Nocturnă albă
Vântul mi-a aruncat pe umăr tăcerea,
Sufletul meu mușcă rapace din lună,
Galben se scurge din cer precum mierea,
Sub urletul lunii noaptea sinistru răsună.
Apa înspumată nu știe durerea, doar curge...
Marginea podului trosnește sub valuri,
Luna rănită, sub pod se ascunde și plânge,
Întunericul nopții strâns se ține de maluri.
Trec somnambulii cu priviri încruntate,
Privesc înspre apă pregătindu-și căderea,
Lunaticul suflet e dus în aval să înoate,
Pe sub pod mi se scurge grabnic vederea.
Vântul a stat. De pe umăr îmi cade tăcerea,
Orbecăi sub pod prin galben ca mierea,
Cu noaptea în cap și în brațe cu luna,
Tratez somnabulii care mișună întruna.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 21 октября
Просмотры: 28
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Prevăzând apusul
Поэма: Apocalips
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Поэма: daca nu vorbesti de ea (atat de dreapta ai fost incat in catedrala amitirilor vie pasesti)
Поэма: Picura o lacrimă
Descoperiți poezii.online!
Поэма: Odiseea iubirii
Поэма: Perseidele
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun