Автор Bogdan Cumpănașu

Итого 2 публикации
Зарегистрирован 13 ноября 2022
Băltoaca Vieții - 1245 просмотров
Carne, sânge, suflet - 2287 просмотров
Случайные публикации :)
Big bang
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Încă mai simt ecoul pașilor tăi,
În noaptea asta, pe drumul ăsta gol,
Fiecare pas mă ducea mai departe,
Dar tu, m-ai aruncat într-un rol.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Te-am văzut stând pe marginea viselor,
Dar tu ți-ai luat zborul spre necunoscut,
Eu rămân cu umbrele tăcerilor,
Și gândul că totul s-a pierdut.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Acum, mă ridic din ruine,
Dar umbrele tale încă mă-nconjoară,
Steaua mea, ai dispărut de tot,
Nu ești cine trebuia să fii.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Dar acum, steaua mea s-a stins în zori.
Cine te crezi... să faci așa ceva..
VREAU SĂ SCRIU
Vreau să scriu
Și vreau să scriu frumos
Poate să fiu de folos
Culori roze ,culori vii,
Cu visări și bucurii.
Mi-ar plăcea să torn în rimă
Felioare de lumină
Așa cum era demult
Soare ,bucurii,tumult.
Griji mărunte abandonate
Fericire,sărbători,tinerețe sănătate....
Iubiri de surori și frate,
Respect pentru cei din jur .
Oameni mergând la serviciu
Detașați de orce viciu
Abnegație ,elan
Mai bine din an în an.
Dar nu pot să scriu frumos
Că priveliștea ce-o văd mă doare.
Cercul în care viețuiesc ,e aproape o țară
Sunt cei mulți ,ce abia trăiesc.
Sus în vârful piramidei
O ceată de șarlatani
Hărpăreți ,avizi de bani
S-au consolidat în funcții.
Când ai bani,ai si putere
Nici un bai ,că un popor piere...
Și cât a-și vrea să scriu frumos
Fără să trag un folos.
Inimi telepate
Oh suflet drag,
Oare cum am ajuns
Într-un impas al ființei
Al omenirii și al simțirii ... ?
Cuvinte goale
Ocupă locul unui sentiment
Unui fior cald
Care te îmbata de iubire .
Cum a putut
O trăire menită
Fară cuvinte să te lase
Într-un cuvânt
Să se metamorfozeze ?
Un cuvânt atât de banal
Precum IUBIRE
Să rostesc că te iubesc ... ?
Necesar mai este
Când mă simți,
Mă vezi cu adevărat , că te iubesc ?!
Oare când s-a pierdut simțirea?
De a trebuit să-ți rostesc ,
Să-ți amintesc
Cu banale și reci cuvinte
Trăirile care făr' de vorbe mă lasă.
Când printre răsuflări apăsătoare
Și bătăi de inimă
Numai fapte se adună
În sufletul mea numai cuvinte
Nu se mai găsesc...
Prin urmare ,
N am să ți mai șoptesc lin
În veacuri îndelungate
Că te iubesc .
În ochi mei ai să citești
Cum printre stele
De mana ne ținem,
Tineri și iubiți,
De la apus la răsărit
Căci acum mă simți
Mă cunoști
Și doar în fapte mă iubești.
Lecția despre cub de Nichita Stănescu în germană
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Die Lektion über den Würfel
Ein Stück Stein wird genommen,
er schnitzt mit einem Meißel aus Blut,
leuchtet mit Homers Auge,
es wird mit Strahlen geschabt
bis der Würfel perfekt herauskommt.
Danach küssen sie den Würfel unzählige Male
mit deinem Mund, mit dem Mund anderer
und besonders mit dem Mund der Infantin.
Danach wird ein Hammer genommen
und plötzlich bröckelt eine Ecke des Würfels.
Jeder, aber absolut jeder wird sagen:
- Was für ein perfekter Würfel das gewesen wäre
wenn da nicht eine kaputte Ecke gewesen wäre!
O Martie de Vis
Opt martie, zi de soare,
Femeia e-n sărbătoare.
Flori parfumate, multicolore,
Un zâmbet larg, cu ochi sclipitori.
Mama, fiica, sora, prietena,
Toate azi sunt regine, lumini de lună.
Respect și admirație le dăm,
Pentru tot ce fac, cu drag le mulțumim.
Curajul lor ne inspiră,
Frumusețea ne fascinează,
Dragostea lor ne înconjoară,
O lume mai bună ele o creează.
Fie ca această zi să fie magică,
Plină de bucurie și lumină,
Să le arătăm cât de mult le iubim,
Și respectul nostru să le dăruim.
La mulți ani, femei minunate,
Fiți mereu fericite și iubite!
Fie ca primăvara vieții voastre
Să fie veșnic înflorită!
Big bang
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Încă mai simt ecoul pașilor tăi,
În noaptea asta, pe drumul ăsta gol,
Fiecare pas mă ducea mai departe,
Dar tu, m-ai aruncat într-un rol.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Te-am văzut stând pe marginea viselor,
Dar tu ți-ai luat zborul spre necunoscut,
Eu rămân cu umbrele tăcerilor,
Și gândul că totul s-a pierdut.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Acum, mă ridic din ruine,
Dar umbrele tale încă mă-nconjoară,
Steaua mea, ai dispărut de tot,
Nu ești cine trebuia să fii.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Dar acum, steaua mea s-a stins în zori.
Cine te crezi... să faci așa ceva..
VREAU SĂ SCRIU
Vreau să scriu
Și vreau să scriu frumos
Poate să fiu de folos
Culori roze ,culori vii,
Cu visări și bucurii.
Mi-ar plăcea să torn în rimă
Felioare de lumină
Așa cum era demult
Soare ,bucurii,tumult.
Griji mărunte abandonate
Fericire,sărbători,tinerețe sănătate....
Iubiri de surori și frate,
Respect pentru cei din jur .
Oameni mergând la serviciu
Detașați de orce viciu
Abnegație ,elan
Mai bine din an în an.
Dar nu pot să scriu frumos
Că priveliștea ce-o văd mă doare.
Cercul în care viețuiesc ,e aproape o țară
Sunt cei mulți ,ce abia trăiesc.
Sus în vârful piramidei
O ceată de șarlatani
Hărpăreți ,avizi de bani
S-au consolidat în funcții.
Când ai bani,ai si putere
Nici un bai ,că un popor piere...
Și cât a-și vrea să scriu frumos
Fără să trag un folos.
Inimi telepate
Oh suflet drag,
Oare cum am ajuns
Într-un impas al ființei
Al omenirii și al simțirii ... ?
Cuvinte goale
Ocupă locul unui sentiment
Unui fior cald
Care te îmbata de iubire .
Cum a putut
O trăire menită
Fară cuvinte să te lase
Într-un cuvânt
Să se metamorfozeze ?
Un cuvânt atât de banal
Precum IUBIRE
Să rostesc că te iubesc ... ?
Necesar mai este
Când mă simți,
Mă vezi cu adevărat , că te iubesc ?!
Oare când s-a pierdut simțirea?
De a trebuit să-ți rostesc ,
Să-ți amintesc
Cu banale și reci cuvinte
Trăirile care făr' de vorbe mă lasă.
Când printre răsuflări apăsătoare
Și bătăi de inimă
Numai fapte se adună
În sufletul mea numai cuvinte
Nu se mai găsesc...
Prin urmare ,
N am să ți mai șoptesc lin
În veacuri îndelungate
Că te iubesc .
În ochi mei ai să citești
Cum printre stele
De mana ne ținem,
Tineri și iubiți,
De la apus la răsărit
Căci acum mă simți
Mă cunoști
Și doar în fapte mă iubești.
Lecția despre cub de Nichita Stănescu în germană
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Die Lektion über den Würfel
Ein Stück Stein wird genommen,
er schnitzt mit einem Meißel aus Blut,
leuchtet mit Homers Auge,
es wird mit Strahlen geschabt
bis der Würfel perfekt herauskommt.
Danach küssen sie den Würfel unzählige Male
mit deinem Mund, mit dem Mund anderer
und besonders mit dem Mund der Infantin.
Danach wird ein Hammer genommen
und plötzlich bröckelt eine Ecke des Würfels.
Jeder, aber absolut jeder wird sagen:
- Was für ein perfekter Würfel das gewesen wäre
wenn da nicht eine kaputte Ecke gewesen wäre!
O Martie de Vis
Opt martie, zi de soare,
Femeia e-n sărbătoare.
Flori parfumate, multicolore,
Un zâmbet larg, cu ochi sclipitori.
Mama, fiica, sora, prietena,
Toate azi sunt regine, lumini de lună.
Respect și admirație le dăm,
Pentru tot ce fac, cu drag le mulțumim.
Curajul lor ne inspiră,
Frumusețea ne fascinează,
Dragostea lor ne înconjoară,
O lume mai bună ele o creează.
Fie ca această zi să fie magică,
Plină de bucurie și lumină,
Să le arătăm cât de mult le iubim,
Și respectul nostru să le dăruim.
La mulți ani, femei minunate,
Fiți mereu fericite și iubite!
Fie ca primăvara vieții voastre
Să fie veșnic înflorită!