Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Ababii Faina
Urătură compusă la data de 09,01,25
Дата публикации: 9 января
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 387
Стихи из этой категории
Mǎști
Oameni ȋn alb, cu mǎști pe fațǎ
Aleargǎ-ntr-una pe cǎrǎri
Luptȃnd sǎ o mai prindǎ-n viațǎ,
Nu mai suportǎ amȃnǎri.
Cǎ viul care i se scurge
Prin munți ajunge, prin cȃmpii
Coboarǎ-n lanuri, urcǎ-n stȃncǎ
Se varsǎ-n ape sȃngerii.
Pǎdurea nu ȋi mai respirǎ,
Nici bradul nu-i mai este frate,
Iar oamenii cu mǎști pe fațǎ
Privesc cum inima-i se zbate.
Şi-ndrugǎ rugile preasfinte,
Ridicǎ mȃinile spre cer,
Tot clerul e ieșit ȋn stradǎ,
Trosnesc himerele din fier.
Iar Dumnezeu acolo-n ceruri
Privește lung din fața Porții
Cum oamenii cu maști pe fațǎ
Îngenuncheazǎ-n fața sorții.
Liceu de George Bacovia în engleză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
High School
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Pedantic teachers
And hardcore exams…
You still make shiver
High school, a graveyard
Of my youth, a sham!
High school, a graveyard
With endless aisles
I’m not me today,
And my brain cries—
Don’t care either way—
High school, a graveyard
With endless aisles
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
You spit me out
Not giving a damn,
Blasé and burnt-out.
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Umbre și lumină
Sunt umbre într-o lume de lumină,
Sunt suferințe într-o viață senină,
Sunt lacrimi ascunse în zâmbete false,
Sunt dorințe tăinuite, nerostite și apăsătoare.
Suntem oameni pierduți în agitația zilelor,
Căutând un sens în toate senzațiile trecătoare,
Dar uneori ne pierdem în tot haosul și confuzia,
Încercând să ne găsim drumul prin viață, la fel ca într-o labirint.
În această lume amară, în care totul pare să fie efemer,
Căutăm iubirea și ceea ce ne face cu adevărat fericiți,
Dar de multe ori uităm să privim în noi înșine,
Uităm să ne împărtășim sentimentele și emoțiile.
Suntem oameni fragili, dar puternici în același timp,
Cu vise și speranțe care ne călăuzesc prin întuneric,
Cu cicatrici care ne amintesc de trecut și de greșelile noastre,
Dar și cu puterea de a ne ridica din nou și de a merge mai departe.
Tâmpla lumii...
Pe tâmpla lumii curge-o ceară vie,
Topită-n rugi și-n sânge neînceput,
Iar timpul, ca o veche liturghie,
Se zămislește-n trup de nou-născut.
Sub ceruri albe, îngerii bocesc,
Cu aripi roase de-un blestem tăcut,
Iar omul, mândru, poartă chip regesc,
Căci fără el, geneza n-ar fi început.
Pustii altare gem fără lumină,
Din sfinte vase curge doar noroi,
Iar crinii albi sunt murdăriți de tină,
Pe pieptul morților cu ochii goi.
Nici clopotul nu ne mai dă chemarea,
Sunt oase-n ele, nu ecou de stele,
O lume-nfrântă își trage răsuflarea,
Căzînd în somnul morții lângă ele.
Spre răsărit se frânge o tăcere,
O umbră vie-n ziduri scrijelește,
Iar din abis, o zeitate cere,
Să îi slujim cu toți orbește.
Întunericul e perfect cu Luna
Întunericul e perfect cu Luna,
În fiecare noapte și în fiecare loc,
De care cerul e urmat de stele ,
Observând acea lumină de foc,
Dansul stelelor au un anumit ritm,
Și un anumit rol,
În care întunericul numai e întuneric,
Ci lumina de la sol.
Autor: Nicoleta Postovan
Mǎști
Oameni ȋn alb, cu mǎști pe fațǎ
Aleargǎ-ntr-una pe cǎrǎri
Luptȃnd sǎ o mai prindǎ-n viațǎ,
Nu mai suportǎ amȃnǎri.
Cǎ viul care i se scurge
Prin munți ajunge, prin cȃmpii
Coboarǎ-n lanuri, urcǎ-n stȃncǎ
Se varsǎ-n ape sȃngerii.
Pǎdurea nu ȋi mai respirǎ,
Nici bradul nu-i mai este frate,
Iar oamenii cu mǎști pe fațǎ
Privesc cum inima-i se zbate.
Şi-ndrugǎ rugile preasfinte,
Ridicǎ mȃinile spre cer,
Tot clerul e ieșit ȋn stradǎ,
Trosnesc himerele din fier.
Iar Dumnezeu acolo-n ceruri
Privește lung din fața Porții
Cum oamenii cu maști pe fațǎ
Îngenuncheazǎ-n fața sorții.
Liceu de George Bacovia în engleză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
High School
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Pedantic teachers
And hardcore exams…
You still make shiver
High school, a graveyard
Of my youth, a sham!
High school, a graveyard
With endless aisles
I’m not me today,
And my brain cries—
Don’t care either way—
High school, a graveyard
With endless aisles
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
You spit me out
Not giving a damn,
Blasé and burnt-out.
High school, a graveyard
Of my youth—a sham!
Umbre și lumină
Sunt umbre într-o lume de lumină,
Sunt suferințe într-o viață senină,
Sunt lacrimi ascunse în zâmbete false,
Sunt dorințe tăinuite, nerostite și apăsătoare.
Suntem oameni pierduți în agitația zilelor,
Căutând un sens în toate senzațiile trecătoare,
Dar uneori ne pierdem în tot haosul și confuzia,
Încercând să ne găsim drumul prin viață, la fel ca într-o labirint.
În această lume amară, în care totul pare să fie efemer,
Căutăm iubirea și ceea ce ne face cu adevărat fericiți,
Dar de multe ori uităm să privim în noi înșine,
Uităm să ne împărtășim sentimentele și emoțiile.
Suntem oameni fragili, dar puternici în același timp,
Cu vise și speranțe care ne călăuzesc prin întuneric,
Cu cicatrici care ne amintesc de trecut și de greșelile noastre,
Dar și cu puterea de a ne ridica din nou și de a merge mai departe.
Tâmpla lumii...
Pe tâmpla lumii curge-o ceară vie,
Topită-n rugi și-n sânge neînceput,
Iar timpul, ca o veche liturghie,
Se zămislește-n trup de nou-născut.
Sub ceruri albe, îngerii bocesc,
Cu aripi roase de-un blestem tăcut,
Iar omul, mândru, poartă chip regesc,
Căci fără el, geneza n-ar fi început.
Pustii altare gem fără lumină,
Din sfinte vase curge doar noroi,
Iar crinii albi sunt murdăriți de tină,
Pe pieptul morților cu ochii goi.
Nici clopotul nu ne mai dă chemarea,
Sunt oase-n ele, nu ecou de stele,
O lume-nfrântă își trage răsuflarea,
Căzînd în somnul morții lângă ele.
Spre răsărit se frânge o tăcere,
O umbră vie-n ziduri scrijelește,
Iar din abis, o zeitate cere,
Să îi slujim cu toți orbește.
Întunericul e perfect cu Luna
Întunericul e perfect cu Luna,
În fiecare noapte și în fiecare loc,
De care cerul e urmat de stele ,
Observând acea lumină de foc,
Dansul stelelor au un anumit ritm,
Și un anumit rol,
În care întunericul numai e întuneric,
Ci lumina de la sol.
Autor: Nicoleta Postovan
Другие стихотворения автора
Nu mai renunța
MăMă bucur azi, că nu am renunțat ieri,
Sau orice altă zi, când tot nu reușeam,
Credeam ca visele-s iluzii ce n-ajung nicăieri
Și-n gânduri de cristal, mereu le tot pierdeam.
Mereu credeam, că știu doar să greșesc,
Uneori, fiind învăluită-n adevăr, alteori, în mister,
Văzând, că din nou, mă prăbușesc
Renunțam, risipindu-mă-n volatilul eter...
Acceptând totul exact așa cum era,
În umbra timpului, diferit mă regăseam,
Conștiința spectaculoasă-mi regenera
Și-n liniștea nopții iar mă risipeam.
22.05.24
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Întâi septembrie
Azi e o zi mare,
E o sărbătoare,
Întâi septembrie în prag
Ne întâmpină cu drag.
Profesorii și învățătorii
Ori de câte ori sunt fericiții
Sosind din nou la școală,
Ținându-ne morală...
Reunirea cu colegii,
Trăsnete de artificii,
Ajutor la orice temă,
Ne tot pune în dilemă.
01.09.2021
Dragoste sau glumă
Timpul trece
Încetul cu încetul,
Azi e cald, mâine-i rece,
Straniu-i sentimentul.
Total necunoscute,
Stau, două fiinţe tăcute
Apoi se-ntâlnesc
Și-ncet vorbesc.
Ea crede că-i un simplu joc
Fiindcă asta-i viaţa cu noroc;
El crede că-i real
Luat d-un simplu val.
O zi de sărbătoare,
În prag răsare
lar viaţa cu ardoare
Te pune la-ncercare.
Viaţa-i viaţă, jocu-i joc,
Cu duşmani sau cu prieteni,
Fară frică, fară temeri
Spune cel ce crede-n joc.
Familia-i pe primul loc
Indiferent de joc.
Pe neașteptate se ivesc
Și din nou se întâlnesc.
Sub ceru-nstelat,
El a înţeles.
C-ar avea ceva ales,
Cu ea când s-a plimbat.
Dar abia a doua zi,
Îi spune c-o iubește...
Ea, se întrebắ orbeşte
Ce glumă auzi...
...
Nu a fost o respingere,
Dar nici un accept,
E greu să-ţi pui încredere
Într-un simplu concept.
Fiind un joc în toată firea
Apăruse doar tăcerea,
Cu o simplă provocare
Apărută la-ntâmplare.
Timpul tot înainte merge
Dar puţin timp trece,
Nu dispar în zări
Simplele Salutări.
Este momentul
În care apare si distanţa
Ce-și arată aspectul
Prin neconceputa speranţă.
Fără ca să cauţi,
Fără ca să gândeşti,
Anul Nou saluţi
Și cu el vorbeşti.
Un simplu mesaj,
Răsare-n pasaj
Şi-un simpli fior
Îţi trezeşte-un dor.
Fără să se mai revoce
Îi este dor de voce,
Dor de-nfăţişare,
Și plăcuta-mbrăţişare.
Ea stă și se gândeşte,
Oare el, mă mai iubeşte?
Mă gândesc la el orbeşte
Orice-ar fi, el imi lipseşte!....
Cu cuvinte prin mesaje,
Cu emojy prin mesaje,
Dar când le spui cu voce,
Sentimentele Apar reciproce.
E chiar real
Ce simt acuma
Sau din nou răsare gluma
Prefacută-n ideal...
Dar, timpul nu-s oprește,
Ea tot la asta se gândeşte
Iar gându-i spune
Că dorul nu apune.
Drum lung străvăd
Din nou se revăd,
Lângă umbra de brăduţ
Se te-mbrățișeaz drăgut.
Port din nou o vină
Și cu asta se termină
Sau e-n prag de sărbătoare
Și-s doar zile muncitoare;
Fără să te maj gândeşti
Dimineaţa te deștepți.
Stai și-aștepți
Cu el ca să vorbești...
Ăsta-i straniu început
Devreme ce nu-i nici gândit,
Fără să fi conceput
Ei, din nou s-au întâlnit.
Cum să nu te-ndrăgostești
De liniștea care-o privești,
Dacă, sufletul nevoie avea
De asa ceva în viața sa?
Dragoste sau glumă-
Diferența-i pe-nțeles
Când nimic nu se rezumă
La un simplu vis ales.
05.05.25
Dimineața
Dimineața a venit
Și soarele a răsărit,
Cu penița desenată
Iarba este-nrourată.
De gânduri m-am agățat
Privind cerul înnorat...
Păsările cântau,
Mereu se tentatu...
La ce sa mai gândesc
Cât norii urmăresc?
Timpul trece-n fulgerul
Ce-l oprește flangerul...
Dar, n-o face mereu,
O secundă-n clișeu,
Apoi pornit din nou rapid
Se pierde ca lumina-n vid...
...
25.07.2021
N-aș putea...
Pe pășune, sub un pom,
Se găsea relaxul meu
Când eram doar pui de om
Ș-alergam după un zmeu...
Marea Roșie-i sărată,
Dar oricum e populară,
Eu în vise doar bogată
Cu lacrima-mi amară...
Oricât n-aș mai spune
Că aș vrea să uit Eu tot,
Tot n-o fac pe bune,
E ceva ce chiar nu pot.
Vifor rece ar fi sosit
De când tu ai fi plecat,
Vântul nici nu s-a gândit
De pe dată m-a luat...
Fizica-n raporturi exprimată
E-un tabel de ne-nțeles,
Gândurile-n val de-o dată
Sunt un dar ce te-au ales.
Nu mai renunța
MăMă bucur azi, că nu am renunțat ieri,
Sau orice altă zi, când tot nu reușeam,
Credeam ca visele-s iluzii ce n-ajung nicăieri
Și-n gânduri de cristal, mereu le tot pierdeam.
Mereu credeam, că știu doar să greșesc,
Uneori, fiind învăluită-n adevăr, alteori, în mister,
Văzând, că din nou, mă prăbușesc
Renunțam, risipindu-mă-n volatilul eter...
Acceptând totul exact așa cum era,
În umbra timpului, diferit mă regăseam,
Conștiința spectaculoasă-mi regenera
Și-n liniștea nopții iar mă risipeam.
22.05.24
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Întâi septembrie
Azi e o zi mare,
E o sărbătoare,
Întâi septembrie în prag
Ne întâmpină cu drag.
Profesorii și învățătorii
Ori de câte ori sunt fericiții
Sosind din nou la școală,
Ținându-ne morală...
Reunirea cu colegii,
Trăsnete de artificii,
Ajutor la orice temă,
Ne tot pune în dilemă.
01.09.2021
Dragoste sau glumă
Timpul trece
Încetul cu încetul,
Azi e cald, mâine-i rece,
Straniu-i sentimentul.
Total necunoscute,
Stau, două fiinţe tăcute
Apoi se-ntâlnesc
Și-ncet vorbesc.
Ea crede că-i un simplu joc
Fiindcă asta-i viaţa cu noroc;
El crede că-i real
Luat d-un simplu val.
O zi de sărbătoare,
În prag răsare
lar viaţa cu ardoare
Te pune la-ncercare.
Viaţa-i viaţă, jocu-i joc,
Cu duşmani sau cu prieteni,
Fară frică, fară temeri
Spune cel ce crede-n joc.
Familia-i pe primul loc
Indiferent de joc.
Pe neașteptate se ivesc
Și din nou se întâlnesc.
Sub ceru-nstelat,
El a înţeles.
C-ar avea ceva ales,
Cu ea când s-a plimbat.
Dar abia a doua zi,
Îi spune c-o iubește...
Ea, se întrebắ orbeşte
Ce glumă auzi...
...
Nu a fost o respingere,
Dar nici un accept,
E greu să-ţi pui încredere
Într-un simplu concept.
Fiind un joc în toată firea
Apăruse doar tăcerea,
Cu o simplă provocare
Apărută la-ntâmplare.
Timpul tot înainte merge
Dar puţin timp trece,
Nu dispar în zări
Simplele Salutări.
Este momentul
În care apare si distanţa
Ce-și arată aspectul
Prin neconceputa speranţă.
Fără ca să cauţi,
Fără ca să gândeşti,
Anul Nou saluţi
Și cu el vorbeşti.
Un simplu mesaj,
Răsare-n pasaj
Şi-un simpli fior
Îţi trezeşte-un dor.
Fără să se mai revoce
Îi este dor de voce,
Dor de-nfăţişare,
Și plăcuta-mbrăţişare.
Ea stă și se gândeşte,
Oare el, mă mai iubeşte?
Mă gândesc la el orbeşte
Orice-ar fi, el imi lipseşte!....
Cu cuvinte prin mesaje,
Cu emojy prin mesaje,
Dar când le spui cu voce,
Sentimentele Apar reciproce.
E chiar real
Ce simt acuma
Sau din nou răsare gluma
Prefacută-n ideal...
Dar, timpul nu-s oprește,
Ea tot la asta se gândeşte
Iar gându-i spune
Că dorul nu apune.
Drum lung străvăd
Din nou se revăd,
Lângă umbra de brăduţ
Se te-mbrățișeaz drăgut.
Port din nou o vină
Și cu asta se termină
Sau e-n prag de sărbătoare
Și-s doar zile muncitoare;
Fără să te maj gândeşti
Dimineaţa te deștepți.
Stai și-aștepți
Cu el ca să vorbești...
Ăsta-i straniu început
Devreme ce nu-i nici gândit,
Fără să fi conceput
Ei, din nou s-au întâlnit.
Cum să nu te-ndrăgostești
De liniștea care-o privești,
Dacă, sufletul nevoie avea
De asa ceva în viața sa?
Dragoste sau glumă-
Diferența-i pe-nțeles
Când nimic nu se rezumă
La un simplu vis ales.
05.05.25
Dimineața
Dimineața a venit
Și soarele a răsărit,
Cu penița desenată
Iarba este-nrourată.
De gânduri m-am agățat
Privind cerul înnorat...
Păsările cântau,
Mereu se tentatu...
La ce sa mai gândesc
Cât norii urmăresc?
Timpul trece-n fulgerul
Ce-l oprește flangerul...
Dar, n-o face mereu,
O secundă-n clișeu,
Apoi pornit din nou rapid
Se pierde ca lumina-n vid...
...
25.07.2021
N-aș putea...
Pe pășune, sub un pom,
Se găsea relaxul meu
Când eram doar pui de om
Ș-alergam după un zmeu...
Marea Roșie-i sărată,
Dar oricum e populară,
Eu în vise doar bogată
Cu lacrima-mi amară...
Oricât n-aș mai spune
Că aș vrea să uit Eu tot,
Tot n-o fac pe bune,
E ceva ce chiar nu pot.
Vifor rece ar fi sosit
De când tu ai fi plecat,
Vântul nici nu s-a gândit
De pe dată m-a luat...
Fizica-n raporturi exprimată
E-un tabel de ne-nțeles,
Gândurile-n val de-o dată
Sunt un dar ce te-au ales.