Alba-neagra

Noapte de noapte o văd,
se strecoară-n întuneric,
iar când încerc să o prind,
dispare,
când soarele răsare.
 
În lumina lunii,
o mai zăresc târându-se
prin frunzele autumnale,
când vechii plopi
gem,
iar sunete de fiare
pe pustietate se aștern.
Uneori, se mai oprește,
prinzându-mă cu mâna-i de var și rece,
în timp ce ochii ei goi
mă privesc...
Iar eu îmi crestez
pumnalul în rubinele
din pieptul meu
pietrificat.
I le dau să le devoreze,
cu ghearele sale înfipte-n
spate-mi,
din care se scurge toată viața
în fluvii înghețate.
 
O fi o iazmă, nălucă, arătare,
ce se tânguie și-aleargă-n continuare.
 
Nu e ea
(nu ești tu),
sunt Eu,
căutat de mine
în gerul pădurii
ticsite cu stafii.

 

 


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Rarés Girea poezii.online Alba-neagra

Дата публикации: 20 января

Просмотры: 23

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Zbor

Chiar de ți-e sufletul rănit și plângi adânc în noapte,

Chiar daca iar ai obosit și nu mai ai nici șoapte,

Ai datoria de-a zbura până la capăt..

Știu,porți atâția spini,și te-au lovit ploile toate,

Știu ,lacrimile ți-au secat ades,

Dar trebuie să-ți scrii destinul până la ultima lui fila,

Așa e demn,așa e nobil,

Și chiar de -aripa ți se zbate,

Priveste-n zare și străbate,până la capăt,

Drumul vieții tale,spunând:

Nimic nu mă va-nvinge,privesc în zări,departe,

Lupt până la ultima poveste din a vieții mele carte..

Еще ...

scumpul meu

scumpul meu, recunosc, sint bolnava, fara speranta.

medicina e neputincioasa, doctorii ce sa faca, nu stiu.

violez aspru si nemilos cu trecutul visele de dimineata,

cind ma trezesc de la plinsetul nenascutului nostru fiu.

 

primavara-a venit , dar vintul nu inceteaza sa bata.

eu traiesc la timpul trecut imperfect - al meu si al tau.

de-as putea, as intoarce, ce a fost intre noi doi odata:

poezii, sarutari, fericire, chiar si ceea ce-a fost mai rau.

 

boala mea-i incurabila si traieste in mine, vrei sau nu vrei,

(tot ce-a fost in trecut, ce-am trait foarte greu putrezeste),

dar, prin zimbete si incurajari a vechilor prieteni ai mei,

eu sint vie!, eu traiesc fara tine si se pare, ca-mi reuseste.

 

scumpul meu, nu uita sa zimbesti si, te rog, traieste-n realitate,

niciodata sa nu te pierzi in ceilalti si mereu fii sincer cu tine.

intre noi, (de la mine la tine) - zeci de versuri triste, epuizate

si foarte multa iubire cu alta, intre noi, (de la tine la mine).

Еще ...

ÎNTÂLNIREA ÎN TAINĂ

Într-o noapte,mergând pe drum,

Sa apropiat de mine un înger bun

Și, simțind prezența forței dragi,

Știam că vii cu pace să mă atragi.

 

Mi-aș dori să vii să stăm pe veci

Nu doar în anotimpuri ușor reci.

Învățătura ta inima mea o vrea

Și, dorind, curând ne vom revedea

 

Știu că lupta mea nu s-a încheiat

Căci nu am necesarul întemeiat,

Dar simt că ziua măreață va sosi

Și în război sufletul îl voi folosi!

 

Și întâlnirea în taină se va încheia

Căci în casa ta mare tu mă vei lua

Și acolo sincer eu mă voi bucura,

Știind că timpul nu va mai zbura!

 

Еще ...

Macii

Infloriti pe deal sunt macii,
Si soptesc pe la chindii,
El mai trage cu urechea,
Si compune melancolic,
Poezii.

Obositi cu traista-n spate,
Vine lumea  de la sapa,
Povestind in drum spre casa,
Vre-o istorie hazlie,
Si ciudata.

Poezii despre iubire,
El a scris atit de multe,
Nestiind cum e vreodata,
Cineva sa i-le asculte...

Si acolo unde macii,
Se soptesc pe la chindii,
Sta un tinar melancolic,
Si compune toata ziua
Poezii..

Еще ...

Miezul nopții

La miezul nopții se revarsă
Mii și mii de falseturi,
Însemnate pe o foaie arsă,
Mii de bilete scrum, doar povești,
Doar amare minciuni.
 
Vârful acului încovoiat
Coase ața unduită,
Ce plutește pe-un râu secat,
Doar vise, doar iluzii,
Doar penițe neacordate.
 
Ceasul ticăie și bate
Ora târzie-n miez de noapte.
Acum sunt departe,
Sunt în salon,
Scriu o carte.
 
Nu mă căuta, nu mai vin,
Astă-seară dorm în ceară,
Noaptea-i scurtă,
Scumpă doamnă,
Nu mă aștepta, nu mai vin.
 
Apa curge, stă, îngheață,
Părul meu a-ncărunțit,
Trupul mi-a îmbătrânit,
Sunt tot aici,
Sunt un spirit.
 
Corbule, pasăre a nopții mele,
Domolește-ți glasul, nu mai cânta,
Contopește-te cu noaptea!
Acum eu am aripi negre,
Dormi și tu, nu mai cânta!
 
Fantasmele fumurii,
Pierdute printre ziduri,
Sunt înghițite de valuri,
Recitând cântările amare
Ale îndepărtatelor baluri.
 
Încăperea-i goală,
Sunt doar eu,
Privesc la cerul mut,
Lumânarea aproape stinsă
Luminând chipul meu de lut.
 
La miezul nopții se revarsă
Mii și mii de falseturi,
Foi rupte, îmboțite,
Aruncate-n scrum,
Noapte neagră, timp nebun!
Еще ...

Iubire, cuvânt uzual

Iubire, cuvânt uzual și maltratat,
Ce mai poate fi senzual în tine,
Cu lumea ce te aruncă cum îi vine?
Ce mai poate sta în dictonul mult cântat
 
De profeții sălășluind pe coline?
Forma ta te-nșală d-acum: te-au sfărâmat...
În hrubele lor mintale te-au sechestrat.
Gata, gata-i cu farmecele eline...
 
Nu poți să mă însoțești cu mare fală,
Prea târziu este acuma, Karnoblic!...
Nu îți sunt Orfeul etern scăpărător,
 
Nu-ți pot fi a ta somptuoasă mandală,
Căci eu suntu-mi ca toți, într-un somn chaotic,
Pierdut și prins, c-un odor veșnic pieritor...

 

Еще ...