Copilul vostru

Dragă mamă,

Dragă tată,

Nimeni nu m-ascultă.

Viața-i grea, lecții multe,

Creeru-n haos se pierde.

Recele izvor, în suflet calm mi-aduce!

Însă, lipsa de-ajutor 

În văzduh mă pierd ușor

De ce mă ignorați?

De ce mă comparați?

Nu-s și eu copil de-a vostru? 


Категория: Исповедальные стихи

Все стихи автора: F. Tina poezii.online Copilul vostru

Дата публикации: 12 октября

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 275

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Monologul Coloanei fără Sfârșit

Deasupra norilor,

Strălucirea florilor,

Nimeni nu m-a vizitat,

De când tu ai plecat!

Nimeni nu s-a urcat,

De când tu m-ai lăsat!

Privesc de sus

Spre-un univers promis

Cine oare, cine doamne!

Va străbate cu sudoare

De departe până-n zare

E un drum un pic cam mare,

Dar nimic nu-i de pierdut

O dată ce-ai urcat!

Viața ți s-a schimbat

Însă nimeni nu-ndrăznește

Nimeni nu pornește

În explorarea, făclii

Comoara printre stele vii

De ce m-ai lăsat ?

Singur înălțat?

Cu trepte prăfuite

De oameni lipsite?

Еще ...

Стихи из этой категории

Strig azi..

Strig azi..

Către Domnul, caci mare e puterea Lui

Strig azi, căci ma aude

Chiar de nu fac voia Lui

Strig azi, căci Lui ii pasă

Și nicicând nu ma lăsat

Strig azi, căci de la moarte

Eu chiar am fost salvat

 

 

Și strig azi, din adâncul sufletului meu

Caci e sus un Domn

Care e cu tine tot mereu

Și strig azi cu durere, caci viața mi-a redat

Cu un simplu semn

Apel din cer, la omul apăsat

Apelul din urma ce viata mi-a curmat

Pentru un simplu om

Un păcătos defapt!

Еще ...

Destinul merindei

M-am uitat iar în oglindă,
Mă mir cum nu s-a spart,
Ca o deformă merindă
Într-un pom, mă simt si azi.

 

Sunt fructul cel mai urât,
Ce aștepți ca cadă
Un degeaba, un amărât,
Nu merit pus în ladă.

 

Și totuși, eu pe interior
Sunt dulce,
Dar ăsta nu e lucrul
Ce la mine te-ar aduce.

 

Pe exterior, nu sunt nimic,
Și-n interior sunt totul,
Cel mai mare inamic
Al meu a fost norocul.

 

Că de-ar fi fost de partea mea
Ce viată-aș avea azi,
N-aș avea întruchiparea
Ce îmi dă necaz.

 

Poate în altă viață
Destinul îmi e altul,
Dar până atunci, astă față
Cu ea voi face veacul.

Еще ...

Flacara

Știi cum se zice

focul mereu te frige

dar, eu tot nu înțeleg,

doar ce e rău tind sa aleg.

 

Băiat cu păr bălai si creț,

îl voiam cu orice preț.

Cu ochii lui verzi m-a cucerit

şi credeam ca imi e menit.

 

Fuma incet dintr-o țigară

eu nu mă uitam să nu pară,

că mi se parea teatral

fumul făcea totul ireal.

 

Mi-am făcut curaj să-l privesc

pe retină să mi-l fixez,

știind ca era ultima țigară

iar, el in cale nu o sa mi mai

apară.

 

Zici ca a fost un vis frumos,

să-l uit n-are rost.

Poate intr-o zi ne vom revedea

si focul iar va aparea.

Еще ...

Caietul

Se deschide iar caietul
Ce-mi deține existența
Iar mă pierd printre cuvinte
Să-mi mai potolesc latența

 

Și scap pixul dintr-o dată
Se aud patru bătăi
Am mai pierdut încă o noapte
Paginile-s vâlvătăi

 

Și mai trece încă o zi
Plină de un stat complet
Realizarea nu lovește
Că viața nu-i doar caiet

 

Mă așez iar în odaie
Și caietul îl deschid
Scrisul meu e dat să ardă
Orice înseamnă al meu destin.

Еще ...

Ataraxia

Și-ncerc

triunghiul semiotic,

biometricele se îmbunătățesc.

 

Inteligență nouă

din stânga-n

dreapta.

 

Și-ncerc să pictez un peisaj,

un vis spulberat.

Și-ncerc să înțeleg

inducții,

deducții.

 

Îmi bat capul cu definiții,

superstiții,

și-ncerc să înțeleg

minunata lume nouă.

 

Le vom înghiți cu toții într-o zi,

o să ne afundăm între ruminații

anxioase,

scoarța terestră

părăsită de speranță.

 

Și-ncerc să zbier

poate pentru viața care putea fi,

înainte să ajungem în dedesubtul

subjugării popoarelor.

 

Știrile,

colonizarea în masă

și planeta roșie.

Și-ncerc să văd dincolo de empirism.

 

Mă apasă

și simt că mă înec,

dar am promis n-am să disper

în timp ce

oamenii dezamăgiți se țin de sticle.

 

Isteric

și-ncerc să produc o reacție chimică

și poate o să-mi crească aripi

ca să nu afund

picioarele dezechilibrate.

 

Și mă apucă un raționalism

inutil,

lumini stroboscopice,

și-ncerc să mai privesc

câteodată

pe Cine slăvesc.

Еще ...

Nuante calde

În ochii lui, secundele-au stat mute,

Privirea-mi se pierdea fără cuvânt,

Și galaxii de mine neîncepute

Se destrămau ca frunzele în vânt...

 

M-am rătăcit în marea de lumină,

Uitată de trecut și de pământ,

Am fost străină-n propria-mi vină,

Iar timpul era doar un ecou plăpând.

 

Tăcerea mă strângea și m-a durut,

Dar am lăsat în urmă tot ce-a fost,

O umbră veche-n zare-a dispărut,

Iar pașii mei și-au regăsit un rost.

 

Am oprit clipa ce mă măsura,

Când marginile lumii s-au desprins,

Și-o amintire caldă mă-nfășura,

Când cerul dinăuntru s-a aprins.

 

Nu am simțit durere și căință,

Deși rănită-am fost în jocul lui,

Mi-am regăsit în lacrimi o credință,

Curată ca și valul oceanului.

 

Am privit cerul, dar el nu răspundea,

M-am depărtat de umbra de demult,

Când taina lui în mine se-ascundea,

Iar viața reînvăța să o ascult.

 

Rămase-s nuanțe calde din iubire,

Un dor adânc, etern și neatins,

În ochii unde infinitu-i o amintire,

Un univers întreg încet s-a stins...

 

Sunt liberă de tot, privesc spre zare,

Un simplu zâmbet las în urma mea,

Nu mai e rană, nu mai e durere,

E steaua ce-a fost pe cerul meu cândva.

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍