sfatul vostru?
De o vorbă scurtă .
corect răspuns :nu ați avut când.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia scrisă pe 19.09.2024,ora 18:01
Dincolo de emoții
Se scutur frunzele toamna
și nu am nici -o emoție când ele cad.
Iar pe alții când îi privesc,
și îmi apar în cale,
se bucură, fac poze.
Dar mie îmi este paralel de tot.
Aș fi nu eu în gândul meu și aș arde tot.
că nu-mi place toamna!
de ce alții o iubesc?
E răcoare, copii se duc la școală?
roadele oamenii le adună?
Nu-mi place toamna!
nu am nici-o emoție în anotimpul acesta.
dar tac și privesc în jurul meu.
și mă așez uneori pe un scaun din parc.
și mă uit la toți
cum își petrec hazliu și frumos,
ei toamna.
Autor:Zamurca Alina
Poezia este scrisă pe 10.07.2024🤍
Noaptea aceasta
Noaptea aceasta la stele am privit,
Și pe cer ceva am zărit.
Cerul parcă de-ar cădea,
În seninul lunii.
Noaptea aceasta mi-a privit lin,
Și m-am pierdut în plopi,
Când
Pasărea cânta,
În întunericul pădurii.
Alături, de plopi.
Râul și pietricelele murmură,
sub apă.
Și noaptea tot privește la mine,
Sub cerurile senine.
Autor Zamurca Alina 🌷
Au dispărut
Au dispărut de atunci,
Amintirile din copilărie.
Au ars toate amintirile,
În focul foarte fierbinte,
Iar copii plângând,
își mai aduc aminte.
Timpuri bune au mai fost,
Când copii noi mai eram.
Dar,a dispărut tot.
Și nimic n-a mai rămas.
Poate ne vom aduce aminte
De acelea frumoase clipe.
Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,
Timpurile celea bune,
Dar din păcate nu le m-ai întorci.
În foc toate au ars.
Autor Alina Zamurca 🤍
Zilele mele in iad
Spargi ferestre,strigi la mine,
Așa se întâmplă ades cu tine.
Când ești mâniat pe mine.
Mă lovești,mă faci să plâng,
Și a doua zi tu incă,ești erou și poți să mă atingi?
Parcă-ți sunt un rob
Pe care-l ții legat de pat,
Mă chinui,și viața mi-o distrug cu tine.
Îmi faci zile,scurte dese,și-ntunecate.
Cu durere și numai cu durere amestecate,
Zi de zi în casa ta,eu cad,
Parcă sunt într-un coșmar,într-un iad.
Nu mai am salvare eu din casa ta,
Poate în timpul va trecea,
și iubirea ta curată, îmi vei arăta-o.
Dar acum eu sper și mă rog doar la icoane.
Autor 🤍Zamurca Alina🤍🤍
Lecția pentru toți
Atunci când am fost vie,
Nimeni nu și-a adus aminte de mine,
Nimeni nu-mi scria,nu vorbea,nu se interesa
Cum sunt eu.
Iar atunci când eu am murit
Toți își aduc aminte de mine
Și vin să mă petreacă,
Pe ultimul drum.
Și dragi cunoscuți ai mei
Pentru voi
O singură întrebare!
Unde ați fost voi când am fost eu vie?
Și am avut nevoie de sfatul vostru?
De o vorbă scurtă .
corect răspuns :nu ați avut când.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia scrisă pe 19.09.2024,ora 18:01
Dincolo de emoții
Se scutur frunzele toamna
și nu am nici -o emoție când ele cad.
Iar pe alții când îi privesc,
și îmi apar în cale,
se bucură, fac poze.
Dar mie îmi este paralel de tot.
Aș fi nu eu în gândul meu și aș arde tot.
că nu-mi place toamna!
de ce alții o iubesc?
E răcoare, copii se duc la școală?
roadele oamenii le adună?
Nu-mi place toamna!
nu am nici-o emoție în anotimpul acesta.
dar tac și privesc în jurul meu.
și mă așez uneori pe un scaun din parc.
și mă uit la toți
cum își petrec hazliu și frumos,
ei toamna.
Autor:Zamurca Alina
Poezia este scrisă pe 10.07.2024🤍