În zadar în islandeză
Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
Til einskis
Á vorin, með sálina titrandi,
Við bíðum eftir hamingju með því að dreyma,
Og á haustin, þegar vonir deyja,
Við eigum ský eftir,
Við bíðum öll til einskis
Hamingja sem kemur aldrei aftur,
Vöggur bara hverfulur draumur
Á kvöldin er himinninn alltaf bjartur,
Við svífum með vitlausri þrá eftir paradís,
En í kórnum sjáum við að þetta var samt draumur.
Við bíðum öll til einskis
Hamingja sem flýr okkur
Og í sálinni sigta þeir beisklega
Hugsanir sem blekkja okkur,
Til einskis munum við biðja,
Við munum bíða einskis
Hamingju sem við viljum alltaf,
Ég kem ekki lengur!
Við bíðum öll til einskis
Hamingja sem flýr okkur
Og í sálinni sigta þeir beisklega
Hugsanir sem blekkja okkur,
Til einskis munum við biðja,
Við munum bíða einskis
Hamingja sem við viljum svo mikið
Ég kem ekki lengur!
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: ecaterina valcescu
Дата публикации: 21 октября 2023
Просмотры: 406
Стихи из этой категории
Fără Titlu
Dacă mi-ai fi spus cândva
Că voi aluneca așa
De pe piedestalul meu
Ți-aș fi râs în față.
Dacă mi-ai fi spus atunci
Că voi cădea pe brânci
Si că voi ajunge-așa
Aș fi spus: "Niciodată!"
Însă, oricât de nostim ar părea
Ai avut dreptate atuncea
Căci astăzi sunt căzută-n stânci.
Să urc-nu pot, am răni adânci.
scumpul meu
scumpul meu, recunosc, sint bolnava, fara speranta.
medicina e neputincioasa, doctorii ce sa faca, nu stiu.
violez aspru si nemilos cu trecutul visele de dimineata,
cind ma trezesc de la plinsetul nenascutului nostru fiu.
primavara-a venit , dar vintul nu inceteaza sa bata.
eu traiesc la timpul trecut imperfect - al meu si al tau.
de-as putea, as intoarce, ce a fost intre noi doi odata:
poezii, sarutari, fericire, chiar si ceea ce-a fost mai rau.
boala mea-i incurabila si traieste in mine, vrei sau nu vrei,
(tot ce-a fost in trecut, ce-am trait foarte greu putrezeste),
dar, prin zimbete si incurajari a vechilor prieteni ai mei,
eu sint vie!, eu traiesc fara tine si se pare, ca-mi reuseste.
scumpul meu, nu uita sa zimbesti si, te rog, traieste-n realitate,
niciodata sa nu te pierzi in ceilalti si mereu fii sincer cu tine.
intre noi, (de la mine la tine) - zeci de versuri triste, epuizate
si foarte multa iubire cu alta, intre noi, (de la tine la mine).
Poem poetic poezit
Poetul poetic poezește,
Din lemnul codrului ce îl zidește,
Din apa râului ce-l hărăzește,
Sau pârga câmpului ce îl hrănește!
Nimic din ce-i străin nu-i valoros,
Decât cei ce-au același sânge, obârșie sau tare os,
Venind cu frații săi din moși strămoși!
Iar Dumnezeu chiar de se spune că-i același pretutindeni,
Eu spun că doar Hristos împărățește!
Ca ortodox respir doar românește,
Așa mi-i mie bine dacă moartea mă găsește!
Iar renegatul este condamnatul ce trist sfârșește,
Căci lumea pe zi ce trece înnebunește!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel)
Iarăși...
Iarăși ți-e ochiul în lacrimi,
Și iarăși mă minți că ai râs,
Și iarăși ascunzi niște patimi,
Sub tristul și blândul surâs.
Și iar înflorește uscata grădină,
Și iar mi te pierd printre flori,
Și sufletu-ți plânge-n surdină,
Și iarăși privești înspre nori.
Și iarăși vântul începe s-adie,
Și păsări se-ntorc grăbite înapoi,
Și toamna din tine iarăși învie,
Și plângem nefiresc amândoi.
Și iarăși prin întuneric ți-i pasul,
Și iarăși mă minți că-i lumină,
Și-ți plânge și ochii, și glasul,
Și cauți întruna la toate o vină.
Și iar va veni într-adins o durere,
Și iar va pleca negreșit înapoi,
Și iarăși mintea și nervii v-or cere,
Și iarăși va plânge sufletu-n noi.
E o piesă cu versuri random:)
În vârf de carieră asta numesc high
Vă place all green-u asta numesc lime
Nimeni nu credea în mine,nimeni nu mă susținea
Nu-mi vedeți potențialul da pot să devin o stea
Ai crezut că m-am lăsat,nu dispar așa ușor
Sunt o pasăre de noapte,și acum aș vrea să zbor
Ai mei au fost lângă mine,nu știu ce înseamnă dor
Da nu te pot minții,uneori aș vrea să mor
Chiar de mă fac de râs,încerc rapid să trec peste
Știți atâtea secrete și nici nu le-am dat de veste
Aveți atâtea figuri,nu suntem la geometrie
Zici că-s magician,dintr-o sută,fac o mie
Fantomele țipă noaptea
Afară e liniște mortală.
E noapte și e ploaie.
Eu merg pe drum.
Și tot tac în liniștea mea.
Îmi aud pasurile mele.
Încet și totodată grăbite.
Iată și am ajuns acasă.
În apartamentul meu.
Unde trăiesc singură,
Cam vreo doi ani.
Și mi-e frică anume noaptea.
Simt parcă cineva mă privește.
Plec să fac baie.
Și apoi eu ies de acolo.
Cu o frică mare.
Aud în camera mea.
cum țipă fantomele.
Și nu știu unde să mă ascund,
Îmi spun în gândul meu:
Dar dacă mă găsește?
Dacă mă va prinde fantoma?
Prin umerii mei trece un frig.
Când privesc oglinda.
Si aud cum fantoma țipă.
Nu mă mai pot trezi.
Din coșmarul de noapte.
Iarăși din oglindă mă privește fantoma.
Deja e zi și nu mi-e frică.
Fantomele nu mai țipă.
Țipă numai atunci.
Când noaptea vine,
Și e ora 00:00.
Другие стихотворения автора
,,Nu te enerva" în norvegiană
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bare ett ord
Sagt tilfeldig
Utilgivende
Det slår meg ned.
hjertet tror
Tanken måler det,
Stillheten er borte
For alltid.
Dessverre er det min natur,
Men alltid i tankene mine sier jeg dette:
"Ikke bli sint!"
ikke bli sint ikke bli sint
Ord kan lure.
ikke bli sint ikke bli sint
At ingen sinne er bra.
Kanskje utilsiktet noen ganger blir du truffet
Med et ord, det er ikke passende.
ikke bli sint ikke bli sint
Kom igjen smil og hør på rådene mine.
Bare ett ord
Det gir meg tunge tanker
Og bare med dem
Det omgir meg.
Det er sjalusi
Det kommer som en byrde
Og et ubeskrivelig mareritt
Natten i drømmen senker seg.
Dessverre er det min natur,
Men alltid i tankene mine sier jeg dette:
"Ikke bli sint!"
ikke bli sint ikke bli sint
Ord kan lure.
ikke bli sint ikke bli sint
At ingen sinne er bra.
Kanskje utilsiktet noen ganger blir du truffet
Med et ord, det er ikke passende.
ikke bli sint ikke bli sint
Kom igjen smil og lytt til rådene.
Og du vil vite
Å fortelle deg
uansett,
alle som
Ikke bli sint!
ikke bli sint ikke bli sint
Ord kan lure.
ikke bli sint ikke bli sint
At ingen sinne er bra.
Ikke bli sint!
"Ja, einmal ich träumte" în finlandeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
En ole koskaan tuntenut olevani niin onnekas kuin koskaan ennen elämässäni,
koska ensimmäistä kertaa hymyilet takaisin.
En usko unelmiin, vaikka kuinka yritän
Mutta toivon, että jonain päivänä näen sinut
purppuraisen auringonnousun aikaan, kun tapaamme jälleen,
samalla tiellä mennään.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
En ole koskaan tuntenut olevani niin onnekas kuin koskaan ennen elämässäni,
koska ensimmäistä kertaa hymyilet takaisin.
En usko unelmiin, vaikka kuinka yritän
Mutta toivon, että jonain päivänä näen sinut
purppuraisen auringonnousun aikaan, kun tapaamme jälleen,
samalla tiellä mennään.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
En ole koskaan tuntenut olevani niin onnekas kuin koskaan ennen elämässäni,
koska ensimmäistä kertaa hymyilet takaisin.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
Unelma loppuu, aurinko laski mereen
ja kun heräsin, en löytänyt sinua enää.
Ceas rezistent la apă în suedeză
Este o dimineață superbă de început de ianuarie, ne aflăm la unul dintre cele mai prestigioase colegii tehnice din județul Suceava, unde distinsa noastră profesoară de engleză, Cecilia (și numele de familie nu îl știm) se află în baie. Mai exact, în baia profesorilor, în partea pentru femei. Este un început de zi destul de anevoios după 4-5 alarme setate pe telefon, una pe la 12:30, alta pe la 2:40, altele două pentru fiul ei și încă una pe la 4:50 dimineața. Primele două au fost pentru a lua antibiotic, după ce a avut ceva infecție cu stafilococ auriu și nu știu câte alte tulpini de nozocomiale și bacterii gram pozitive pe care fii-su i le-a adus de la grădiniță, ultima alarmă a fost pentru a ajunge la timp în stație și a lua autocarul până la liceu, (pentru cine nu știe, Cecilia este navetistă cu 15 ani de experiență în transporturi). În mod normal, Cecilia ar fi putut să ceară concediu până ar fi început să se simtă mai bine, să se recupereze, să devină mai energică, dar o cunoașteți, știți cum e ea. Ea vrea doar olimpici, vrea ca tot ceea ce face să aibă sens, îi place obiectul pe care îl predă și nu doar atât, ea vrea să producă o reformă în predarea acestui obiect, chiar tinde să revoluționeze și să îmbunătățească actul predării până l-ar aduce la rangul de artă. A ales să facă ore suplimentare în starea în care e, pentru că știe că în acest an, olimpiada se va ține la liceul la care predă. În această dimineață însă, Cecilia nu prea a apucat să mai aibă grijă și de ea însăși, fapt pentru care, a trebuit prima dată să meargă la baie. I s-a întins tot rimelul, de la condens, din fericire, își îndepărtează surplusul cu niște șervețele umede. Apoi, cu cele uscate începe să-și sufle nasul, și suflă săraca, că se distrează și profesoarele din cabinele alăturate. Plouă cu comentarii de genul ,, Știi Cecilia, am o mașină de tuns iarba pe care o folosesc să tund junglă din jurul casei și face exact aceleași sunete". Dragi colege profesoare, dați dovadă de empatie și nu mai râdeți de problema Ceciliei, că nu este de glumit cu microbii care circulă, la câți au tot apărut, ca ciupercile după ploaie, am impresia că vine sfârșitul lumii, dar aceasta este realitatea, sunt dezechilibre ecologice, poluare și au apărut bacterii. Și încălzirea globală le ajută să prospere... În fine...Cecilia pune atâta pasiune în suflatul nasul, ca în orice altceva ar face, nu m-a ajutat și pe mine cu niște cărți de care am avut nevoie în urmă cu 10000 de ani? Bineînțeles că da, dar vreau să zic că la ea acasă nici nu se vede culoarea pereților, tencuiala sau dacă are tablouri, că are cărți până la lustră. Și așa arată cam fiecare cameră din apartament. Am înțeles destul de repede că este pasionată de ceea ce face și bravo ei. E greu să mai găsești pasiune în ceva, orice, chiar cred că nimic nu are sens sau poate trebuie să mai caut până să-l găsesc.
Revenind la povestea noastră, Cecilia își suflă nasul, aruncă șervețelul după ce l-a umplut de secreții și cheaguri de sânge, trage apa. Din păcate, odată cu șervețelul s-a dus în jos, prin conductă și ceasul acela aspectuos și modern pe care l-a primit în septembrie, de ziua ei, de la o prietenă. A alunecat de pe încheietura mâinii, pentru că grăbindu-se inutil (oricum ajungea prima) nu a apăsat destul pe sistemul de prindere. Să ofer un pic de context, ceasul are o brățară termorezistentă, ce rezistă cu succes și la apă, pe cutie cel puțin, scria "rezistență de 500 ATM la apă". Producătorii japonezi n-au mințit privind calitatea produsului pe care Cecilia îl purta, un ceas de la Casio, model G-Shock, cam mare pentru o mână de femeie, de culoare neagră, cadran rotund, care afișa orele cu cifre arabe de culoare albastră. Rezistă, e intact și în ziua de azi, doar că, prin canalizare, a avut alt traseu și s-a revărsat în apa Sucevei, în loc să o însoțească peste tot. Cecilia se panichează, dă anunț la ziar, lipește afișe peste tot prin oraș, cu poze cu ceasul, unde promite recompensă pentru găsirea acestuia.
La o lună, de la începerea căutărilor, este informată că a fost găsit și să vină să și-l revendice. Ajunge la sediul respectiv, vorbește cu doamna de la ghișeu care îi dă ceasul. Cecilia nu prea știe cum să reacționeze, este ceasul ei și totuși parcă nu mai este. De cât timp a stat prin apa unde se revarsă orice, a căpătat o culoare verde militar, va încerca acasă să o înlăture, fie cu penseta, fie cu pila de unghii, fie cu detergent, fie cu ce alte produse de curățare va mai găsi. Serios, parcă nici nu mai seamănă cu ceasul care îi plăcea atât de mult la început...
Vattentålig klocka
Det är en vacker tidig januarimorgon, vi är på en av de mest prestigefyllda tekniska högskolorna i Suceava county, där vår framstående engelska lärare, Cecilia (vi vet inte hennes efternamn) är i badrummet. Närmare bestämt i lärartoalett, i damavdelningen. Det är en tuff start på dagen efter 4-5 larm inställda på telefonen, ett för 12:30, ett annat för 2:40, två till för hennes son och ett till för 4:50 på morgonen. De två första skulle ta antibiotika, efter att han hade någon infektion med Staphylococcus aureus och jag vet inte hur många andra stammar av nosokomiala och grampositiva bakterier som hans son tog med honom från dagis, sista larmet var att komma i tid till kl. station och ta bussen till gymnasiet (för den som inte vet är Cecilia pendlare med 15 års erfarenhet av transporter). Normalt sett hade Cecilia kunnat begära tjänstledigt tills hon började må bättre, återhämta sig, bli piggare, men du känner henne, du vet hur hon är. Hon vill bara ha olympier, hon vill att allt hon gör ska vara meningsfullt, hon gillar ämnet hon undervisar i och inte bara det, hon vill reformera undervisningen i detta ämne, hon tenderar till och med att revolutionera och förbättra undervisningen tills- skulle bringa det till konstens nivå. Han valde att jobba över i det tillstånd han befinner sig i, eftersom han vet att i år kommer Olympiaden att hållas på gymnasiet där han undervisar. I morse hann dock Cecilia inte riktigt ta hand om sig själv, varför hon fick gå på toaletten för första gången. All hennes mascara har spridit sig, från kondensen, som tur är torkar hon bort överskottet med några våtservetter. Med de torra, börjar han blåsa näsan, och stackaren blåser, att lärarna i de intilliggande stugorna också har roligt. Det regnar kommentarer som "Du vet Cecilia, jag har en gräsklippare som jag använder för att klippa djungeln runt huset och den gör exakt samma ljud." Kära lärare, visa empati och sluta skratta åt Cecilias problem, att det inte är ett skämt med mikroberna som cirkulerar, där de hela tiden dyker upp, som svampar efter regnet, jag har intrycket att världens undergång är på väg, men detta är verkligheten, jag är ekologiska obalanser, föroreningar och bakterier dök upp. Och den globala uppvärmningen hjälper dem att trivas... Hur som helst...Cecilia lägger lika mycket passion på att blåsa näsan som hon gör något annat, hon hjälpte mig inte med några böcker jag behövde för 10 000 år? Visst ja, men jag vill säga att hemma hos henne kan man inte ens se färgen på väggarna, gipsen eller om hon har tavlor, att hon har böcker fram till ljuskronan. Och så här ser nästan alla rum i lägenheten ut. Jag förstod ganska snabbt att hon brinner för det hon gör och bra gjort mot henne. Det är svårt att hitta passion i någonting, någonting, jag tycker verkligen att ingenting är vettigt eller kanske måste jag fortsätta leta tills jag hittar det.
Återvänder till vår historia, Cecilia blåser näsan, slänger vävnaden efter att ha fyllt den med sekret och blodproppar, drar vatten. Tyvärr, tillsammans med vävnaden gick i avloppet och den snygga, moderna klockan hon hade fått av en vän på sin födelsedag i september. Det gled av hans handled, för i sin onödiga brådska (han kom dit först i alla fall) tryckte han inte tillräckligt hårt på greppet. För att ge lite sammanhang så har klockan ett värmebeständigt armband, som framgångsrikt står emot vatten, på lådan stod det åtminstone "500 ATM vattenmotstånd". De japanska tillverkarna ljög inte om kvaliteten på produkten Cecilia hade på sig, en Casio G-Shock-klocka, lite för stor för en kvinnohand, svart, rund urtavla som visar timmarna med blå arabiska siffror. Den gör motstånd, den är intakt även i dag, bara att den genom avloppet hade en annan väg och svämmade över i Suceva-vattnet, istället för att följa med den överallt. Cecilia får panik, lägger ut en annons i tidningen, sätter upp affischer över hela stan med bilder på klockan och utlovar en belöning för att hitta den.
En månad efter att sökningen påbörjats får hon besked om att den har hittats och att den kommer att göra anspråk på den. Han kommer till det kontoret, pratar med damen vid disken som ger honom klockan. Cecilia vet inte riktigt hur hon ska reagera, det är hennes klocka och ändå är det som om den är borta. Hur länge har det legat i vattnet där allt spills, det har fått en militärgrön färg, han ska försöka ta bort det hemma, antingen med pincett, eller med en nagelfil, eller med rengöringsmedel, eller med vilka andra rengöringsmedel som helst han kan hitta. Allvarligt talat, det ser inte ens ut som klockan han gillade så mycket först...
,, Uită nostalgia" în spaniolă
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
¡Olvídate de la nostalgia!
La lágrima de la nieve entre las campanillas.
Siempre tiene un propósito,
Es un eco del invierno que ha pasado,
Lo que ya no despierta un sueño perdido.
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia
pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
Un viejo amor deja recuerdos,
Pero también abrir caminos a nuevos amores.
El sol aparece a veces sonriendo.
Olvídate de la nostalgia,
no hables de ella
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Olvídate de la nostalgia,
Es un tema pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia,
no hables de ella
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia
pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
¡Olvídate de la nostalgia!
Oare ce ar putea fi?
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Duet caraghios al pisicilor
Ieșim într-o seară pe balcon și aruncăm un pește,
Că sufletul multă grijă față de pisicile de afară iar nutrește,
Deschidem ușa,
Ne împiedicăm puțin de păpușa
Lăsată în cale de pisica pe care o avem în casă,
Parcă știe că vreau să le hrănesc pe celelalte și nu mă lasă
Să încerc să le răsfăț,
Iar și-a dat jos pătura, patul trebuie să i-l înfăț.
Termin cu pisica mea din casă, la cele de afară mă întorc,
Stau și așteaptă cuminți, deja torc,
Feline cuminți,
Pe care nu ai cum să nu le alinți.
Scot o bucățică de pește marinat,
Pe care, evident, nu l-am terminat.
Iau frumos și o arunc de la etajul zece,
Pisicii mele supărarea îi mai trece.
Mănâncă pisicile mele,
Până și legumele
Din sosul peștelui înmuiat,
În vasul de sticlă încuiat.
Pisicile nu se satură, continuă să ceară,
Mai multă mâncare, fiecare bucată căzută o supravegheară,
Melodia lor se întețește,
O miorlăială nazală o însoțește:
Miaauu..miiiiiaauu..miaAAauUau
Miau ...mrrau...miiiiiaauu...miau
MiiaAAaauuUuaau
Miau...aAauu
Miau...aAauu
MrîîîAAuu...?
MiaAAauu...Miau..MiaAAuu..MiAAuu
MiaAAuu..uu..aauuu...
Phhhh..hhh..
MiaAAu..miiiii...miAAuu...miiiii...
Miau...miau...miau...mrrrîîî.. miorlau...
Parcă asist la vreun cor madrigal...
Mă duce cu gândul la o operă foarte asemănătoare (,,Duetto buffo di due gatti", piesă interpretată pe două soprane și pian)