Flacără pură
Din candela ce arde-n capul mesei,
Uleiul ce hrăneşte icoana sfintei taine,
Se-nalță în fir de fum şi năzuință...
E rugăciunea unei mame.
Cuvintele îmbibate în timpane,
Călăuzesc un manifest de alinare
Pentru credinţă, adevăr, valoare...
E rugăciunea unei mame.
Din mâinile înăsprite şi dibace,
Împreunate înspre frunte de povață,
Un tremur de emoție vibrează...
E rugăciunea unei mame.
Ascultă rugăciunea unei mame,
Oriunde te găseşti, să cugeți cu răbdare.
Să ştii ce-i drept şi să aduci valoare
În rugăciunea şi iubirea unei mame.
Категория: Стихи посвящены матери
Все стихи автора: Matei Ciprian
Дата публикации: 27 апреля 2024
Комментарий: 2
Просмотры: 542
Комментарий
Стихи из этой категории
Îmi spunea mama
Îmi spunea mama cam să cad în genunchi
În genunchi în fața ta ,
Sperând cu gândul la iubire iar cu inima la uitare .
Mi-a spus mama să-ți uit chipul ,
Chipul ce-mi bântuie orgoliu
și mă așteaptă să-mi dau ultima suflare
ca tu să vii din nou aici
aice nu departe …..
pe strada suferinței 27.
Îmi spunea mama să nu te mai sun ,
măcar glasul să ți-l uit cumva .
Dar ce nu știe mama e că ți-am uitat și fața ,
și numele și cum în prag de sărbători mă sărutai și-n iubire mi te jurai.
Și în zile mai urâte , urâte căci tu le numai așa,
Îmi promiteai că pleci și cale de întoarcere la mine nu mai ai .
Îmi spunea mama că în urma ta v-a rămâne doar praf și ici colo cât-un ciob
Ciob ce îmi va sparge inima de piatră pe care tu nu ai putut s-o încălzești ,
Măcar cu o lumânare sau cu o îmbrățișare dacă ai putea .
Îmi spunea mama că întunericul într-o zi ne va lua de pe acest pământ ….
Dar ce nu știe ea , este că în inima mea acea zi venise deja .
Simt prin cer , văd prin flori , iubesc prin gând , gând pe care tu nici măcar nu vrei
și nici nu poți să-l auzi .
Întunericul îmi bate în geam și-mi aduce aminte de sfârșit …. sau cum ar spune mama căci până la urmă tot la vorba ei ajung ,
“ Tu fată n-ai să-l uiți , iubirea ta va dăinui fiind tu acoperită chiar și cu pământ
Mama mea...
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă ești!
Mama mea ce alături-mi este mai mereu
Și care mi este alături și la greu,
Mama mea care mă iubește și mă sprijină in toate ,
Care aici sus m-a adus târându-se pe coate.
Mama mea ce tare și puternică ai fost mereu,
Promit ca am să te ridic atunci când ai să dai de greu.
Mămica mea ce mă ajută și mă apără de oameni reci și duri,
Oh,câte ai putut să-nduri!
Mămica mea ce lumea ai întors pentru al meu chip,
Promit dacă am să cad puternică am să mă ridic.
Mama mea ce astăzi-mi stai în față
Și mi-ai topit a mea inima de gheață.
Te rog să fii mereu fericită si-iubitoare,
La mine vei găsi ale tale ajutoare.
Am sunat aseară acasă
Am sunat aseară acasă
Să văd părinții ce mai fac
Ca de multă vreme nu i-am mai sunat
Parcă avem internet avem și telefoane
Dar timpul ne dă bătăi de cap
Am sunat aseară acasă
Și mama mi-a răspuns
I-am întrebat ce mai fac
Și înlăcrimată mi-a spus
Da ce fac ! Ca la țară
Muncim de dimineață până în seara
Tata îi undeva prin casa
Îi Sănătos și parcai bine
Dar ne este tare dor de tine
Am sunat aseară acasă
Să le spun ca ii iubesc
Și ca a mai rămas oleacă
Și acasa ma grebarsc
Vrem să facem bani de o casă
Și o mașină să cumpărăm
După asta ne întoarcem
Și acasă o să stăm
Am sunat aseară acasă
Și mama plingind mi-a răspuns
Veniți copii mei acasă
Și la piept să vă cuprind
Am veni mămică dragă
Și niciodată nu am mai pleca
Dar azi acasă n-ai ce face
Azi veata este mult mai grea
Hai la revedere mama !
Te sun cînd mai am timp
Știu precis ca iar a plins
După ce receptorul i-am închis
Îți promit mămică dragă
Ca la vară am să vin
Și Am sa te string în brațe
Din dor să-ți mai alin.
Autor : Tatiana Bodiu
Mama
Te iubesc!
Ca m-ai nascut,
ca m-ai adormit in patuc.
Iti multumesc!
Mama te iubesc si iti multumesc
Mama nu-ti fa griji
eu mereu te voi iubi.
Mama iti multumesc
ca m-ai ingrijit,
ca m-ai iubit,
ca m-ai certat,
ca m-ai educat
Mama imi pare rau pentru orice greseala.
Mama si eu te iert pentru orice greseala.
Te iubesc
Azi mamă am fost la tine iar la cimitir
Azi mamă am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta eu ţi-am adus un trandafir.
Un trandafir de-al roşu şi împupit,
E floarea dragă mamă ce ai iubit.
Şi ţi-am adus măicuţa mea şi –o lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce că e sărbătoare.
Şi candela ţi-aprind încet în taină,
Să nu-ţi perturb eu somnul, iubită mamă.
Şi chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine mamă am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochii –n lacrimi mă aplec acum şi plâng,
Eu candela ţi-aprind avându-te mereu în gând.
Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
Îmi spunea mama
Îmi spunea mama cam să cad în genunchi
În genunchi în fața ta ,
Sperând cu gândul la iubire iar cu inima la uitare .
Mi-a spus mama să-ți uit chipul ,
Chipul ce-mi bântuie orgoliu
și mă așteaptă să-mi dau ultima suflare
ca tu să vii din nou aici
aice nu departe …..
pe strada suferinței 27.
Îmi spunea mama să nu te mai sun ,
măcar glasul să ți-l uit cumva .
Dar ce nu știe mama e că ți-am uitat și fața ,
și numele și cum în prag de sărbători mă sărutai și-n iubire mi te jurai.
Și în zile mai urâte , urâte căci tu le numai așa,
Îmi promiteai că pleci și cale de întoarcere la mine nu mai ai .
Îmi spunea mama că în urma ta v-a rămâne doar praf și ici colo cât-un ciob
Ciob ce îmi va sparge inima de piatră pe care tu nu ai putut s-o încălzești ,
Măcar cu o lumânare sau cu o îmbrățișare dacă ai putea .
Îmi spunea mama că întunericul într-o zi ne va lua de pe acest pământ ….
Dar ce nu știe ea , este că în inima mea acea zi venise deja .
Simt prin cer , văd prin flori , iubesc prin gând , gând pe care tu nici măcar nu vrei
și nici nu poți să-l auzi .
Întunericul îmi bate în geam și-mi aduce aminte de sfârșit …. sau cum ar spune mama căci până la urmă tot la vorba ei ajung ,
“ Tu fată n-ai să-l uiți , iubirea ta va dăinui fiind tu acoperită chiar și cu pământ
Mama mea...
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă ești!
Mama mea ce alături-mi este mai mereu
Și care mi este alături și la greu,
Mama mea care mă iubește și mă sprijină in toate ,
Care aici sus m-a adus târându-se pe coate.
Mama mea ce tare și puternică ai fost mereu,
Promit ca am să te ridic atunci când ai să dai de greu.
Mămica mea ce mă ajută și mă apără de oameni reci și duri,
Oh,câte ai putut să-nduri!
Mămica mea ce lumea ai întors pentru al meu chip,
Promit dacă am să cad puternică am să mă ridic.
Mama mea ce astăzi-mi stai în față
Și mi-ai topit a mea inima de gheață.
Te rog să fii mereu fericită si-iubitoare,
La mine vei găsi ale tale ajutoare.
Am sunat aseară acasă
Am sunat aseară acasă
Să văd părinții ce mai fac
Ca de multă vreme nu i-am mai sunat
Parcă avem internet avem și telefoane
Dar timpul ne dă bătăi de cap
Am sunat aseară acasă
Și mama mi-a răspuns
I-am întrebat ce mai fac
Și înlăcrimată mi-a spus
Da ce fac ! Ca la țară
Muncim de dimineață până în seara
Tata îi undeva prin casa
Îi Sănătos și parcai bine
Dar ne este tare dor de tine
Am sunat aseară acasă
Să le spun ca ii iubesc
Și ca a mai rămas oleacă
Și acasa ma grebarsc
Vrem să facem bani de o casă
Și o mașină să cumpărăm
După asta ne întoarcem
Și acasă o să stăm
Am sunat aseară acasă
Și mama plingind mi-a răspuns
Veniți copii mei acasă
Și la piept să vă cuprind
Am veni mămică dragă
Și niciodată nu am mai pleca
Dar azi acasă n-ai ce face
Azi veata este mult mai grea
Hai la revedere mama !
Te sun cînd mai am timp
Știu precis ca iar a plins
După ce receptorul i-am închis
Îți promit mămică dragă
Ca la vară am să vin
Și Am sa te string în brațe
Din dor să-ți mai alin.
Autor : Tatiana Bodiu
Mama
Te iubesc!
Ca m-ai nascut,
ca m-ai adormit in patuc.
Iti multumesc!
Mama te iubesc si iti multumesc
Mama nu-ti fa griji
eu mereu te voi iubi.
Mama iti multumesc
ca m-ai ingrijit,
ca m-ai iubit,
ca m-ai certat,
ca m-ai educat
Mama imi pare rau pentru orice greseala.
Mama si eu te iert pentru orice greseala.
Te iubesc
Azi mamă am fost la tine iar la cimitir
Azi mamă am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta eu ţi-am adus un trandafir.
Un trandafir de-al roşu şi împupit,
E floarea dragă mamă ce ai iubit.
Şi ţi-am adus măicuţa mea şi –o lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce că e sărbătoare.
Şi candela ţi-aprind încet în taină,
Să nu-ţi perturb eu somnul, iubită mamă.
Şi chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine mamă am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochii –n lacrimi mă aplec acum şi plâng,
Eu candela ţi-aprind avându-te mereu în gând.
Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
Другие стихотворения автора
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
De Dragobete
Vreau să iți prind lipiciul buzelor,
Ca un mărțiṣor, în mugurii pieptului;
Să sfârii de clocutul roşu al venelor,
In corul heruvimilor şi sunetul clopotului.
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?
🎤 Chirpici
Suspină pereții în noapte, sufletele ce-au îngropat
Şi vântul hârâie-n pervazuri şi-n geamul crāpat.
Prin crengi, un luminar se zbate-n tenebre,
Despletind din pereți siluete funebre.
În răpăitul de ploaie solemn cadențat,
O cucuvea solitară macabru geme printr-o umbră de sat.
Networking
Bunicului i-a plăcut țuica, dar eu chiar l-am iubit
Şi taică-meu a stins pahare, dar el m-a căpăcit.
Bunic'a fost dintr-o bucată, harnică dar arțăgoasă,
Iar mama m-a-nvățat de mic c-o casă nu-i acasă.
Ce simplu pare-n trei cuvinte ceva ce-i complicat...
O lume atât de evazivă, expusă la păcat,
Oricine poate să te agațe în ştreangul social.
Şi chiar de ai ceva aplomb, în umbră, eşti damnat.
Am petrecut vreo câțiva ani în cvasianonimat,
Cu mulți prieteni vechi şi noi.
Cu toți, pe rând, ne-am transformat,
În tipi de treabă sau smardoi.
Ne-am împărțit de la nevoi,
Ne-am îndoit prin alte zări,
Şi-am căutat perseverent
Un scop mai nobil, mai select.
Dar la origini când te-ntorci,
Eşti consultat de acei proroci,
Care ți-au zis c-aşa va fi,
Degeaba-ncerci altundeva mai bine-a năzui.
E viața un dar sau un calvar,
Ori labirint profesional?
E moartea-un prag sau un popas
Sau e credința în impas?
Aritmii cardiace
Din când in când imi curge-n gând o poezie.
E doar un vers la început, sau poate doar o amintire
Şi poate zace aşa-n eter mai bine de o lunā
Până dospeşte efemer sau se consumă-n glumă
Sau pe notițe o aştern cu pasiuni picante
Astfel,
Usturător, mă înfăşoară
Emoția-i primordială...
Impresia de-odinioarā, o simt atinsă-n palma goală
Ai vrea să afli cine eşti?
Deschide uşa şi afară ieşi...
Păşeşte afară din poveşti,
Şi-ncepe a căuta să ne uneşti.
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
De Dragobete
Vreau să iți prind lipiciul buzelor,
Ca un mărțiṣor, în mugurii pieptului;
Să sfârii de clocutul roşu al venelor,
In corul heruvimilor şi sunetul clopotului.
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?
🎤 Chirpici
Suspină pereții în noapte, sufletele ce-au îngropat
Şi vântul hârâie-n pervazuri şi-n geamul crāpat.
Prin crengi, un luminar se zbate-n tenebre,
Despletind din pereți siluete funebre.
În răpăitul de ploaie solemn cadențat,
O cucuvea solitară macabru geme printr-o umbră de sat.
Networking
Bunicului i-a plăcut țuica, dar eu chiar l-am iubit
Şi taică-meu a stins pahare, dar el m-a căpăcit.
Bunic'a fost dintr-o bucată, harnică dar arțăgoasă,
Iar mama m-a-nvățat de mic c-o casă nu-i acasă.
Ce simplu pare-n trei cuvinte ceva ce-i complicat...
O lume atât de evazivă, expusă la păcat,
Oricine poate să te agațe în ştreangul social.
Şi chiar de ai ceva aplomb, în umbră, eşti damnat.
Am petrecut vreo câțiva ani în cvasianonimat,
Cu mulți prieteni vechi şi noi.
Cu toți, pe rând, ne-am transformat,
În tipi de treabă sau smardoi.
Ne-am împărțit de la nevoi,
Ne-am îndoit prin alte zări,
Şi-am căutat perseverent
Un scop mai nobil, mai select.
Dar la origini când te-ntorci,
Eşti consultat de acei proroci,
Care ți-au zis c-aşa va fi,
Degeaba-ncerci altundeva mai bine-a năzui.
E viața un dar sau un calvar,
Ori labirint profesional?
E moartea-un prag sau un popas
Sau e credința în impas?
Aritmii cardiace
Din când in când imi curge-n gând o poezie.
E doar un vers la început, sau poate doar o amintire
Şi poate zace aşa-n eter mai bine de o lunā
Până dospeşte efemer sau se consumă-n glumă
Sau pe notițe o aştern cu pasiuni picante
Astfel,
Usturător, mă înfăşoară
Emoția-i primordială...
Impresia de-odinioarā, o simt atinsă-n palma goală
Ai vrea să afli cine eşti?
Deschide uşa şi afară ieşi...
Păşeşte afară din poveşti,
Şi-ncepe a căuta să ne uneşti.
Matei Ciprian