Автор robu- daniela

Созвездие автора
poezii.online robu- daniela
Зарегистрирован: 30 сентября 2019
Все авторы

Случайные публикации :)

Ori în suflet, ori pământ

Stări gingașe nemiloase 

Gânduri smulse și întoarse 

Crezul vindecării cere

Un sărut și-omângâiere

 

Azi e azi, mâine e ieri

Sentimente, adieri

Vreme bună, vreme rea

O speranță-nvârf de stea 

 

Un noroc rătăcitor

O direcție și un zbor 

Un pământ amețitor 

Un fior nemuritor 

 

Vraja tainică îmbină

Cercuri negre de lumină

Simpatie colorată

O fobie blestemată

 

Câmpuri vesele, topite 

Munți tociți, dealuri orbite 

Raze  tulburi se coboară

Voci aprinse și-o vioară

 

Vântul bate, gândul tace

O iubire rece zace

Într-un piept purificat

De boli surde și mișcat

 

Cheia fuge, cheamă norul

Să-mi conducă-ncet amorul 

Poartă albul legământ 

Ori în suflet, ori pământ 

 

Carcere de veșnicie 

Flăcări ample și-o hârtie 

Mici iviri de păpădie

O ușoară melodie 

 

Cântec jalnic, armonie

Dor, durere, vitejie 

Amintiri, ghid de amar

Căi închise și coșmar

 

Închisori, mormânt și jar

Ape repezi iubiri par

Anotimp neamintit

Cerul iners s-a rotit 

 

Viziuni mărturisite

Suspine neodihnite

Vitejii neadormite

Și cuvinte potrivite 

 

Un nămol imaculat

Un război din nou purtat 

Un învins abandonat

O conștiință în păcat

 

Suflet sumbru, întinat

Glasul mut și sufocat

Cer femeie, împăcat 

O secundă, apoi neant. 

 

 

Еще ...

✨ Iubesc primăvara

          Aș vrea, în inimă să fie tot timpul primavară

Când soarele începe pe cer ca să răsară 

Și încălzește pământul amorțit 

De unde ghioceii au răsărit 

       Încet, încet tot câmpul înverzește 

Totul în jur parcă întinerește 

Păsările voioase ciripesc,

Pomii cu toții înfloresc .

       Când soarele îmi mângâie obrazul 

Simt că din inimă dispare tot necazul,

Văd păsările călătoare care vin 

Și parcă zbor și eu cu ele lin 

       În aer se simte miros de levănțică 

Și toată lumea pare fericită 

Aș vrea ca primăvară să nu se mai sfârșească 

Și inima mereu să întinerească.

        Iubesc primăvara cu adevărat,

Pentru că două flori frumoase ea mi-a dat 

Le-am îngrijit cu drag la tinerețe 

Să mă bucur de ele și la bătrânețe .

Еще ...

Statui

Atâția oameni și nicio ființă,

Doar blocuri de ghips așezate în rând,

O masă inertă lipsită de voință,

Schițată în grabă pe-un soclu de gând.

 

Sunt mii de profile tăiate în piatră,

Sunt pași rigizi ce se-aud pe trotuar,

Niciun fior și nicio vatră,

Doar marmură rece și timp secular.

 

Suntem mereu reci monumente,

Purtăm în priviri un îngheț sideral,

Doar forme, volume, fragmente,

Aliniate pe un vechi piedestal.

 

Fiecare e-o mască sculptată solemn,

Un bronz obosit ce nu poate iubi,

O lume de ceară, de fier și de lemn,

În care și zeii au prins a muri.

 

Dar undeva, într-o crăpătură ascunsă,

O singură floare din piatră a crescut,

Cu petale subțiri și de rouă atinsă,

Sfărâmă în tăcere granitul tăcut.

 

Ea sângeră roșu pe marmura dură,

O pată de viață în juru-i stingher,

Și-un singur parfum dintr-o vie făptură

Întoarce privirea statuilor spre cer.

Еще ...

Sub cerul amintirilor

Mă ofilesc din când în când 

Sub cerul plin de amintiri

Aud un glas ce nu mai pot să-l uit

Și lacrimi dau să cadă din priviri...

 

Mă reînvăț fără tine... respir altfel

Scriu fără să-ti trimit, nu te mai chem

Doar Cerul știe cât de greu îmi e

C-ai să te-ntorci... să nu mai sper...

 

Mi-e dor cu toată ființa mea

Și tu nu vezi lumina ce arde în mine

Căci iubirea-mi ți-e ca o mică stea

A cărei strălucire nu ajunge la tine...

 

Еще ...

Urme de tăcere

Mă uit la ele — linii tăcute,

Desenate-n carne, adânci și mute.

Nu cer nimic, nu spun cuvânt,

Dar știu prea bine tot ce simt.

 

Sunt amintiri ce nu s-au stins,

Din nopți cu sufletul întins,

Pe marginea unei tăceri

Ce n-a știut să ceară ieri.

 

Nu-mi mai e rușine de ele,

Sunt ale mele, doar ale mele.

Dovada că am fost aici,

Chiar când voiam să plec… în mici.

 

Dar azi le privesc cu un gând nou:

„Uite, ai trecut prin rău.

Și totuși ești.” — Și totuși stau.

Și totuși simt. Și totuși vreau.

 

Și poate-ntr-o zi, fără teamă,

Le voi atinge ca pe-o rană

Vindecată — nu uitată,

Dar de mine… îmbrățișată.

Еще ...

Coрilaria

cam рaisрrezece ani am asteрtat,

ca sa cresc eu mare, 

copilaria a trecut

si atat de tare doare.

 

timрul a zburat,

si eu regret nesрus, 

sa fiu mare m-am rugat

copilaria mea sa dus.

 

daca a vrut sa fie o cale,

sa рlec eu in trecut

sa uit de toate ce a fost,

s-o i-au de la inceрut.

Еще ...
#Интересно  Autor: Mircea Gurzu
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live