Iată stau la prag

Aho, aho dragi gospodari,

Iată c-am ajuns ș-aici,

Cu urări din alea tari

Pentru mari și pentru mici!

 

Înc-un An a mai trecut,

Cu bine la-ți și sfârșit!

Altul Nou s-a început 

Peste prag eu v-am pășit.

Belșug mare v-am adus 

Când ma-ți întâlnit:

Fără să-mi mai fi propus

V-am urat un ,,Bun Venit"!

Și acum vă mai doresc;

Sănătate nesfârșită,

Fericire vă mai cresc

Peste tot fie găsită.

Să vă fie luminat,

Mereu gata de ajutor

Sufletul cel fermecat

În moment neștiutor. 

La bani să nu visați

Să-i luați pe meritate,

Chiar de vă-mpiedicați 

Mereu de nedreptate.

Stimă și respect s-aveți,

Reciproc să le-mpărțim 

În Domnul să mai credeți

Și dorințele-mplinim.

S-ajungeți și prin alți ani

Cu frumoase amintiri, 

Fiind și mai suverani 

În dulcele povestiri!

Clopoței și clopoțele 

Sună-n depărtări,

Iată c-au adus și ele

Diferite iar noi zări...

Zări de lacrimi fericite

Ce cu drag vor alunga,

Apele-ți nedumerite

Pe care le vor lega.

Zâmbetul să nu-ți dispară,

Ai grijă de el,

Viața-ntreagă ți-o prepară

Niciodată nu mă-nșel.

 

Datoria eu mi-o fac,

Destin bun eu ți-am descris, 

Acum plec încet tic-tac,

Tu ai grijă ce-ai decis!


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Ababii Faina poezii.online Iată stau la prag

Urătură compusă la data de 09,01,25

Дата публикации: 9 января

Добавлено в избранное: 1

Просмотры: 354

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Păcat originar

 

Mi-e sângele o lacrimă-ngheţată,
În care tinerețea întruna țipă,
Iar inima — o pasăre vânată,
Ce zboară numai cu-o aripă.

Pe tâmpla mea trecutul se resfrânge,
Ca o zăpadă neagră peste gând,
Şi-n suflet o fiinţă moartă-mi plânge,
Cu vocea mamei venită din pământ.

Sunt muntele ce urlă în cădere,
Cu prăbuşirea-n el crescută lin,
Iar sufletul prin trup e-o adiere,
Ce zilnic mustră pârdalnicul distin.

Mă-ntind în mine ca o rădăcină,
Într-un pământ cu apele uscate,
Și mă târăsc din hrube spre lumină,
Cărând păcatu' originar în spate.

Еще ...

Spre casă...

 

Sătul de aceste locuri noi,

Pornit-am iarăși către casă,

Și am pe tălpi numai noroi,

Iar ploaia strașnic e de deasă.

 

Mi-e pasul scurt și anevoie,

Cu greu genunchiul îl îndoi,

Și plouă ca în zilele lui Noe,

Și simt că mersul mi-e-napoi.

 

M-așez pe-o stâncă colțuroasă,

Ce o zărisem jos în vale,

Dar haina udă mă apasă,

Și simt că-s îmbrăcat în zale.

 

Eterna ploaie calea mi-o încarcă,

Și înot în mers, și merg înot,

Mai bine mi-aș clădi o arcă,

Căci drumu-i greu, și nu mai pot.

 

Nu am vreun semn și nici o veste,

Nici porumbel, nici ramur de măslin,

Și până-acasă mult mai este,

Și-aș da un cal, pe un delfin.

 

De ce mă pedepsești slăvite Domn?

Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,

Sunt doar un biet fecior de om,

Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.

 

Еще ...

Acum, pe trecute e toamna,

Acum, pe trecute e toamna,

În curând, se apropie iarna.

Oamenii, sunt disperaţi,

Că îs din ce, în ce mai săraci.

 

Vine iarna, cu scumpiri multe,

Şi nu are, cine să îi mai ajute.

Mulţi români, săraci mai sunt,

Banii lor, nu le mai ajung.

 

Salariile lor, nu au mai crescut,

Preţurile toate, au sărit în sus.

Nici pensiile, nu sunt mărite,

Şi asta, chiar spune multe.

 

Toţi carburanţii, ei s-au scumpit,

Greu este acum, viaţa de trăit.

Şi alimentele toate, sunt scumpe,

Banul la români, nu mai ajunge.

 

Pâinea, cartofii şi acest lapte,

S- au scumpit, de nu se poate.

Carnea, brânză şi şunca este,

Pentru români, acum poveste.

 

Scumpe, îs lemnele de foc acum,

Nu îşi permite, să le ia orice român.

Şi la iarnă, mulţi români aşteaptă,

Preţul la gaze, să nu mai crească.

 

Că şi aşa preţul, a crescut prea mult,

Bani, să le achite nu mai sunt.

Şi preţul, la curent a luat-o razna,

Nu ştiu, românii cum or trece iarna.

Еще ...

Pășind printre ziduri..

Din culoarul de demult, 

Împăienjenit pe la colțuri,

Ecoul trecutului ascult 

Din căntul de pe timpuri. 

 

Podeaua scârțâie sub talpă,

Gem balamalele n rugină,

Oglinda mată se crapă,

Clipocind în surdină..

 

 

Ticăie pendula uitată 

Din odaia părăsită, 

Pălpăie lampa pătată 

De sub bolta gălbejită

,

În fața mesei scorojite

Foșnea umbra gărbovită,

Cu ochii scurși din orbite,

Privea în gol măhnită.

 

Mima din brațele chircite 

Ìngäna cu glas släbit

Fraze n dodii ,bântuite 

De stafia celui iubit..

 

O prind uşor de mână, 

Tresare din gânduri,

Mä urmäri ca o străină 

Pășind printre ziduri..

Еще ...

Mă uit la somnul țării mele...

 

Mă uit la somnul țării mele, 

Și lacrimile-mi curg șiroaie, 

Căci doarme pusă-ntre zăbrele, 

Şi-n jurul ei e frig și ploaie. 

 

În somnul ei bandiții o tot fură, 

Străinii-i scot și sângele din venă,

Iar nouă ni se vâră pumnu-n gură, 

Și aplaudăm umili, lipsiți de jenă. 

 

Dar până când ne vom pleca privirea,

Și vom tăcea cu frica-n piept zidită?

Nu-i somn, e moartea ce ne fură firea,

Și-o viață-n lanțuri ne va fi sortită. 

 

Pământul scurmă nopți de suferință,

Copiii pleacă, visul li se frânge,

Iar vântul fură ultima credință, 

Din satul părăsit ce-n taină plânge.

 

Și zilnic cred, că va veni dreptatea,

Din somn adânc se va trezi poporul,

Când va-nțelege că-i trădată vatra,

Că lanțul a-nrobit, pământul și odorul. 

 

Și-atunci, din ploi, din lacrimi și tăcere,

Se va-nălța un strigăt de oțel,

Și-n ceasul sfânt, de mare înviere,

Vom rupe lanțul, și vom ieși din el!

 

Еще ...

Să fim buni!

Mă uit în jur si, nu-nteleg,

De unde vine, atâta răutate,

Aș vrea s-adun și, să culeg,

Un mic buchet, de bunătate

 

Ma rog si, zilnic mă închin,

Și îmi doresc, eu, cu ardoare,

Să văd mereu, Cerul senin,

Și Soarele, cum după nor apare

 

Dar parcă, a mea ruga zboară,

Și-mi pun mereu o întrebare,

De ce norii, mai rar coboară,

Și nici atunci, nu lasă apa roditoare?

 

Când mic copil, creșteam în sat,

Îmi amintesc, de cele 4 anotimpuri,

Ca ele azi și, omul s-a schimbat,

Și noi trăim, în rătăcire, alte vremuri

 

Ne punem întrebări, fără răspunsuri,

Vedem, că tot mai rău, e, pe pământ,

Și ne expunem, permanent la riscuri,

Și nimic sfânt, nu mai e, în cuvânt

 

Suntem, din ce în ce, mai mândri,

Și lacomi, fără nicio cumpătare,

Cu toții am uitat, să mai fim tandri,

Și uneori chiar mânioși, fără răbdare

 

Avem cu toții, iubire mare de arginți,

Si ne lipsește, dragostea aproapelui,

Nu știm ce-nseamnă, să fim smeriți,

Avem doar grija trupului și, nu și a sufletului

 

Cu cel sărac, nu suntem milostivi,

Să-l bucurăm, cât de puțin se poate,

În lumea noastră, suntem captivi,

Și adunăm muncind și, zi și noapte

 

Vedem cu ochii noștri, nedreptatea,

Și judecăm ușor, cu măsuri diferite,

Si implorăm mereu, Divinitatea,

Să ne ajute și, să-navem suferințe

 

Nu știm și, nici nu vrem a mai ierta,

Pe cei ce credem, că ne-au greșit,

Și nici să dăm, din pâinea câștigată,

Celor ce-n viață, norocul le-a lipsit

 

Dacă deschidem, bine, ochii minții,

Vedem în clar, când Sus plecăm,

Cum toți suntem egali, în fața morții,

Nimic material, nici bani, noi nu luăm

 

Așa că pe pământ, cât mai trăim,

Să nu uităm, să facem fapte bune,

Că doar așa și, nu altfel ne-nbogățim,

Și-n Cartea Vieții, noi vom purta..un nume!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Еще ...

Păcat originar

 

Mi-e sângele o lacrimă-ngheţată,
În care tinerețea întruna țipă,
Iar inima — o pasăre vânată,
Ce zboară numai cu-o aripă.

Pe tâmpla mea trecutul se resfrânge,
Ca o zăpadă neagră peste gând,
Şi-n suflet o fiinţă moartă-mi plânge,
Cu vocea mamei venită din pământ.

Sunt muntele ce urlă în cădere,
Cu prăbuşirea-n el crescută lin,
Iar sufletul prin trup e-o adiere,
Ce zilnic mustră pârdalnicul distin.

Mă-ntind în mine ca o rădăcină,
Într-un pământ cu apele uscate,
Și mă târăsc din hrube spre lumină,
Cărând păcatu' originar în spate.

Еще ...

Spre casă...

 

Sătul de aceste locuri noi,

Pornit-am iarăși către casă,

Și am pe tălpi numai noroi,

Iar ploaia strașnic e de deasă.

 

Mi-e pasul scurt și anevoie,

Cu greu genunchiul îl îndoi,

Și plouă ca în zilele lui Noe,

Și simt că mersul mi-e-napoi.

 

M-așez pe-o stâncă colțuroasă,

Ce o zărisem jos în vale,

Dar haina udă mă apasă,

Și simt că-s îmbrăcat în zale.

 

Eterna ploaie calea mi-o încarcă,

Și înot în mers, și merg înot,

Mai bine mi-aș clădi o arcă,

Căci drumu-i greu, și nu mai pot.

 

Nu am vreun semn și nici o veste,

Nici porumbel, nici ramur de măslin,

Și până-acasă mult mai este,

Și-aș da un cal, pe un delfin.

 

De ce mă pedepsești slăvite Domn?

Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,

Sunt doar un biet fecior de om,

Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.

 

Еще ...

Acum, pe trecute e toamna,

Acum, pe trecute e toamna,

În curând, se apropie iarna.

Oamenii, sunt disperaţi,

Că îs din ce, în ce mai săraci.

 

Vine iarna, cu scumpiri multe,

Şi nu are, cine să îi mai ajute.

Mulţi români, săraci mai sunt,

Banii lor, nu le mai ajung.

 

Salariile lor, nu au mai crescut,

Preţurile toate, au sărit în sus.

Nici pensiile, nu sunt mărite,

Şi asta, chiar spune multe.

 

Toţi carburanţii, ei s-au scumpit,

Greu este acum, viaţa de trăit.

Şi alimentele toate, sunt scumpe,

Banul la români, nu mai ajunge.

 

Pâinea, cartofii şi acest lapte,

S- au scumpit, de nu se poate.

Carnea, brânză şi şunca este,

Pentru români, acum poveste.

 

Scumpe, îs lemnele de foc acum,

Nu îşi permite, să le ia orice român.

Şi la iarnă, mulţi români aşteaptă,

Preţul la gaze, să nu mai crească.

 

Că şi aşa preţul, a crescut prea mult,

Bani, să le achite nu mai sunt.

Şi preţul, la curent a luat-o razna,

Nu ştiu, românii cum or trece iarna.

Еще ...

Pășind printre ziduri..

Din culoarul de demult, 

Împăienjenit pe la colțuri,

Ecoul trecutului ascult 

Din căntul de pe timpuri. 

 

Podeaua scârțâie sub talpă,

Gem balamalele n rugină,

Oglinda mată se crapă,

Clipocind în surdină..

 

 

Ticăie pendula uitată 

Din odaia părăsită, 

Pălpăie lampa pătată 

De sub bolta gălbejită

,

În fața mesei scorojite

Foșnea umbra gărbovită,

Cu ochii scurși din orbite,

Privea în gol măhnită.

 

Mima din brațele chircite 

Ìngäna cu glas släbit

Fraze n dodii ,bântuite 

De stafia celui iubit..

 

O prind uşor de mână, 

Tresare din gânduri,

Mä urmäri ca o străină 

Pășind printre ziduri..

Еще ...

Mă uit la somnul țării mele...

 

Mă uit la somnul țării mele, 

Și lacrimile-mi curg șiroaie, 

Căci doarme pusă-ntre zăbrele, 

Şi-n jurul ei e frig și ploaie. 

 

În somnul ei bandiții o tot fură, 

Străinii-i scot și sângele din venă,

Iar nouă ni se vâră pumnu-n gură, 

Și aplaudăm umili, lipsiți de jenă. 

 

Dar până când ne vom pleca privirea,

Și vom tăcea cu frica-n piept zidită?

Nu-i somn, e moartea ce ne fură firea,

Și-o viață-n lanțuri ne va fi sortită. 

 

Pământul scurmă nopți de suferință,

Copiii pleacă, visul li se frânge,

Iar vântul fură ultima credință, 

Din satul părăsit ce-n taină plânge.

 

Și zilnic cred, că va veni dreptatea,

Din somn adânc se va trezi poporul,

Când va-nțelege că-i trădată vatra,

Că lanțul a-nrobit, pământul și odorul. 

 

Și-atunci, din ploi, din lacrimi și tăcere,

Se va-nălța un strigăt de oțel,

Și-n ceasul sfânt, de mare înviere,

Vom rupe lanțul, și vom ieși din el!

 

Еще ...

Să fim buni!

Mă uit în jur si, nu-nteleg,

De unde vine, atâta răutate,

Aș vrea s-adun și, să culeg,

Un mic buchet, de bunătate

 

Ma rog si, zilnic mă închin,

Și îmi doresc, eu, cu ardoare,

Să văd mereu, Cerul senin,

Și Soarele, cum după nor apare

 

Dar parcă, a mea ruga zboară,

Și-mi pun mereu o întrebare,

De ce norii, mai rar coboară,

Și nici atunci, nu lasă apa roditoare?

 

Când mic copil, creșteam în sat,

Îmi amintesc, de cele 4 anotimpuri,

Ca ele azi și, omul s-a schimbat,

Și noi trăim, în rătăcire, alte vremuri

 

Ne punem întrebări, fără răspunsuri,

Vedem, că tot mai rău, e, pe pământ,

Și ne expunem, permanent la riscuri,

Și nimic sfânt, nu mai e, în cuvânt

 

Suntem, din ce în ce, mai mândri,

Și lacomi, fără nicio cumpătare,

Cu toții am uitat, să mai fim tandri,

Și uneori chiar mânioși, fără răbdare

 

Avem cu toții, iubire mare de arginți,

Si ne lipsește, dragostea aproapelui,

Nu știm ce-nseamnă, să fim smeriți,

Avem doar grija trupului și, nu și a sufletului

 

Cu cel sărac, nu suntem milostivi,

Să-l bucurăm, cât de puțin se poate,

În lumea noastră, suntem captivi,

Și adunăm muncind și, zi și noapte

 

Vedem cu ochii noștri, nedreptatea,

Și judecăm ușor, cu măsuri diferite,

Si implorăm mereu, Divinitatea,

Să ne ajute și, să-navem suferințe

 

Nu știm și, nici nu vrem a mai ierta,

Pe cei ce credem, că ne-au greșit,

Și nici să dăm, din pâinea câștigată,

Celor ce-n viață, norocul le-a lipsit

 

Dacă deschidem, bine, ochii minții,

Vedem în clar, când Sus plecăm,

Cum toți suntem egali, în fața morții,

Nimic material, nici bani, noi nu luăm

 

Așa că pe pământ, cât mai trăim,

Să nu uităm, să facem fapte bune,

Că doar așa și, nu altfel ne-nbogățim,

Și-n Cartea Vieții, noi vom purta..un nume!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Еще ...
prev
next

Другие стихотворения автора

Satul meu natal

Un sat plin cu istorii

Cu vii amintiri 

Apare din abisuri

Printre oameni și copii.

 

Un sat cu demnitate, 

Plin de libertate,

Cu valori importante, 

De dreptate si solemnitate!

14.10.2021

Еще ...

Aș vrea...

AșAș vrea să sar distanţa 

În doi pași până la tine,

Să nu fii doar speranța 

Ce ar sta după cortine.

 

Aș vrea-n secunda următoare 

Să fim din nou alături,

La fel ca și-n clipa lucitoare

Pășind prin noile niveluri.

 

Aș vrea să te revăd,

O secundă, ar fi de ajuns,

O secundă să te văd 

Fiind dorul meu dispus.

 

Aș vrea timpul să-l opresc

Când stau eu langă tine,

Să tot stau și să privesc

Prin peisaje alcaline.

 

Aș vrea să fiu eu lângă tine,

Astăzi, mâine, întotdeauna,

Privind zorile senine

Lângă inima ta întruna.

 

Aș vrea să ne iubim mereu,

Eu asta voi și face,

Te voi iubi ca pe-un nucleu

La fel de eficace.

 

Aș vrea să reușim

Să trecem peste toate, 

Gândul să ni-l însușim

Cu pură demnitate.

 

Aș vrea de mână să ne ținem

Privind drumul înainte,

Fericiți să ne tot menținem

Prin frumoasele cuvinte.

09.10.24

Еще ...

De ziua ta...

O nouă zi-n prag a sosit,

Doar, c-un pic mai diferit:

Azi e zi de sărbătoare

Ce să-ti mai urez eu oare?

 

Ah da, stai așa!

Cred c-am auzit ceva...

Mi-a șoptit o rândunea

C-astazi e și ziua ta!

  

Dar, cum sa petreci așa sărbătoare

Fără o felicitare,

Care sa-ti exprime clar,

Prin versuri, literar:

 

Că mereu, ai ceva special,

Acel ceva fiind esențial,

Tot binele din lume

Fiindu-ți rostit în propriul nume.

 

Ca s-ajungi tu mai departe,

Trebuie s-ai sănătate!

Ca sa fii tu fericit,

Treb' sa fii și împlinit!

 

Veselia să-ți apară,

Negativul săți dispară!

Mereu sa fii apreciat,

C-asta, chiar ai meritat!

 

Infinitul de dorințe,

Împlinit doar cu tandrețe,

Să-și găsească împlinirea 

În rând cu toată fericirea!

 

Orice nu s-ar întâmpla 

Nicidecum nu renunța,

Orice-ar fi, vei reuși,

Totul ți se va primi!

 

Timpul merge înainte, fără a se opri

Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:

Eu mereu te voi iubi

Și frumos îți voi zâmbi!

 

Totul este important,

Ca să fie realizat!

La mulți ani cu sănătate, 

Pace-n suflet și prosperitate!

11.06.24

Еще ...

Bunica

Bunica mea,

Frumoasă precum o stea

Seara cand ma adormea,

Povești îmi citea!

 

Seara dormeam

Frumos visam,

Cât mă legănam 

De tot ce-apucam.

 

Eram o prințesă

Atat de frumoasă, 

Coduceam un regat

Lângă prințul răsfățat!

 

Cel puțin asta-mi doream

De eram cu visu-n ram

Dar, așa vis a rămas

În cercul la compas...

 

Bunica mi l-a dat

Cât m-a răsfățat...

20.07.21

Еще ...

Prima mea învățătoare

Prima mea învățătoare, 

Mereu iubitoare,

Mereu duioasă, 

Peste tot voioasă. 

 

Prima mea învățătoare,

Cu inima mântuitoare 

A lăsat într-o urare

Cunoștințe de valoare.

 

Un lucru bun, frumos

E util și valoros,

Sufletul ei blând 

Nu-l uiți nicicând. 

 

Mereu m-ai îngrijit 

Când m-ai răsfățat,

Cât de mult m-ai iubit

Mereu mi-ai arătat.

 

Tu căldură răspândești 

Prin podoabe strămoșești,

Tu ne-nveți a dărui 

Și cu drag a ne iubi.

Compusă pe 28.04.2023

Еще ...

Portretul infinit

Numele tău auzit

E un cuvânt deosebit, 

Ce mereu ma urmărește

Și de tine-mi amintește. 

 

A ta voce auzită

E mereu cea favorită, 

Ca un cântec preferat 

Ce-i mereu de admirat.

 

Ai tai ochi reprezintă 

Oglinda-mi favorită, 

Frumoși, precum o mare

Ce se vede-n departare.

 

Brațele tale, mi-au dăruit

Locul cel mai diferit,

Deosebit mă simt

Lângă ele fiind.

 

Pieptul tău, umerii tăi

Sunt relax în ochii mei

Sunt o pernă de confort

Pe care aș vrea s-o port...

07.09.24

Еще ...

Satul meu natal

Un sat plin cu istorii

Cu vii amintiri 

Apare din abisuri

Printre oameni și copii.

 

Un sat cu demnitate, 

Plin de libertate,

Cu valori importante, 

De dreptate si solemnitate!

14.10.2021

Еще ...

Aș vrea...

AșAș vrea să sar distanţa 

În doi pași până la tine,

Să nu fii doar speranța 

Ce ar sta după cortine.

 

Aș vrea-n secunda următoare 

Să fim din nou alături,

La fel ca și-n clipa lucitoare

Pășind prin noile niveluri.

 

Aș vrea să te revăd,

O secundă, ar fi de ajuns,

O secundă să te văd 

Fiind dorul meu dispus.

 

Aș vrea timpul să-l opresc

Când stau eu langă tine,

Să tot stau și să privesc

Prin peisaje alcaline.

 

Aș vrea să fiu eu lângă tine,

Astăzi, mâine, întotdeauna,

Privind zorile senine

Lângă inima ta întruna.

 

Aș vrea să ne iubim mereu,

Eu asta voi și face,

Te voi iubi ca pe-un nucleu

La fel de eficace.

 

Aș vrea să reușim

Să trecem peste toate, 

Gândul să ni-l însușim

Cu pură demnitate.

 

Aș vrea de mână să ne ținem

Privind drumul înainte,

Fericiți să ne tot menținem

Prin frumoasele cuvinte.

09.10.24

Еще ...

De ziua ta...

O nouă zi-n prag a sosit,

Doar, c-un pic mai diferit:

Azi e zi de sărbătoare

Ce să-ti mai urez eu oare?

 

Ah da, stai așa!

Cred c-am auzit ceva...

Mi-a șoptit o rândunea

C-astazi e și ziua ta!

  

Dar, cum sa petreci așa sărbătoare

Fără o felicitare,

Care sa-ti exprime clar,

Prin versuri, literar:

 

Că mereu, ai ceva special,

Acel ceva fiind esențial,

Tot binele din lume

Fiindu-ți rostit în propriul nume.

 

Ca s-ajungi tu mai departe,

Trebuie s-ai sănătate!

Ca sa fii tu fericit,

Treb' sa fii și împlinit!

 

Veselia să-ți apară,

Negativul săți dispară!

Mereu sa fii apreciat,

C-asta, chiar ai meritat!

 

Infinitul de dorințe,

Împlinit doar cu tandrețe,

Să-și găsească împlinirea 

În rând cu toată fericirea!

 

Orice nu s-ar întâmpla 

Nicidecum nu renunța,

Orice-ar fi, vei reuși,

Totul ți se va primi!

 

Timpul merge înainte, fără a se opri

Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:

Eu mereu te voi iubi

Și frumos îți voi zâmbi!

 

Totul este important,

Ca să fie realizat!

La mulți ani cu sănătate, 

Pace-n suflet și prosperitate!

11.06.24

Еще ...

Bunica

Bunica mea,

Frumoasă precum o stea

Seara cand ma adormea,

Povești îmi citea!

 

Seara dormeam

Frumos visam,

Cât mă legănam 

De tot ce-apucam.

 

Eram o prințesă

Atat de frumoasă, 

Coduceam un regat

Lângă prințul răsfățat!

 

Cel puțin asta-mi doream

De eram cu visu-n ram

Dar, așa vis a rămas

În cercul la compas...

 

Bunica mi l-a dat

Cât m-a răsfățat...

20.07.21

Еще ...

Prima mea învățătoare

Prima mea învățătoare, 

Mereu iubitoare,

Mereu duioasă, 

Peste tot voioasă. 

 

Prima mea învățătoare,

Cu inima mântuitoare 

A lăsat într-o urare

Cunoștințe de valoare.

 

Un lucru bun, frumos

E util și valoros,

Sufletul ei blând 

Nu-l uiți nicicând. 

 

Mereu m-ai îngrijit 

Când m-ai răsfățat,

Cât de mult m-ai iubit

Mereu mi-ai arătat.

 

Tu căldură răspândești 

Prin podoabe strămoșești,

Tu ne-nveți a dărui 

Și cu drag a ne iubi.

Compusă pe 28.04.2023

Еще ...

Portretul infinit

Numele tău auzit

E un cuvânt deosebit, 

Ce mereu ma urmărește

Și de tine-mi amintește. 

 

A ta voce auzită

E mereu cea favorită, 

Ca un cântec preferat 

Ce-i mereu de admirat.

 

Ai tai ochi reprezintă 

Oglinda-mi favorită, 

Frumoși, precum o mare

Ce se vede-n departare.

 

Brațele tale, mi-au dăruit

Locul cel mai diferit,

Deosebit mă simt

Lângă ele fiind.

 

Pieptul tău, umerii tăi

Sunt relax în ochii mei

Sunt o pernă de confort

Pe care aș vrea s-o port...

07.09.24

Еще ...
prev
next