Nocturnă albă
Vântul mi-a aruncat pe umăr tăcerea,
Sufletul meu mușcă rapace din lună,
Galben se scurge din cer precum mierea,
Sub urletul lunii noaptea sinistru răsună.
Apa înspumată nu știe durerea, doar curge...
Marginea podului trosnește sub valuri,
Luna rănită, sub pod se ascunde și plânge,
Întunericul nopții strâns se ține de maluri.
Trec somnambulii cu priviri încruntate,
Privesc înspre apă pregătindu-și căderea,
Lunaticul suflet e dus în aval să înoate,
Pe sub pod mi se scurge grabnic vederea.
Vântul a stat. De pe umăr îmi cade tăcerea,
Orbecăi sub pod prin galben ca mierea,
Cu noaptea în cap și în brațe cu luna,
Tratez somnabulii care mișună întruna.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 21 октября
Просмотры: 66
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Împlinire
Поэма: Dorințe cu tine
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Поэма: La Ceauşescu şi la Leana la mormânt.
Поэма: Schimbare…
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Поэма: Prima învățătoare
Поэма: Ceasul de Har
De 10 ani suntem mai saraci fara Grigore Vieru, dar opera lui ne imbogateste in continuare. Poetul a fost comemorat la cimitirul central de catre familie, prieteni si colegi de breasla - VIDEO