Drepturile tuturor Creștinilor (351)

Articolul 76 — Cele Zece Porunci

(1) Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un reper moral fundamental pentru tradiția creștină.

(2) Ele cheamă omul la respectarea lui Dumnezeu, a părinților, a vieții, a familiei, a proprietății, a adevărului și a bunurilor aproapelui.

(3) Poruncile trebuie înțelese împreună cu chemarea la iubire, milă, dreptate și responsabilitate.

(4) Respectarea poruncilor nu trebuie transformată într-un motiv pentru a urî sau agresa o altă persoană.

Articolul 77 — „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”

(1) Creștinul este chemat să Îl recunoască pe Dumnezeu ca fundament al credinței sale.

(2) Credința creștină este monoteistă și mărturisește un singur Dumnezeu.

(3) Creștinul trebuie să își păstreze credința fără să recurgă la violență împotriva celor care au alte convingeri.

(4) Diferența religioasă nu justifică persecutarea, lovirea sau uciderea unei persoane.

Articolul 78 — „Să nu-ți faci chip cioplit”

(1) Creștinul este chemat să nu transforme lucrurile create într-un substitut al lui Dumnezeu.

(2) Credința trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu și nu către lucrurile materiale.

(3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută prin credință și conștiință, nu prin forțarea altor persoane.

(4) Nimeni nu are dreptul să distrugă prin violență bunurile altuia doar pentru că nu este de acord cu semnificația lor religioasă.

Articolul 79 — „Să nu iei numele Domnului în deșert”

(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.

(2) Creștinul nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu pentru minciună, manipulare sau înșelăciune.

(3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a obține putere asupra altor persoane.

(4) Credința trebuie mărturisită cu sinceritate și responsabilitate.

Articolul 80 — „Adu-ți aminte de ziua odihnei”

(1) Creștinul este chemat să acorde timp rugăciunii, odihnei și vieții spirituale, potrivit tradiției confesiunii sale.

(2) Odihna trebuie să contribuie la echilibrul persoanei și al familiei.

(3) Viața spirituală nu trebuie separată de responsabilitatea față de aproapele.

(4) Respectarea unei zile de odihnă religioasă trebuie făcută potrivit credinței fiecărei comunități creștine.

Articolul 81 — „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”

(1) Părinții trebuie respectați și cinstiți.

(2) Copiii sunt chemați să manifeste recunoștință și respect față de părinții lor.

(3) Cinstirea părinților nu justifică însă abuzul asupra copilului.

(4) Un părinte nu dobândește dreptul de a-și bate sau umili copilul.

(5) Responsabilitatea părinților include protejarea, educarea și îngrijirea copiilor.

Articolul 82 — „Să nu ucizi”

(1) Viața omului trebuie respectată.

(2) Omorul intenționat este incompatibil cu porunca „Să nu ucizi”.

(3) Ura, gelozia, răzbunarea și mânia nu pot constitui justificări morale pentru omor.

(4) Creștinul este chemat să apere viața și să caute pacea.

(5) În fața unui pericol, trebuie urmărită protejarea persoanei și oprirea violenței prin mijloacele disponibile și legale.

Articolul 83 — „Să nu fii desfrânat”

(1) Viața de familie și relațiile dintre oameni trebuie tratate cu responsabilitate, fidelitate și respect.

(2) Trădarea încrederii într-o relație nu trebuie folosită ca motiv pentru violență sau răzbunare.

(3) Problemele conjugale trebuie abordate prin dialog și responsabilitate.

(4) Nicio persoană nu trebuie constrânsă sau exploatată sexual.

Articolul 84 — „Să nu furi”

(1) Proprietatea și bunurile aproapelui trebuie respectate.

(2) Furtul și însușirea nedreaptă a bunurilor altuia sunt condamnate.

(3) Creștinul este chemat să muncească cinstit și să respecte bunurile care i-au fost încredințate.

(4) Persoana care a greșit este chemată să repare, pe cât posibil, prejudiciul produs.

Articolul 85 — „Să nu mărturisești strâmb”

(1) Creștinul trebuie să spună adevărul.

(2) Mărturia falsă poate produce nedreptate și poate distruge reputația unei persoane.

(3) Nimeni nu trebuie acuzat pe baza unor minciuni inventate cu intenție.

(4) Adevărul trebuie căutat cu discernământ și responsabilitate.

Articolul 86 — „Să nu poftești”

(1) Creștinul este chemat să își controleze dorințele și să nu transforme dorința pentru bunurile sau familia altuia într-o obsesie.

(2) Invidia și lăcomia trebuie combătute prin mulțumire și cumpătare.

(3) Bunurile aproapelui trebuie respectate.

(4) Dorința nu trebuie transformată în furt, înșelăciune, violență sau manipulare.

Articolul 87 — Porunca iubirii lui Dumnezeu

(1) Iubirea față de Dumnezeu constituie un principiu fundamental al vieții creștine.

(2) Iubirea față de Dumnezeu trebuie să se manifeste și prin respectarea poruncilor Sale.

(3) Credința nu trebuie separată de faptele bune.

(4) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu cu întreaga sa ființă.

Articolul 88 — Porunca iubirii aproapelui

(1) „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” constituie un principiu fundamental.

(2) Iubirea aproapelui înseamnă respect, ajutor, milă, răbdare și responsabilitate.

(3) Nimeni nu trebuie lovit, umilit sau exploatat în numele credinței.

(4) Iubirea trebuie demonstrată prin fapte.

Articolul 89 — Iubirea vrăjmașilor

(1) Creștinul este chemat să nu transforme dușmănia într-o justificare pentru răzbunare.

(2) Chiar și față de persoana care a făcut rău, trebuie evitată ura.

(3) Iertarea nu împiedică protejarea victimei și căutarea dreptății.

(4) Răul nu trebuie răsplătit printr-un alt rău.

Articolul 90 — Porunca privind iertarea

(1) Creștinul este chemat să ierte.

(2) Iertarea trebuie să fie sinceră și liberă.

(3) Nimeni nu trebuie obligat să accepte din nou o situație abuzivă doar pentru că i se cere să ierte.

(4) Iertarea poate fi însoțită de responsabilizarea celui care a greșit.

Articolul 91 — Fericiți făcătorii de pace

(1) Creștinul este chemat să contribuie la pace.

(2) Certurile trebuie oprite înainte să devină violență.

(3) Dialogul și împăcarea trebuie preferate răzbunării.

(4) Făcătorul de pace trebuie să urmărească dreptatea și binele tuturor celor implicați.

Articolul 92 — Condamnarea mâniei necontrolate

(1) Mânia este o stare care trebuie stăpânită prin discernământ și autocontrol.

(2) Mânia nu justifică lovirea sau amenințarea aproapelui.

(3) În timpul unui conflict, persoana trebuie să evite escaladarea situației.

(4) Creștinul este chemat la blândețe și răbdare.

Articolul 93 — Condamnarea geloziei

(1) Gelozia nu trebuie să devină posesivitate.

(2) Nimeni nu are dreptul să își controleze partenerul prin frică.

(3) Gelozia nu justifică urmărirea, amenințarea, lovirea sau răzbunarea.

(4) Încrederea și comunicarea trebuie încurajate în relațiile dintre oameni.

Articolul 94 — Condamnarea urii

(1) Ura nu trebuie cultivată împotriva aproapelui.

(2) Diferențele religioase nu justifică ura.

(3) Diferențele confesionale nu justifică violența.

(4) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine.

Articolul 95 — Condamnarea minciunii

(1) Minciuna intenționată care urmărește înșelarea aproapelui este condamnată.

(2) Creștinul trebuie să urmărească adevărul.

(3) În familie, în Biserică și în societate trebuie încurajată sinceritatea.

(4) Adevărul trebuie spus cu iubire și responsabilitate.

Articolul 96 — Condamnarea înșelăciunii

(1) Nimeni nu trebuie să obțină bani, bunuri sau avantaje prin fraudă.

(2) Înșelăciunea este incompatibilă cu principiul iubirii aproapelui.

(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării.

(4) Cel care produce un prejudiciu prin înșelăciune este chemat să îl repare, potrivit legii și responsabilității morale.

Articolul 97 — Condamnarea furtului

(1) Bunurile aproapelui trebuie respectate.

(2) Furtul nu devine acceptabil prin justificări religioase.

(3) Creștinul este chemat la cinste și muncă responsabilă.

(4) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută prin milostenie și solidaritate, nu prin însușirea bunurilor altuia.

Articolul 98 — Condamnarea violenței

(1) Violența împotriva aproapelui este contrară principiului iubirii creștine.

(2) Bătaia, tortura, amenințarea și cruzimea trebuie respinse.

(3) Nicio persoană nu poate folosi religia pentru a justifica abuzul.

(4) Protejarea victimei și oprirea agresiunii sunt priorități morale.

Articolul 99 — Dreptul la o viață morală

(1) Creștinul este chemat să își conducă viața potrivit credinței, conștiinței și poruncilor lui Dumnezeu.

(2) Viața morală presupune credință, iubire, adevăr, cumpătare, fidelitate, dreptate și responsabilitate.

(3) Greșeala omului nu trebuie să devină motiv pentru disprețuirea persoanei.

(4) Pocăința, îndreptarea și repararea răului trebuie încurajate.

Articolul 100 — Fundamentul moral al Constituției

(1) Prezenta Constituție are ca principii morale fundamentale respectarea lui Dumnezeu, iubirea aproapelui, respectarea vieții, adevărul, dreptatea, pacea și responsabilitatea.

(2) Cele Zece Porunci constituie un reper moral important pentru prezenta Constituție.

(3) Învățăturile lui Iisus Hristos privind iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui constituie un alt fundament moral esențial.

(4) Niciun articol al prezentei Constituții nu trebuie interpretat ca o permisiune pentru violență, răzbunare, ură, înșelăciune sau exploatarea unei persoane.

(5) Toate drepturile și responsabilitățile prevăzute în continuare trebuie înțelese în lumina demnității persoanei umane și a chemării creștine la iubire, adevăr și pace.

Articolul 426 — Drepturile copilului

(1) Fiecare copil are dreptul la protecție, educație, îngrijire și respect.

(2) Copilul trebuie tratat ca persoană cu demnitate proprie.

(3) Nicio diferență de religie, familie sau situație materială nu justifică abuzul asupra copilului.

Articolul 427 — Protecția copilului împotriva violenței

(1) Copilul trebuie protejat împotriva lovirii, torturii și oricărei forme de violență.

(2) Disciplina nu trebuie transformată în cruzime.

(3) Părinții și educatorii trebuie să urmărească binele copilului.

Articolul 428 — Protecția împotriva abuzului psihologic

(1) Copilul nu trebuie umilit constant, amenințat sau intimidat.

(2) Frica nu trebuie folosită ca principal instrument de educație.

(3) Copilul trebuie învățat prin răbdare, exemplu și responsabilitate.

Articolul 429 — Protecția împotriva abuzului sexual

(1) Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de abuz sexual.

(2) Nicio persoană adultă nu poate justifica un asemenea comportament prin autoritate, religie sau poziție socială.

(3) Orice suspiciune serioasă trebuie tratată cu responsabilitate și, după caz, transmisă autorităților competente.

Articolul 430 — Dreptul la educație

(1) Copilul are dreptul la educație.

(2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a copilului.

(3) Educația religioasă poate fi transmisă potrivit convingerilor familiei și cadrului legal.

Articolul 431 — Educația creștină

(1) Familia și comunitatea creștină pot transmite copiilor valorile credinței creștine.

(2) Educația creștină trebuie să încurajeze iubirea aproapelui, adevărul, iertarea și responsabilitatea.

(3) Violența nu trebuie prezentată ca metodă normală de educație religioasă.

Articolul 432 — Respectul față de profesori

(1) Elevii trebuie să își respecte profesorii.

(2) Profesorii trebuie să respecte elevii.

(3) Autoritatea profesorului nu justifică umilirea sau agresarea elevului.

Articolul 433 — Responsabilitatea elevului

(1) Elevul trebuie să depună efort pentru educația sa.

(2) El trebuie să respecte regulile școlii.

(3) Copiatul, frauda și înșelăciunea academică sunt incompatibile cu principiul cinstei.

Articolul 434 — Școala și libertatea religioasă

(1) Elevul trebuie să fie tratat cu respect indiferent de credința sa.

(2) Diferențele religioase nu trebuie să fie motiv de bullying sau excludere.

(3) Elevii creștini pot vorbi despre credința lor în limitele regulilor școlare și ale legii.

Articolul 435 — Interzicerea bullyingului

(1) Batjocura repetată, amenințarea, intimidarea și agresarea unui copil sunt condamnate.

(2) Comunitatea trebuie să încurajeze protejarea victimei.

(3) Copiii trebuie învățați să nu participe la umilirea altora.

Articolul 436 — Solidaritatea între copii

(1) Copiii sunt încurajați să se ajute reciproc.

(2) Un copil aflat în dificultate nu trebuie abandonat sau ridiculizat.

(3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatare.

Articolul 437 — Protecția copilului sărac

(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de rușinare.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii aflați în dificultate.

(3) Copilul nu trebuie făcut responsabil pentru situația economică a familiei sale.

Articolul 438 — Copilul orfan

(1) Copilul rămas fără unul sau ambii părinți trebuie tratat cu grijă și compasiune.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii orfani prin mijloace legale și responsabile.

(3) Copilul nu trebuie exploatat pentru imagine, bani sau prestigiu.

Articolul 439 — Protecția copiilor cu dizabilități

(1) Copiii cu dizabilități au aceeași demnitate umană ca ceilalți copii.

(2) Ei trebuie sprijiniți pentru a participa la viața familiei, școlii și comunității.

(3) Discriminarea și umilirea sunt condamnate.

Articolul 440 — Dreptul copilului de a fi ascultat

(1) Copilul trebuie ascultat în problemele care îl privesc, potrivit vârstei și maturității sale.

(2) Opinia copilului nu trebuie ignorată în mod automat.

(3) Ascultarea copilului trebuie făcută într-un mod care îi protejează interesul.

Articolul 441 — Protecția împotriva exploatării muncii

(1) Copiii nu trebuie exploatați prin muncă.

(2) Orice activitate desfășurată de un minor trebuie să respecte legea și protecția copilului.

(3) Educația și dezvoltarea copilului trebuie protejate.

Articolul 442 — Protecția împotriva traficului

(1) Traficul de copii este condamnat categoric.

(2) Nicio persoană nu poate cumpăra, vinde sau exploata un copil.

(3) Comunitățile trebuie să sprijine prevenirea traficului de minori.

Articolul 443 — Siguranța copilului în Biserică

(1) Activitățile religioase destinate copiilor trebuie organizate într-un mediu sigur.

(2) Persoanele care lucrează cu minori trebuie să respecte regulile de protecție aplicabile.

(3) Orice abuz trebuie tratat cu maximă seriozitate.

Articolul 444 — Siguranța copilului în familie

(1) Familia trebuie să fie un spațiu de protecție.

(2) Părinții nu trebuie să își folosească autoritatea pentru a abuza copilul.

(3) Copilul trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol.

Articolul 445 — Tinerii

(1) Tinerii au dreptul la respect și educație.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere tinerilor activități educative, culturale și spirituale.

(3) Tinerii trebuie încurajați să își dezvolte responsabilitatea.

Articolul 446 — Educația morală

(1) Tinerii pot fi învățați valorile creștine ale iubirii, adevărului, iertării și responsabilității.

(2) Educația morală trebuie să îi învețe să respecte viața și demnitatea celorlalți.

(3) Morala nu trebuie transmisă prin abuz.

Articolul 447 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor

(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să prevină dependențele care pot distruge viața și familia.

(2) Persoanele care se confruntă cu o dependență trebuie tratate cu responsabilitate și fără umilire.

(3) Sprijinul trebuie orientat spre recuperare și reintegrare.

Articolul 448 — Tinerii și responsabilitatea

(1) Tânărul trebuie încurajat să își asume responsabilitatea pentru alegerile sale.

(2) Libertatea trebuie însoțită de discernământ.

(3) Greșeala nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea definitivă a unei persoane.

Articolul 449 — Protecția viitorului generațiilor

(1) Familia, Biserica și comunitatea trebuie să contribuie la educarea unei generații responsabile.

(2) Copiii și tinerii trebuie pregătiți pentru o viață bazată pe adevăr, muncă, respect și responsabilitate.

(3) Viitorul comunității depinde și de educarea corectă a generației tinere.

Articolul 450 — Principiul protecției copilului

(1) Copilul este o persoană care trebuie protejată, nu exploatată.

(2) Nicio autoritate familială, școlară sau religioasă nu poate justifica abuzul.

(3) Interesul, siguranța, demnitatea și dezvoltarea copilului trebuie protejate.

Articolul 551 — Libertatea credinței

(1) Fiecare creștin are dreptul să își mărturisească liber credința.

(2) Credința nu trebuie impusă prin violență.

(3) Nimeni nu trebuie persecutat pentru faptul că este creștin.

Articolul 552 — Libertatea conștiinței

(1) Fiecare persoană are libertatea conștiinței.

(2) Creștinul are dreptul să își urmeze convingerile religioase în limitele legii.

(3) Nimeni nu trebuie obligat să renunțe la credința sa prin amenințare sau violență.

Articolul 553 — Ortodocși, catolici și protestanți

(1) Prezenta Constituție recunoaște diversitatea tradițiilor creștine.

(2) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt incluși în mod egal în principiile prezentei Constituții.

(3) Diferențele dintre aceste tradiții nu justifică ura sau violența.

Articolul 554 — Respectul între creștini

(1) Creștinii sunt chemați să se respecte reciproc.

(2) Disputele teologice trebuie purtate prin dialog, argumente și respect.

(3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresarea unei persoane.

Articolul 555 — Relația cu alte religii

(1) Creștinul poate considera propria credință adevărată fără să recurgă la violență împotriva altor religii.

(2) Persoanele de alte religii trebuie tratate cu demnitate umană.

(3) Dialogul pașnic trebuie preferat conflictului.

Articolul 556 — Respectarea persoanei de altă credință

(1) Credința unei persoane nu îi anulează demnitatea.

(2) Nimeni nu trebuie bătut, ucis, amenințat sau persecutat pentru religia sa.

(3) Condamnarea unei învățături religioase nu trebuie confundată cu ura față de persoana care o urmează.

Articolul 557 — Politeismul

(1) Creștinismul este monoteist și respinge închinarea la mai mulți dumnezei.

(2) Această convingere teologică nu justifică violența împotriva persoanelor politeiste.

(3) Creștinul își poate apăra credința prin cuvânt, educație și mărturie pașnică.

Articolul 558 — Idolatria

(1) Creștinul este chemat să nu se închine idolilor.

(2) Respingerea idolatriei trebuie făcută fără violență împotriva persoanelor.

(3) Distrugerea bunurilor altora nu trebuie justificată prin diferențe religioase.

Articolul 559 — Ateii și persoanele fără religie

(1) Persoanele care nu cred în Dumnezeu trebuie tratate cu respect.

(2) Creștinul are dreptul să își prezinte credința, dar nu trebuie să folosească amenințarea sau violența.

(3) Discuțiile despre existența lui Dumnezeu trebuie purtate pașnic.

Articolul 560 — Libertatea de a se converti

(1) Persoana are libertatea de a-și schimba convingerile religioase în conformitate cu legea.

(2) Nimeni nu trebuie obligat să se convertească.

(3) Nimeni nu trebuie pedepsit violent pentru schimbarea religiei.

Articolul 561 — Libertatea de a nu participa

(1) Persoana care nu dorește să participe la o ceremonie religioasă nu trebuie obligată prin violență.

(2) Libertatea religioasă presupune și libertatea conștiinței.

Articolul 562 — Evanghelizarea

(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre Evanghelie.

(2) Mărturisirea credinței trebuie realizată pașnic și cu respect.

(3) Evanghelizarea nu trebuie transformată în amenințare sau constrângere.

Articolul 563 — Misionarismul

(1) Misiunea creștină poate fi realizată prin predicare, educație, caritate și exemplul personal.

(2) Misiunea trebuie să respecte demnitatea persoanei.

(3) Exploatarea sărăciei sau a vulnerabilității pentru obținerea unei adeziuni religioase este condamnată.

Articolul 564 — Libertatea de exprimare religioasă

(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre Dumnezeu și despre credința sa.

(2) Exprimarea religioasă trebuie să respecte drepturile celorlalți.

(3) Libertatea de exprimare nu justifică amenințarea sau incitarea la violență.

Articolul 565 — Disputele religioase

(1) Disputele teologice trebuie purtate prin argumente.

(2) Insultele și amenințările nu reprezintă argumente.

(3) Creștinul este chemat să răspundă cu răbdare și respect.

Articolul 566 — Condamnarea persecuției religioase

(1) Persecuția unei persoane pentru credința sa este condamnată.

(2) Nimeni nu trebuie torturat sau ucis pentru convingerile sale religioase.

(3) Libertatea credinței trebuie apărată.

Articolul 567 — Protecția creștinilor persecutați

(1) Creștinii persecutați pentru credință trebuie sprijiniți.

(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere ajutor celor persecutați.

(3) Sprijinul trebuie oferit prin mijloace pașnice și legale.

Articolul 568 — Condamnarea răzbunării religioase

(1) O agresiune împotriva unui creștin nu justifică atacarea unei persoane nevinovate de altă religie.

(2) Răspunsul la nedreptate trebuie să urmărească dreptatea, nu răzbunarea.

Articolul 569 — Protecția lăcașurilor de cult

(1) Lăcașurile creștine trebuie protejate împotriva distrugerii și profanării.

(2) Lăcașurile altor religii trebuie, de asemenea, respectate ca proprietăți și spații de cult.

(3) Diferențele religioase nu justifică vandalismul.

Articolul 570 — Sărbătorile religioase

(1) Creștinii au dreptul să își celebreze sărbătorile religioase în condițiile legii.

(2) Comunitățile ortodoxe, catolice și protestante își pot păstra tradițiile.

(3) Respectul reciproc trebuie păstrat în spațiul public.

Articolul 571 — Simbolurile creștine

(1) Creștinii au dreptul să folosească simboluri ale credinței lor în condițiile legii.

(2) Crucea, icoanele și alte simboluri religioase trebuie respectate în cadrul comunităților care le folosesc.

(3) Simbolurile religioase nu trebuie folosite pentru amenințarea sau persecutarea altora.

Articolul 572 — Rugăciunea publică

(1) Creștinii pot participa la rugăciuni publice în condițiile legii.

(2) Rugăciunea trebuie să fie pașnică.

(3) Nimeni nu trebuie obligat să participe.

Articolul 573 — Toleranța

(1) Toleranța nu înseamnă renunțarea la propria credință.

(2) Creștinul poate respinge ideile pe care le consideră greșite fără să urască persoana care le susține.

(3) Dialogul trebuie preferat conflictului.

Articolul 574 — Pace între religii

(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la pacea dintre oameni.

(2) Diferențele religioase trebuie soluționate prin dialog și respect.

(3) Ura religioasă și violența trebuie respinse.

Articolul 575 — Principiul libertății religioase

(1) Fiecare creștin are dreptul la credință, rugăciune, cult și mărturisirea Evangheliei.

(2) Niciun creștin nu trebuie persecutat pentru credința sa.

(3) În același timp, creștinul trebuie să respecte demnitatea persoanelor de alte religii, a celor fără religie și a tuturor oamenilor.

Constituția Tuturor Creștinilor

Drepturile tuturor Creștinilor

Constituție cu 700 de articole

Data elaborării: 15 august 2026

Destinată tuturor creștinilor:

Ortodocși • Catolici • Protestanți

Preambul

Noi, creștinii, recunoscând pe Dumnezeu ca Creator și mărturisind credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și în Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,

afirmăm demnitatea fiecărei persoane create de Dumnezeu și dreptul fiecărui om la viață, libertate, pace, respect și integritate;

recunoaștem învățătura Sfintei Scripturi, Cele Zece Porunci date lui Moise și poruncile și învățăturile Domnului Iisus Hristos ca temelii morale ale vieții creștine;

respingem violența, omorul, ura, răzbunarea, cruzimea, înșelăciunea, exploatarea, abuzul și orice formă de persecutare a omului;

afirmăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iertarea, adevărul, dreptatea, milostenia, pacea și respectul reciproc;

recunoaștem dreptul creștinilor ortodocși, catolici și protestanți de a-și mărturisi credința și de a trăi potrivit conștiinței lor religioase;

afirmăm că nimeni nu trebuie bătut, amenințat, abuzat sau persecutat pentru credința sa;

și dorind să așezăm într-un singur document principii de protecție, libertate, responsabilitate și viață creștină,

stabilim prezenta

CONSTITUȚIE A TUTUROR CREȘTINILOR — „DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR”

alcătuită din 700 de articole.

Articolul 1 — Demnitatea creștinului

(1) Fiecare creștin are o demnitate proprie, care trebuie respectată în familie, în comunitatea religioasă, în societate și în orice împrejurare a vieții.

(2) Demnitatea creștinului nu poate fi anulată prin sărăcie, boală, greșeli, neputințe, statut social, origine, confesiune sau alte diferențe dintre oameni.

(3) Nicio persoană nu poate fi considerată lipsită de valoare pentru faptul că este creștină sau pentru faptul că aparține unei anumite confesiuni creștine.

(4) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt chemați să se recunoască reciproc ca persoane care trebuie tratate cu respect și bunăvoință, chiar atunci când există diferențe teologice sau de practică religioasă.

(5) Demnitatea creștinului implică dreptul de a nu fi umilit, batjocorit, amenințat, exploatat, torturat sau supus unor tratamente crude și degradante.

(6) Orice autoritate religioasă, familie, comunitate sau persoană care exercită responsabilitate asupra altora trebuie să respecte demnitatea celor aflați în grija sa.

(7) Respectarea demnității nu înseamnă aprobarea oricărui comportament, ci recunoașterea valorii persoanei și tratarea acesteia cu adevăr, dreptate și iubire.

(8) Temelia acestui articol este învățătura biblică potrivit căreia omul trebuie tratat ca aproapele său și că iubirea aproapelui este o poruncă fundamentală a lui Dumnezeu.

Articolul 2 — Dreptul la viață

(1) Viața omului trebuie respectată și ocrotită ca un bun fundamental și nu trebuie tratată cu nepăsare, cruzime sau dispreț.

(2) Fiecare creștin are dreptul să fie protejat împotriva omorului, agresiunii intenționate și oricărei forme de violență care îi pune în pericol viața.

(3) Nicio gelozie, ceartă, supărare, răzbunare, diferență religioasă sau conflict personal nu poate transforma viața unei persoane într-un obiect al urii sau al violenței.

(4) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental și cheamă la respectarea vieții aproapelui.

(5) Creștinul este chemat nu numai să se ferească de uciderea aproapelui, ci și să apere viața, să ajute persoana aflată în primejdie și să caute pacea atunci când apar conflicte.

(6) În situațiile în care viața sau integritatea unei persoane sunt amenințate, solicitarea ajutorului autorităților competente și protejarea victimei sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(7) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze respectul pentru viață și să nu folosească religia ca justificare pentru omor, răzbunare sau cruzime.

Articolul 3 — Dreptul la integritate fizică

(1) Nimeni nu trebuie bătut, lovit, torturat, mutilat sau supus unor tratamente crude, inumane ori degradante.

(2) Integritatea fizică a fiecărui creștin trebuie respectată indiferent de vârstă, sex, confesiune, statut social sau situație familială.

(3) Violența fizică nu poate fi justificată prin gelozie, furie, răzbunare, supărare, disciplină abuzivă, conflict familial sau diferențe religioase.

(4) Nicio persoană nu dobândește dreptul de a lovi o altă persoană doar pentru că este soț, soție, părinte, copil, conducător religios, angajator sau persoană cu autoritate.

(5) Copiii, persoanele vulnerabile și persoanele aflate în îngrijirea altora beneficiază de o atenție și protecție deosebită împotriva abuzului.

(6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine victima și să încurajeze oprirea violenței, protecția persoanei și folosirea mijloacelor legale atunci când este necesar.

Articolul 4 — Dreptul la integritate psihică

(1) Fiecare persoană are dreptul la respect, liniște sufletească și protejarea demnității sale.

(2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată, șantajul, manipularea și abuzul psihologic sunt incompatibile cu iubirea aproapelui.

(3) Nicio persoană nu trebuie constrânsă prin frică să rămână într-o relație, într-o comunitate sau într-o situație în care este abuzată.

(4) Mânia trebuie stăpânită și nu trebuie transformată în ură, amenințare sau violență.

(5) Creștinul este chemat să caute împăcarea și vindecarea conflictelor fără a ignora suferința victimei și fără a transforma iertarea într-o obligație de a suporta abuzul.

Articolul 5 — Libertatea credinței

(1) Fiecare creștin are dreptul să creadă în Dumnezeu, să-L mărturisească pe Iisus Hristos și să își trăiască viața potrivit conștiinței sale religioase, cu respectarea demnității celorlalți și a legilor civile aplicabile.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență, amenințare, intimidare sau constrângere să renunțe la credința sa, să își ascundă credința ori să adopte o altă confesiune.

(3) Libertatea credinței cuprinde dreptul de a participa la rugăciune, slujbe, cateheză și alte activități religioase, potrivit tradiției și confesiunii fiecăruia.

(4) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința prin cuvânt și prin fapte bune, fără a folosi violența, amenințarea sau forța pentru a-i obliga pe ceilalți să creadă.

(5) Nicio diferență dintre ortodocși, catolici și protestanți nu trebuie folosită ca motiv pentru bătaie, persecuție, umilire, excludere abuzivă sau răzbunare.

(6) Libertatea religioasă nu poate fi invocată ca justificare pentru vătămarea altei persoane, abuzul asupra copiilor, violența domestică, omor, înșelăciune sau alte fapte grave.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să apere libertatea de conștiință și să creeze un mediu în care credința să poată fi trăită fără frică și fără constrângere.

(8) Dreptul la libertatea credinței este însoțit de responsabilitatea de a respecta libertatea și demnitatea celorlalți oameni.

Articolul 6 — Egalitatea creștinilor

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie tratați cu respect și demnitate, fără ca apartenența confesională să fie folosită pentru a justifica ura sau violența.

(2) Diferențele de doctrină, tradiție, organizare bisericească, cult sau practică religioasă nu justifică persecutarea, lovirea, amenințarea ori umilirea unei persoane.

(3) Fiecare comunitate creștină își poate păstra tradiția și identitatea religioasă, fără a transforma diferențele confesionale într-un motiv de conflict personal.

(4) Creștinii sunt chemați să practice respectul reciproc, dialogul, răbdarea și buna înțelegere, chiar atunci când nu sunt de acord asupra unor învățături teologice.

(5) Nimeni nu trebuie considerat inferior ca persoană numai pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.

(6) În situațiile de conflict între persoane sau comunități, împăcarea, dialogul și mijloacele pașnice trebuie preferate răzbunării și violenței.

(7) Egalitatea în demnitate nu presupune ștergerea diferențelor doctrinare, ci respectarea persoanei în ciuda acestor diferențe.

Articolul 7 — Dreptul la pace

(1) Fiecare creștin are dreptul să trăiască în pace, siguranță și respect, fără a fi supus violenței, amenințării sau persecutării.

(2) Creștinii sunt chemați să urmărească împăcarea, să evite răzbunarea și să nu răspundă unei nedreptăți printr-o nouă nedreptate.

(3) Pacea nu înseamnă acceptarea abuzului. Protejarea unei victime și oprirea unei agresiuni sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(4) În familie, în biserică și în comunitate trebuie încurajate comunicarea, iertarea, răbdarea și rezolvarea pașnică a neînțelegerilor.

(5) Cuvintele lui Hristos „Fericiți făcătorii de pace” constituie un principiu fundamental al vieții creștine.

(6) Nicio persoană nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu, al Bisericii sau al credinței pentru a justifica ura, răzbunarea sau violența împotriva aproapelui.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele aflate în conflict și să promoveze reconcilierea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

Articolul 8 — Interzicerea violenței domestice

(1) Violența împotriva soțului, soției, copiilor, părinților sau oricărui membru al familiei este condamnată și nu poate fi justificată prin relația de rudenie, căsătorie, autoritate sau responsabilitate.

(2) Violența domestică include, în sensul acestei Constituții, comportamentele prin care o persoană provoacă sau urmărește să provoace alteia vătămări fizice, frică, umilire gravă, control abuziv sau exploatare.

(3) Nicio ceartă familială, gelozie, supărare, neînțelegere sau pretinsă nevoie de disciplină nu justifică lovirea, amenințarea sau umilirea unei persoane.

(4) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, respectului, responsabilității, fidelității, protecției și sprijinului reciproc.

(5) Copiii trebuie protejați în mod deosebit împotriva lovirii, abuzului, exploatării, abandonului și oricărei forme de intimidare care le pune în pericol demnitatea sau siguranța.

(6) Persoana care este victimă a violenței nu trebuie făcută vinovată pentru faptul că cere ajutor, se îndepărtează de agresor sau solicită protecția autorităților.

(7) Iertarea creștină nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzul, pentru a obliga victima să suporte violența sau pentru a împiedica solicitarea unui ajutor necesar.

(8) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor, responsabilitatea agresorului și folosirea mijloacelor pașnice și legale pentru încetarea violenței.

Articolul 9 — Protecția împotriva geloziei și controlului abuziv

(1) Gelozia nu constituie un drept de a controla, urmări, amenința, izola, umili sau agresa o altă persoană.

(2) Nicio persoană nu trebuie să folosească gelozia ca pretext pentru verificarea abuzivă a vieții celuilalt, pentru interzicerea relațiilor normale cu familia și prietenii sau pentru exercitarea unei presiuni permanente.

(3) Soții și membrii familiei trebuie să se trateze cu respect, sinceritate, fidelitate și responsabilitate, fără ca iubirea să fie transformată într-o formă de posesie sau dominație.

(4) În cazul apariției geloziei, neînțelegerile trebuie abordate prin dialog, răbdare și, atunci când este necesar, prin sprijinul unei persoane de încredere sau al unei autorități competente.

(5) Gelozia nu justifică bătaia, amenințarea cu moartea, distrugerea bunurilor, șantajul, urmărirea sau orice altă formă de abuz.

(6) Creștinul este chemat să cultive încrederea, cumpătarea, fidelitatea și respectul față de libertatea și demnitatea celuilalt.

Articolul 10 — Iubirea aproapelui

(1) Porunca iubirii aproapelui este fundamentală pentru viața creștină și trebuie să se manifeste nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

(2) Hristos a poruncit: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Această poruncă cheamă la respectarea demnității, vieții și libertății aproapelui.

(3) Creștinul este chemat să facă binele, să ierte, să ajute persoana aflată în nevoie și să nu rămână indiferent în fața suferinței.

(4) Iubirea aproapelui nu înseamnă aprobarea răului. Creștinul poate condamna fapta rea, poate cere dreptate și poate căuta protecție, păstrând în același timp respectul față de persoana umană.

(5) Iubirea trebuie să se manifeste prin milostenie, răbdare, bunătate, sinceritate, ajutorarea celor vulnerabili și renunțarea la răzbunare.

(6) Nicio persoană nu trebuie exclusă din respectul datorat aproapelui doar pentru că este săracă, singură, bolnavă, diferită sau aparține unei alte confesiuni ori religii.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze și să susțină fapte de ajutorare, educație, milostenie și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie.

Articolul 11 — Interzicerea urii

(1) Ura față de aproapele nu trebuie cultivată, încurajată sau transformată într-un motiv de persecutare ori de violență.

(2) Diferențele de confesiune, origine, opinie sau religie nu justifică lovirea, amenințarea, omorul, umilirea sau excluderea violentă a unei persoane.

(3) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine, să evite răzbunarea și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

(4) Ura dintre persoane, familii sau comunități creștine trebuie combătută prin adevăr, dialog, rugăciune, iertare și respect.

(5) Numele lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură sau autoritatea unei comunități religioase nu trebuie folosite pentru a transforma ura personală într-o justificare religioasă a violenței.

(6) Libertatea de a critica o idee sau o învățătură nu trebuie confundată cu dreptul de a agresa sau umili persoana care o susține.

Articolul 12 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să nu folosească minciuna pentru a obține un avantaj nedrept sau pentru a produce rău aproapelui.

(2) Minciuna, mărturia falsă, frauda, înșelăciunea și falsificarea intenționată a faptelor sunt condamnate ca încălcări ale principiului adevărului și dreptății.

(3) „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” este una dintre Cele Zece Porunci și constituie un principiu moral fundamental.

(4) Creștinul trebuie să fie atent la cuvintele sale și să nu răspândească acuzații false, zvonuri sau informații despre care știe că sunt neadevărate.

(5) A spune adevărul trebuie făcut cu discernământ și responsabilitate, fără a transforma adevărul într-un instrument de umilire, răzbunare sau cruzime.

(6) În cadrul comunităților creștine, acuzațiile grave trebuie tratate cu seriozitate, discernământ și respect pentru persoanele implicate, fără condamnări arbitrare sau răspândirea necontrolată a unor afirmații neverificate.

(7) Nimeni nu trebuie constrâns să mintă pentru a ascunde o faptă de violență, abuz sau înșelăciune.

Articolul 13 — Dreptul la libertate și responsabilitate

(1) Libertatea creștină trebuie exercitată cu responsabilitate, conștiință și respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de ordinea civilă în care trăiește persoana.

(2) Libertatea nu constituie dreptul de a face rău altuia, de a încălca demnitatea unei persoane sau de a folosi forța pentru a impune voința proprie.

(3) Creștinul este chemat să folosească libertatea pentru iubire și bine, pentru slujirea aproapelui și pentru dezvoltarea unei vieți morale responsabile.

(4) Nimeni nu trebuie să folosească expresia „sunt liber” pentru a justifica violența, adulterul, furtul, înșelăciunea, exploatarea sau alte fapte prin care este vătămat aproapele.

(5) Libertatea religioasă include dreptul de a practica credința, dar presupune și respectarea libertății celuilalt de a-și exercita propria conștiință.

(6) Într-o societate organizată potrivit legii, creștinul își exercită drepturile și își îndeplinește responsabilitățile civile fără a pretinde că apartenența religioasă îl așază deasupra legii.

(7) Libertatea și responsabilitatea trebuie privite împreună: libertatea fără responsabilitate poate deveni abuz, iar responsabilitatea fără libertate poate deveni constrângere.

Articolul 14 — Protecția copiilor

(1) Copiii trebuie protejați împotriva violenței, abuzului, exploatării, abandonului, neglijării grave și oricărei forme de comportament care le pune în pericol viața, sănătatea, demnitatea sau dezvoltarea.

(2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat, umilit sau folosit ca instrument într-un conflict între adulți.

(3) Copilul trebuie educat în respect, adevăr, iubire, responsabilitate, disciplină fără cruzime și respectarea aproapelui.

(4) Părinții, tutorii, educatorii și conducătorii comunităților religioase care au responsabilități față de copii trebuie să urmărească binele și siguranța acestora.

(5) Disciplina copilului nu trebuie transformată în violență fizică, umilire sau intimidare. Educația trebuie să urmărească formarea caracterului prin exemplu, îndrumare, răbdare și limite sănătoase.

(6) Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a cere ajutor atunci când sunt abuzați și nu trebuie amenințați pentru că dezvăluie un abuz.

(7) Comunitățile creștine trebuie să promoveze măsuri de protecție a copiilor și să trateze cu seriozitate orice acuzație credibilă privind abuzul.

(8) Iubirea creștină față de copii presupune protecție, responsabilitate, educație, grijă și respect pentru demnitatea fiecărui copil.

Articolul 15 — Cele Zece Porunci

Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un fundament moral important al acestei Constituții:

1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ți faci chip cioplit.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.

5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu săvârșești adulter.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu poftești cele ale aproapelui tău.

Articolul 16 — Poruncile lui Iisus Hristos

(1) Creștinul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima.

(2) Creștinul este chemat să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.

(3) Creștinul este chemat să-și iubească semenii și să-i ierte.

(4) Creștinul este chemat să facă binele și să se ferească de rău.

Articolul 17 — Dreptul la protecție împotriva persecutării religioase

Niciun creștin nu trebuie bătut, amenințat, omorât sau persecutat pentru faptul că este ortodox, catolic sau protestant.

Articolul 18 — Respectul față de alte persoane

(1) Creștinul poate să-și mărturisească credința fără să recurgă la violență.

(2) Persoanele care aparțin altor religii sau nu au o credință religioasă trebuie tratate ca persoane umane cu demnitate.

(3) Respingerea unei credințe nu justifică agresarea persoanei care o urmează.

Articolul 19 — Condamnarea înșelăciunii

Înșelăciunea, frauda, manipularea și exploatarea aproapelui sunt incompatibile cu principiile adevărului și dreptății creștine.

Articolul 20 — Viața creștină

Creștinul este chemat să trăiască în:

credință, iubire, adevăr, pace, iertare, dreptate, milostenie, cumpătare și respect față de aproapele.

Articolul 21 — Dreptul la libertatea de conștiință

(1) Fiecare creștin are dreptul să își formeze și să își urmeze conștiința religioasă fără constrângere, amenințare sau violență.

(2) Nimeni nu trebuie obligat să declare în public aspecte intime ale credinței sale sau să renunțe la convingerile sale prin forță.

(3) Diferențele de conștiință dintre creștini trebuie abordate cu răbdare și respect, fără umilirea persoanei.

(4) Libertatea conștiinței nu înlătură responsabilitatea morală pentru faptele săvârșite împotriva aproapelui.

Articolul 22 — Dreptul la rugăciune și închinare

(1) Fiecare creștin are dreptul să se roage și să participe la închinare potrivit tradiției și confesiunii sale.

(2) Rugăciunea și închinarea trebuie să se desfășoare fără violență și fără constrângerea altor persoane.

(3) Bisericile și comunitățile creștine sunt chemate să ofere credincioșilor posibilitatea de a participa la viața religioasă într-un climat de respect și siguranță.

(4) Nimeni nu trebuie agresat, amenințat sau umilit pentru că se roagă într-o altă tradiție creștină.

Articolul 23 — Dreptul la Sfânta Scriptură

(1) Creștinul are dreptul să citească, să studieze și să cunoască Sfânta Scriptură potrivit credinței și tradiției confesiunii sale.

(2) Studierea Scripturii trebuie încurajată prin educație, discernământ și respect pentru adevăr.

(3) Nicio persoană nu trebuie împiedicată prin violență să caute să înțeleagă învățătura creștină.

(4) Interpretarea diferită a unor texte biblice nu constituie, în sine, un motiv pentru ură sau agresiune.

Articolul 24 — Dreptul la educație creștină

(1) Creștinii au dreptul să primească educație religioasă potrivit confesiunii lor, în condițiile stabilite de comunitatea religioasă și de lege.

(2) Educația creștină trebuie să urmărească formarea caracterului, cunoașterea credinței, iubirea aproapelui și responsabilitatea.

(3) Educația religioasă nu trebuie folosită pentru a justifica ura, violența, umilirea sau persecutarea altor persoane.

(4) Copiii trebuie educați într-un mod potrivit vârstei lor, cu grijă pentru demnitatea, siguranța și dezvoltarea lor.

Articolul 25 — Dreptul la protecția familiei

(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, fidelității, responsabilității, protecției și sprijinului reciproc.

(2) Membrii familiei trebuie să se respecte și să nu folosească forța, frica sau manipularea pentru a-și impune voința.

(3) Conflictele familiale trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate, fără violență.

(4) Copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile trebuie protejați în mod deosebit împotriva abuzului și neglijării.

Articolul 26 — Dreptul la protecție împotriva omorului și cruzimii

(1) Omorul intenționat și actele de cruzime împotriva unei persoane sunt incompatibile cu principiul respectării vieții.

(2) Nicio dispută religioasă, politică, familială sau personală nu poate fi transformată într-un motiv pentru uciderea aproapelui.

(3) Creștinii sunt chemați să apere viața și să caute soluții pașnice la conflicte.

(4) Comunitățile creștine nu trebuie să încurajeze răzbunarea personală sau violența împotriva unei persoane.

Articolul 27 — Dreptul la protecție împotriva amenințărilor

(1) Nicio persoană nu trebuie amenințată cu moartea, bătaia, vătămarea sau distrugerea bunurilor pentru a fi controlată sau intimidată.

(2) Amenințările nu devin acceptabile prin invocarea geloziei, mâniei, onoarei familiei sau a unei pretinse autorități religioase.

(3) Persoana amenințată are dreptul să caute ajutor și protecție prin mijloacele disponibile în comunitate și prin autoritățile competente.

(4) Creștinul este chemat să folosească vorbirea pentru adevăr, sfătuire și împăcare, nu pentru intimidarea aproapelui.

Articolul 28 — Dreptul la protecție împotriva înșelăciunii

(1) Fiecare persoană trebuie protejată împotriva fraudei, înșelăciunii și exploatării intenționate.

(2) Creștinul nu trebuie să folosească încrederea religioasă a unei persoane pentru a obține bani, bunuri, avantaje sau control asupra acesteia prin minciună.

(3) Persoanele aflate într-o poziție de autoritate religioasă au o responsabilitate deosebită de a evita abuzul de încredere și folosirea credinței pentru interese personale necinstite.

(4) Milostenia și donațiile trebuie tratate cu responsabilitate, transparență și bună-credință.

Articolul 29 — Dreptul la respectarea proprietății

(1) Bunurile unei persoane trebuie respectate.

(2) Furtul, distrugerea intenționată și însușirea prin înșelăciune a bunurilor altuia sunt condamnate.

(3) Nicio nevoie personală nu justifică transformarea aproapelui într-o victimă a furtului sau a fraudei.

(4) Creștinul este chemat să fie cinstit în administrarea bunurilor proprii și a bunurilor care i-au fost încredințate.

Articolul 30 — Dreptul la un nume și la reputație

(1) Fiecare persoană are dreptul ca numele și reputația sa să fie tratate cu responsabilitate.

(2) Răspândirea cu bună știință a unor acuzații false pentru a distruge reputația unei persoane este condamnată.

(3) Atunci când există o acuzație gravă, aceasta trebuie tratată cu discernământ și fără transformarea zvonului în condamnare.

(4) Creștinul este chemat să evite bârfa, calomnia și judecata pripită și să caute adevărul înainte de a acuza.

Articolul 31 — Dreptul la iertare și împăcare

(1) Creștinul este chemat să ierte și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă.

(2) Iertarea nu trebuie confundată cu negarea răului sau cu renunțarea la măsurile necesare pentru protecția victimei.

(3) O persoană care a fost agresată poate ierta și, în același timp, poate păstra distanța față de agresor și poate solicita protecție.

(4) Împăcarea trebuie să fie liberă și sigură și nu trebuie impusă prin presiune religioasă.

Articolul 32 — Dreptul la ajutorul comunității creștine

(1) Creștinul aflat în suferință trebuie să poată cere sprijin comunității sale.

(2) Comunitatea este chemată să manifeste milă, discernământ și responsabilitate față de persoanele vulnerabile.

(3) Ajutorul oferit victimei nu trebuie condiționat de ascunderea abuzului sau de renunțarea la drepturile sale.

(4) Atunci când situația depășește competența comunității religioase, trebuie încurajată solicitarea sprijinului profesional și a protecției autorităților competente.

Articolul 33 — Dreptul la libertatea de exprimare religioasă

(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre credința sa, să explice învățătura creștină și să își exprime convingerile religioase în mod pașnic.

(2) Mărturisirea credinței nu trebuie transformată în amenințare sau agresiune împotriva celor care gândesc diferit.

(3) Dialogul religios trebuie să urmărească adevărul și să respecte demnitatea persoanei cu care se discută.

(4) Critica unei doctrine trebuie făcută fără incitarea la violență împotriva oamenilor care o urmează.

Articolul 34 — Dreptul la apartenență confesională

(1) Fiecare creștin are dreptul să aparțină unei comunități ortodoxe, catolice sau protestante potrivit convingerilor sale.

(2) Nimeni nu trebuie constrâns prin violență să schimbe confesiunea.

(3) Trecerea de la o confesiune la alta trebuie să fie o decizie liberă a persoanei, potrivit conștiinței sale și în condițiile legii.

(4) Diferențele confesionale trebuie soluționate prin dialog și respect, nu prin amenințări sau agresiune.

Articolul 35 — Dreptul la siguranță în comunitatea religioasă

(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității religioase fără teamă de bătaie, abuz, amenințare sau umilire.

(2) Conducătorii și membrii comunităților religioase trebuie să trateze cu responsabilitate orice situație care pune în pericol siguranța unei persoane.

(3) Autoritatea religioasă nu poate constitui o justificare pentru abuzul fizic sau psihologic.

(4) Disciplina comunitară trebuie exercitată fără cruzime, violență și umilire și cu respectarea regulilor proprii ale confesiunii și a legii.

 Articolul 251 — Respectarea poruncilor lui Dumnezeu

(1) Viața creștină trebuie să urmărească respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

(2) Poruncile trebuie înțelese nu doar ca reguli, ci și ca îndrumări pentru o viață în adevăr, iubire și responsabilitate.

(3) Creștinul este chemat să își cerceteze permanent faptele și intențiile.

Articolul 252 — Cele Zece Porunci ale lui Moise

(1) Cele Zece Porunci constituie un reper fundamental al moralei biblice.

(2) Ele cheamă omul la credință în Dumnezeu, respectarea numelui Său, respectarea zilei sfinte, cinstirea părinților și respectarea vieții.

(3) Ele condamnă omorul, adulterul, furtul, mărturia mincinoasă și pofta nedreaptă după bunurile aproapelui.

(4) Aceste principii trebuie puse în legătură cu învățătura lui Iisus Hristos despre iubire și desăvârșirea vieții morale.

Articolul 253 — Iubirea lui Dumnezeu

(1) Dumnezeu trebuie iubit mai presus de toate.

(2) Credința trebuie să fie sinceră și liberă.

(3) Creștinul este chemat să își exprime iubirea față de Dumnezeu prin rugăciune, credință și fapte bune.

Articolul 254 — Interzicerea idolatriei

(1) Creștinul este chemat să nu pună nimic mai presus de Dumnezeu.

(2) Idolatria este incompatibilă cu credința creștină.

(3) Respectarea persoanelor de alte religii nu înseamnă că un creștin trebuie să renunțe la propriile convingeri.

(4) Diferența religioasă nu justifică însă violența sau ura.

Articolul 255 — Respectarea numelui lui Dumnezeu

(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.

(2) Numele lui Dumnezeu nu trebuie folosit pentru înșelăciune.

(3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a manipula alte persoane.

Articolul 256 — Respectarea zilelor sfinte

(1) Creștinul este chemat să respecte zilele și sărbătorile importante ale propriei tradiții.

(2) Aceste zile trebuie să fie ocazii pentru rugăciune, recunoștință, familie și fapte bune.

(3) Sărbătoarea nu trebuie transformată într-un motiv de ceartă sau violență.

Articolul 257 — Cinstirea părinților

(1) Părinții trebuie cinstiți și respectați.

(2) Părinții au, la rândul lor, datoria de a-și crește copiii cu iubire și responsabilitate.

(3) Cinstirea părinților nu justifică abuzul sau violența.

Articolul 258 — Protejarea vieții

(1) Viața omului trebuie respectată.

(2) Omorul intenționat este grav condamnat.

(3) Răzbunarea nu poate constitui justificare pentru uciderea aproapelui.

Articolul 259 — Condamnarea adulterului

(1) Fidelitatea în căsătorie este o valoare fundamentală a moralei creștine.

(2) Soții sunt chemați la respect, sinceritate și responsabilitate.

(3) Infidelitatea nu justifică însă violența sau răzbunarea.

Articolul 260 — Condamnarea desfrânării

(1) Viața sexuală trebuie tratată cu responsabilitate și demnitate.

(2) Persoana umană nu trebuie redusă la un obiect al dorinței.

(3) Exploatarea sexuală și constrângerea sexuală sunt condamnate.

Articolul 261 — Respectarea căsătoriei

(1) Căsătoria trebuie tratată cu seriozitate și responsabilitate.

(2) Soții trebuie să se respecte reciproc.

(3) Gelozia nu constituie drept de control asupra celuilalt.

(4) Violența domestică nu poate fi justificată prin autoritatea soțului sau a soției.

Articolul 262 — Condamnarea geloziei distructive

(1) Gelozia nu trebuie să devină control, amenințare sau agresiune.

(2) Nimeni nu are dreptul să îi controleze în mod abuziv telefonul, prietenii, îmbrăcămintea sau libertatea partenerului.

(3) Neîncrederea trebuie discutată prin dialog și, când este necesar, prin sprijin specializat.

Articolul 263 — Condamnarea furtului

(1) Nimeni nu trebuie să își însușească bunul altuia fără drept.

(2) Furtul este incompatibil cu porunca respectării aproapelui.

(3) Persoana care a furat este chemată să își recunoască greșeala și să repare prejudiciul, atunci când este posibil.

Articolul 264 — Condamnarea mărturiei mincinoase

(1) Creștinul trebuie să spună adevărul.

(2) Mărturia falsă poate produce o mare nedreptate.

(3) Nimeni nu trebuie acuzat pe nedrept pentru câștig personal sau răzbunare.

Articolul 265 — Condamnarea poftei după bunurile aproapelui

(1) Creștinul este chemat să nu transforme dorința de avere într-o obsesie.

(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.

(3) Invidia și lăcomia nu trebuie să conducă la furt sau înșelăciune.

Articolul 266 — Porunca iubirii aproapelui

(1) Aproapele trebuie iubit și respectat.

(2) Iubirea trebuie să se manifeste prin fapte.

(3) Ajutorarea celui aflat în nevoie constituie o expresie importantă a iubirii creștine.

Articolul 267 — Condamnarea urii

(1) Ura intenționată față de o persoană nu trebuie cultivată.

(2) Creștinul este chemat să urmărească împăcarea.

(3) Condamnarea unei fapte rele nu trebuie transformată în ură față de persoana care a greșit.

Articolul 268 — Condamnarea mâniei necontrolate

(1) Mânia poate apărea în mod natural, dar trebuie controlată.

(2) Mânia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea.

(3) În situații de conflict, creștinul este chemat să caute calmul și soluționarea pașnică.

Articolul 269 — Condamnarea răzbunării

(1) Creștinul nu trebuie să se răzbune personal.

(2) Răul trebuie oprit fără producerea unui rău suplimentar.

(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale și responsabile.

Articolul 270 — Condamnarea înșelăciunii

(1) Înșelăciunea este contrară adevărului.

(2) Nimeni nu trebuie manipulat pentru obținerea banilor, bunurilor sau avantajelor sale.

(3) Relațiile dintre creștini trebuie să fie bazate pe sinceritate.

Articolul 271 — Condamnarea ipocriziei

(1) Creștinul este chemat să fie sincer.

(2) Nu trebuie să pretindă că este bun doar pentru a primi admirația oamenilor.

(3) Faptele trebuie să corespundă mărturisirii credinței.

Articolul 272 — Milostenia

(1) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută cu respect.

(2) Cel care oferă ajutor nu trebuie să umilească persoana ajutată.

(3) Milostenia nu trebuie folosită pentru obținerea controlului asupra celui sărac.

Articolul 273 — Rugăciunea

(1) Rugăciunea reprezintă un element fundamental al vieții creștine.

(2) Creștinul are libertatea de a se ruga individual sau împreună cu comunitatea sa.

(3) Rugăciunea nu trebuie impusă prin violență.

Articolul 274 — Postul și înfrânarea

(1) Postul poate reprezenta o practică importantă a vieții creștine, potrivit tradiției fiecărei confesiuni.

(2) Postul trebuie însoțit de rugăciune, responsabilitate și fapte bune.

(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să postească.

(4) Practicile religioase trebuie aplicate cu discernământ și responsabilitate.

Articolul 275 — Porunca supremă a iubirii

(1) Toate principiile morale ale prezentei Constituții trebuie înțelese în lumina iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.

(2) Iubirea creștină nu aprobă violența, ura, omorul, furtul, înșelăciunea sau exploatarea.

(3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără ură și să practice dreptatea fără răzbunare.

(4) Credința trebuie să se vadă în viață: prin iubire, adevăr, milă, dreptate, iertare și fapte bune.

Articolul 401 — Demnitatea trupului

(1) Trupul și persoana umană trebuie tratate cu respect și demnitate.

(2) Nicio persoană nu trebuie redusă la un obiect pentru satisfacerea dorințelor altuia.

(3) Respectarea trupului presupune responsabilitate față de propria persoană și față de ceilalți.

Articolul 402 — Libertatea și consimțământul

(1) Relațiile dintre persoane trebuie să respecte libertatea și consimțământul fiecăreia.

(2) Constrângerea, amenințarea și violența nu pot fi considerate consimțământ.

(3) Nicio persoană nu trebuie obligată la un act intim împotriva voinței sale.

Articolul 403 — Interzicerea violenței sexuale

(1) Violența sexuală este condamnată.

(2) Nimeni nu are dreptul să constrângă o altă persoană prin forță sau amenințare.

(3) Victima trebuie tratată cu demnitate și sprijinită.

Articolul 404 — Interzicerea exploatării sexuale

(1) Exploatarea unei persoane în scopuri sexuale este incompatibilă cu demnitatea umană.

(2) Nicio persoană nu trebuie tratată ca obiect comercial.

(3) Exploatarea prin amenințare, înșelăciune sau constrângere trebuie combătută.

Articolul 405 — Prostituția și demnitatea persoanei

(1) Prezenta Constituție condamnă exploatarea și constrângerea sexuală.

(2) Persoana exploatată nu trebuie urâtă sau umilită.

(3) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze sprijinul și recuperarea persoanelor aflate în situații de exploatare.

Articolul 406 — Traficul de persoane

(1) Traficul de persoane este grav condamnat.

(2) Nicio persoană nu poate fi cumpărată, vândută sau exploatată.

(3) Comunitățile creștine trebuie să sprijine combaterea traficului de persoane.

Articolul 407 — Protecția copiilor împotriva exploatării

(1) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de exploatare sexuală.

(2) Niciun adult nu trebuie să exploateze un copil.

(3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri pentru protejarea minorilor.

Articolul 408 — Interzicerea abuzului sexual asupra minorilor

(1) Abuzul sexual asupra unui minor este condamnat în mod categoric.

(2) Nicio funcție religioasă, familială sau socială nu poate justifica un asemenea abuz.

(3) Suspiciunile privind abuzul asupra unui minor trebuie tratate cu maximă seriozitate și, atunci când este necesar, sesizate autorităților competente.

Articolul 409 — Protejarea victimelor

(1) Victima unui abuz sexual trebuie tratată cu respect.

(2) Victima nu trebuie învinovățită pentru abuzul suferit.

(3) Comunitățile trebuie să sprijine accesul victimei la protecție și ajutor.

Articolul 410 — Condamnarea adulterului

(1) Fidelitatea în cadrul căsătoriei este o valoare importantă a moralei creștine.

(2) Adulterul nu trebuie încurajat.

(3) Neînțelegerile rezultate din infidelitate nu justifică violența sau răzbunarea.

Articolul 411 — Fidelitatea conjugală

(1) Soții sunt chemați la fidelitate.

(2) Fidelitatea presupune sinceritate și respect.

(3) În cazul unor probleme grave în familie, soluțiile trebuie căutate prin dialog, consiliere și mijloace legale.

Articolul 412 — Interzicerea constrângerii în familie

(1) Nici soțul, nici soția nu au dreptul să își constrângă partenerul prin violență.

(2) Autoritatea familială nu poate fi folosită pentru abuz.

(3) Demnitatea ambilor soți trebuie respectată.

Articolul 413 — Condamnarea hărțuirii sexuale

(1) Hărțuirea sexuală este incompatibilă cu respectul față de persoană.

(2) Comentariile, gesturile sau comportamentele nedorite cu caracter sexual trebuie tratate cu seriozitate.

(3) Nimeni nu trebuie intimidat pentru că refuză un asemenea comportament.

Articolul 414 — Protecția împotriva exploatării economice

(1) Nimeni nu trebuie obligat să ofere servicii sexuale pentru a supraviețui din cauza amenințării sau constrângerii altuia.

(2) Exploatarea persoanelor vulnerabile este condamnată.

Articolul 415 — Respectarea persoanei

(1) Valoarea unei persoane nu este determinată de trecutul său.

(2) O persoană care a greșit trebuie tratată cu demnitate.

(3) Îndreptarea și recuperarea trebuie încurajate.

Articolul 416 — Pocăința și schimbarea vieții

(1) Creștinismul cheamă omul la pocăință și schimbarea vieții.

(2) Persoana care își recunoaște greșelile trebuie încurajată să se îndrepte.

(3) Pocăința nu trebuie impusă prin violență.

Articolul 417 — Iertarea

(1) Creștinul este chemat să ierte.

(2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.

(3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protejarea victimei.

Articolul 418 — Respectul între bărbat și femeie

(1) Bărbatul și femeia trebuie tratați cu aceeași demnitate umană.

(2) Niciunul nu trebuie umilit sau exploatat.

(3) Diferențele dintre persoane nu justifică violența.

Articolul 419 — Condamnarea obiectificării

(1) Persoana umană nu trebuie tratată ca obiect.

(2) Respectul trebuie să existe în familie, Biserică, școală, muncă și societate.

(3) Creștinul trebuie să urmărească respectul și curăția morală.

Articolul 420 — Responsabilitatea morală

(1) Creștinul este chemat să își controleze comportamentul și dorințele.

(2) Nimeni nu poate folosi dorințele personale pentru a răni o altă persoană.

(3) Libertatea trebuie însoțită de responsabilitate.

Articolul 421 — Protecția tinerilor

(1) Tinerii trebuie educați cu privire la respect, responsabilitate și demnitate.

(2) Educația trebuie adaptată vârstei și realizată cu responsabilitate.

(3) Tinerii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului.

Articolul 422 — Familia și responsabilitatea

(1) Relațiile familiale trebuie întemeiate pe respect și responsabilitate.

(2) Soții sunt chemați să se sprijine reciproc.

(3) Copiii trebuie protejați și educați într-un mediu sigur.

Articolul 423 — Condamnarea exploatării prin internet

(1) Internetul nu trebuie folosit pentru exploatarea sexuală a persoanelor.

(2) Distribuirea neconsensuală a materialelor intime este incompatibilă cu respectarea demnității persoanei.

(3) Copiii trebuie protejați în mod special în mediul digital.

Articolul 424 — Curăția inimii și responsabilitatea

(1) Viața morală creștină urmărește nu numai comportamentul exterior, ci și intențiile omului.

(2) Creștinul este chemat să cultive respectul, autocontrolul și iubirea aproapelui.

(3) Nimeni nu trebuie judecat doar pe baza aparențelor.

Articolul 425 — Principiul demnității și al protecției

(1) Fiecare persoană are dreptul să fie tratată cu demnitate și fără exploatare.

(2) Violența, constrângerea, traficul de persoane și abuzul sexual sunt incompatibile cu principiile acestei Constituții.

(3) Protejarea celui vulnerabil trebuie să fie o responsabilitate a familiei, Bisericii și comunității.

Articolul 301 — Libertatea Bisericii

(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit credinței și tradiției proprii.

(2) Organizarea bisericească trebuie să respecte demnitatea persoanei și legile civile aplicabile.

(3) Nicio autoritate religioasă nu este mai presus de lege.

Articolul 302 — Diversitatea confesiunilor creștine

(1) Prezenta Constituție îi cuprinde pe creștinii ortodocși, catolici și protestanți.

(2) Fiecare confesiune își păstrează tradiția, organizarea și învățătura proprie.

(3) Diferențele confesionale nu trebuie să conducă la violență sau persecuție.

Articolul 303 — Demnitatea credinciosului

(1) Fiecare credincios trebuie tratat cu demnitate.

(2) Nimeni nu trebuie umilit în cadrul comunității religioase.

(3) Statutul social, averea sau funcția nu determină valoarea spirituală a unei persoane.

Articolul 304 — Responsabilitatea clerului

(1) Clerul și conducătorii religioși au responsabilitatea de a sluji comunitatea cu integritate.

(2) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu responsabilitate.

(3) Poziția religioasă nu poate fi folosită pentru avantaje personale obținute prin abuz.

Articolul 305 — Preotul

(1) Preotul trebuie să fie un slujitor al comunității sale.

(2) El trebuie să promoveze pacea, adevărul, rugăciunea și responsabilitatea.

(3) Preotul nu trebuie să încurajeze violența sau răzbunarea.

Articolul 306 — Pastorul

(1) Pastorul trebuie să își îndeplinească responsabilitatea spirituală cu integritate.

(2) El trebuie să respecte libertatea și demnitatea credincioșilor.

(3) Autoritatea pastorală nu trebuie folosită pentru manipulare sau exploatare.

Articolul 307 — Episcopul

(1) Episcopul are responsabilitatea de a îndruma comunitățile aflate sub autoritatea sa potrivit propriei tradiții bisericești.

(2) Autoritatea episcopală trebuie exercitată cu responsabilitate și discernământ.

(3) Episcopul trebuie să urmărească protejarea credincioșilor și păstrarea disciplinei bisericești.

Articolul 308 — Conducerea comunității

(1) Conducerea unei comunități creștine trebuie să urmărească binele comunității.

(2) Deciziile trebuie luate cu responsabilitate.

(3) Puterea nu trebuie folosită pentru îmbogățire prin înșelăciune sau pentru control abuziv.

Articolul 309 — Interzicerea abuzului spiritual

(1) Nimeni nu trebuie manipulat prin frică religioasă pentru a fi controlat.

(2) Credința nu trebuie folosită pentru justificarea abuzului.

(3) Persoanele care reclamă un abuz trebuie ascultate cu seriozitate.

Articolul 310 — Protecția copiilor în Biserică

(1) Copiii trebuie să fie în siguranță în cadrul activităților religioase.

(2) Niciun copil nu trebuie supus abuzului fizic, psihologic sau sexual.

(3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri de prevenire și protecție.

Articolul 311 — Siguranța tinerilor

(1) Tinerii trebuie protejați în cadrul activităților bisericești.

(2) Responsabilii activităților pentru tineri trebuie să respecte reguli clare de siguranță.

(3) Orice comportament abuziv trebuie tratat cu seriozitate.

Articolul 312 — Protecția persoanelor vulnerabile

(1) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în cadrul comunității.

(2) Vulnerabilitatea nu trebuie exploatată pentru bani, putere sau control.

(3) Comunitatea trebuie să încurajeze sprijinul și responsabilitatea.

Articolul 313 — Confidențialitatea

(1) Informațiile personale primite în cadrul activității pastorale trebuie tratate cu discreție, în limitele legii.

(2) Confidențialitatea nu trebuie folosită pentru ascunderea unor infracțiuni sau pentru protejarea abuzatorilor.

(3) Protejarea victimei și respectarea legii trebuie avute în vedere.

Articolul 314 — Administrarea banilor Bisericii

(1) Bunurile și fondurile comunității trebuie administrate responsabil.

(2) Banii destinați comunității nu trebuie folosiți în scopuri personale prin fraudă.

(3) Comunitățile trebuie să promoveze transparența financiară.

Articolul 315 — Donațiile

(1) Credincioșii pot face donații în mod liber.

(2) Donația nu trebuie obținută prin amenințare sau constrângere.

(3) Persoanele sărace nu trebuie umilite pentru că nu pot dona.

Articolul 316 — Ajutorarea săracilor

(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea persoanelor aflate în nevoie.

(2) Ajutorul trebuie acordat cu respect.

(3) Persoana săracă nu trebuie tratată ca fiind mai puțin valoroasă.

Articolul 317 — Biserica și caritatea

(1) Comunitățile creștine pot organiza cantine, centre de sprijin, colecte și alte activități caritabile.

(2) Aceste activități trebuie desfășurate cu responsabilitate.

(3) Ajutorul nu trebuie folosit ca instrument de manipulare.

Articolul 318 — Protejarea patrimoniului religios

(1) Icoanele, manuscrisele, cărțile, obiectele liturgice și clădirile istorice trebuie respectate.

(2) Patrimoniul religios trebuie transmis generațiilor următoare.

(3) Distrugerea intenționată a patrimoniului religios este condamnată.

Articolul 319 — Respectarea lăcașurilor de cult

(1) Bisericile și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate.

(2) Nimeni nu trebuie să vandalizeze sau să profaneze un lăcaș de cult.

(3) Comunitățile trebuie să respecte, la rândul lor, lăcașurile altor religii.

Articolul 320 — Disciplină bisericească

(1) Fiecare confesiune poate avea propriile reguli disciplinare.

(2) Disciplina trebuie aplicată cu dreptate și responsabilitate.

(3) Disciplina religioasă nu poate justifica violența fizică.

Articolul 321 — Interzicerea pedepselor corporale religioase

(1) Nicio persoană nu trebuie bătută ca pedeapsă religioasă.

(2) Nicio comunitate nu trebuie să folosească lovirea pentru „îndreptarea” credincioșilor.

(3) Corectarea trebuie să urmărească îndreptarea prin mijloace pașnice și responsabile.

Articolul 322 — Libertatea de a părăsi o comunitate

(1) O persoană nu trebuie ținută cu forța într-o comunitate religioasă.

(2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că dorește să părăsească o comunitate.

(3) Decizia religioasă trebuie respectată.

Articolul 323 — Interzicerea persecuției între creștini

(1) Un creștin nu trebuie persecutat pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.

(2) Ortodocșii, catolicii și protestanții trebuie să își rezolve diferențele prin dialog.

(3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresiunea.

Articolul 324 — Cooperarea creștină

(1) Comunitățile creștine pot coopera în domeniul carității, educației, protecției familiei și sprijinului persoanelor vulnerabile.

(2) Cooperarea poate exista chiar atunci când există diferențe teologice.

(3) Scopul cooperării trebuie să fie binele oamenilor și promovarea păcii.

Articolul 325 — Principiul slujirii

(1) Autoritatea în comunitatea creștină trebuie înțeleasă ca responsabilitate și slujire.

(2) Cel care primește o funcție trebuie să urmărească binele celor pe care îi slujește.

(3) Nicio funcție religioasă nu acordă dreptul de a abuza, umili, lovi sau exploata o altă persoană.

Factorul poștal ajungea în sat cam odată la două săptămâni: din șareta lui trasă de un singur cal, coborau spre mâini nerăbdătoare și doritoare, tot felul de pachete. Colete legate cu sfoară, albe, cafenii, mari și mici, înscrise cu creion chimic. Și scrisori. Și o puzderie de vederi.

Toți, cu mic cu mare, cu sufletul la gură, făceam o gloată veselă în jurul factorului care-și împărțea comorile către fitecine, strigându-ne pe nume. Și imediat ce un nume era rostit, dintre noi se dezlipea o umbră, care însoțită de un mic chiot de bucurie, primea cu recunoștință pachetul. Destinatarul, fericit se retrăgea deoparte, cercetând curios pachetul: de la cine-o fi? Ce-o fi întrânsul? Ce zornăie acolo? O fi ajuns întreg? Și scrisoarea, oare ce vești aduce? bune sau rele?

Nu toți primeau pachete sau scrisori, și dezamăgirea era uneori mare, iar invidia pe cei care-au primit, și mai mare. Dar dintre toți, era o singura persoană din sat care primea întotdeauna cel puțin un pachet, Coana Moașă. Fie că era un pachet de la copii sau nu, Coana Moașă primea de la județeană întotdeauna pachete cu medicamentele necesare boleșnițelor din tot satul. Coana Moașă cerceta întotdeauna pe listă, dacă a primit ceea ce ceruse, iar dacă, Doamne ferește!, nu, atunci factorul poștal primea întreaga asprime, focul și fulgerele, grindina și toată furtuna! Bietul factor, se jura pe toți sfinții că atâta o primit, că o adus totul, n-o uitat niciun pachet, poate să sune și la primărie să confirme și jandarul care-a fost de față, chiar și secretara, primarul și popa din sat!

Coana Moașă era o femeie mică de stat, durdulie, cu ochi verzi, tăioși, cu părul grizonat strâns la spate într-un ghemotoc mic și cochet, aprigă la vorbă, care nu admitea niciodată replica. Avea și de ce: era singura care păstrorea, din punct de vedere medical, peste toate satele și comunele din jur, singura care-i adusese pe lume pe toți pruncii, inclusiv pe factorul poștal! Așa că se purta cu toții autoritar, fiindcă nu aveau medic, iar dacă se întâmpla în sat vreun accident, ea era singura care știa să ajute și să oblojească suferința. Ca un adevărat vraci își avea magia ei, iar farmacopeea cu care suplinea medicamentele și-așa puține, ajunsese în sat de legendă: bolile și rănile de tot felul își găseau întotdeauna leac în mâinile pricepute ale Coanei Moașe!

Astfel, odată, când un țăran și-a tăiat adânc palma mâinii la coasă, Coana Moașă a suturat rana cosând-o pe viu, oprind sângerarea și salvându-i omului mâna. Dacă te durea capul, te ungea la tâmple cu untură de tigru camforată, de-ți trecea pe loc durerea. Unde s-aduna gunoiul, în fundul grădinii, era plin de cutiuțe metalice, mici, rotunde și roșii care-au fost cândva pline cu astfel de alifii. De altfel, tot Coana Moașă făcea injecții la tot satul, iar dacă cumva strănutai, imediat îți punea mâna pe frunte, termometru scuturat la subraț și dacă cumva simțea vreo fierbințeală, te punea cu curu'n sus și primeai o injecție degrabă cu tot protestul! Iar dacă cumva dădeai în răceală, era jale! injecțiile cu polidin dureau al naibii, dar și scoteau răceala din tine laolaltă cu toți drăcușorii!

Altădată, un căruțaș a fost zdrobit în copitele unui cal luat de streche. Omul s-a ales cu un umăr dislocat și câteva coaste frânte... Câțiva săteni l-au luat pe brațe și l-au adus la Coana Moașă care l-a consultat, ascultându-l cu stetoscopul, apoi i-a tras omului umărul înapoi, după care l-a bandajat cu gips spre vindecarea coastelor.

Avea Coana Moașă, în casa mare, o săliță, un holișor, în care ținea un dulap mare din lemn vopsit cu verde, plin cu tot felul de șpițerii. Găseai acolo de toate: de la tifon, la sticluțe cu spirt, rivanol și bromocet, vată, role cu leucoplast, mănuși chirurgicale din cauciuc subțire, borcane din sticlă în care odihneau termometre cu mercur, cutii cu medicamente de tot felul, cavit și suplimente de vitamine, sticluțe pentru injecții, seringi metalice, sondă de ascultat gravidele, cântar pentru pruncii noi născuți, cântar pentru oameni mari, foarfeci, truse de cusut răni, garouri din cauciuc și mai avea Coana Moașă, sub pat, într-o cutie de carton plină ochi, niște sticluțe mici și groase sub formă de bec pe care le folosea drept ventuze, numai bune de scos orice nădușeală din tine (mamă, ce dureau alea)! 

Că nu trecea zi, ca la poarta ei să nu vie vreun megieș cu vreo boleșniță: ba o durere de dinți, Coana Moașă îi dădea o fiolă de agocalmin, ba o durere de spate, frecție cu carmol, ba o durere de picioare, baie caldă cu săruri aromate și câte și mai câte! Toți își găseau leac, dar ne-prea-având bani, întotdeauna îi lăsau Coanei Moașe, ba câteva ouă, ba o traistă cu mere, ba o sticlă cu vin, ba un borcan cu dulceață, ceva acolo, așa, ca la țară...

Am văzut toate acestea și le-am trăit, iar acum îmi amintesc de ele, întrucât Coana Moașă a fost bunica mea.

-Ai o geană! Pune-ți o dorință! Ghicește: pe care obraz?
-Pe stângul!, am spus eu după ce-mi pusesem o dorință în gând.
-Greș! Ha! Ha! Ha!, n-o să ți se-mplinească! Uite!, îmi spuse, culegând geana cu vârful degetelor de pe obrazul meu drept. Ce ți-ai dorit?
-Nu spun!
-Spune mă! Că oricum n-o să se-mplinească, ce rost mai are s-o ții la "secret"?
-...

Doamne, dar cum ar fi fost dacă aș fi ghicit obrazul, mi-aș fi recuperat geana, aș fi stupit-o de trei ori - na, să fie cu... noroc! - și aș fi pus-o în sân, sperând ca dorința mea să se împlinească! Că doar aș fi avut certitudinea ghicitului, iar dorința n-ar mai fi avut încotro, ar fi trebuit să se supună și să se... împlinească!

Dorințe... Ce copil nu și-a dorit vreodată ceva, de care nu a mai avut parte? Îmi aduc aminte că stăteam singur în odaie, în semiîntuneric, cu fața sprijinită în mâini și coatele adunate pe masă, visând cu ochii deschiși la ceva... nici eu nu știam ce...

Am tras de sertarul dulăpiorului pe care se odihnea, burduhănos, televizorul alb-negru, cu ecran de sticlă verzuie și cu lămpi ce bâzâiau precum bondarii până se "încălzea". Pe televizor, îl chema "Miraj" și aveam o ciudă aspră pe el, fiindcă de fiecare dată când fila imaginea, eram trimis de "audiență" să învârt de lămpile care ardeau la degete, fiindcă erau fierbinți...

- Mă, ai grije să nu te curentezi naibii!, auzeam o voce din semiîntuneric.

Mă strâmbam în silă, iar mai apoi, ca să scap imaginea de "pureci", îi mai ardeam și una în laterala de lemn lecuit...

-Na, că acum nu mai "aude"! I-a luat sonorul!

-Își revine el!, mai zic eu șoptit și întorcându-mă către sertarul care adăpostea toate comorile copilăriei mele...

N-aveam mare lucru. Niște nimicuri, fără valoare. Dar pentru mine era un microunivers, care se aduna și se împrăștia din sertar, atunci când cotrobăiam în el după ce-mi era de trebuință: vreo trei mosoare metalice de la mașina de cusut, care erau îndelung căutate prin toată casa, bile de sticlă transparentă cu miez colorat (le mai am și acum!), o cutie din lemn maro care adăpostea piesele de rummy, o pereche de mănuși tocite, de sudor, pe care le purtam atunci când "făceam" poarta, la fotbal, pe maidan, și câte și mai câte de alte flecuștețe nefolositoare, dar care mie-mi erau dragi și foarte de folos!

Dar printre toate aceste mărunțișuri, la loc de cinste, într-o punguță de plastic specială, se afla colecția mea de vederi "mișcătoare", dintre-acelea, pe care dacă le mișcai, imaginile lor se schimbau, sau îți creau senzația de 3D, - îmi luaseră ani!, să le strâng. N-aveam prea multe: vreo douăsprezece, dar pe mine mă fascinau, fiindcă suprafața lor de plastic ridat, făcea lumina să cadă incident și astfel să miște sau să adâncească imaginea dedesubt.

Între aceste vederi, se regăseau și două cu temă creștinească - "Cina cea de taină", și  scena crucificării -, ambele 3D, câteva cu temă marină, cu vase de război de secol XVII, ce aveau velele larg deschise, umflate de vânt și valuri periculoase, tot 3D, și una care reprezenta chipul unei foarte frumoase tinere coreence, care îți făcea literalmente cu ochiul atunci când înclinai vederea într-o parte și care nu se împaca prea bine alături de cele cu teme creștinești...

Ea era... regina vederilor, doar îți făcea cu ochiul, nu-i așa? Iar eu îmi găseam vederile ca fiind "minunate", și chiar așa le numeam atunci când le arătam, plin de mândrie, prietenilor mei, alături de câteva reviste vechi cu "Rahan - războinicul junglei", care îmi întregeau comoara...

Dar, a sosit o vreme în care a trebuit să ne mutăm de unde stăteam, într-un apartament cu trei camere, mai larg și mai spațios, aflat într-un cartier nou construit, cale de vreo doi-trei kilometri distanță de vechiul cartier. Odată început "strânsul" calabalâcului pe care îl aveam, am primit o sarcină importantă: aceea de a păzi să nu cumva să se spargă celebrul "Miraj", care fusese înfofolit în două pături groase, și așezat cu grijă și teamă, în vârful alambicat al unei grămezi de scaune, mese și alte cioromboaie de mobilier, înghesuite artistic într-o remorcă de tractor oricum neîncăpătoare...

Dar eu trebuia să am grijă și de sertarul meu cu comori, să nu se risipească - Doamne ferește! -, pe drumul către noua locuință. Așa că am fost urcat și cocoțat în vârful grămezii. Cu o mână țineam burduhănosul, iar cu cealaltă, pe genunchi, sertarul meu prețios... Și dă-i la drum, ce dacă se uitau toți vecinii, unii cu invidie, - ia uite dragă, vecinii se mută în cartierul cel nou!, au avut pile la primărie, las' că știu eu! -, sau trecătorii întâlniți pe drum, care se holbau curioși la echilibristica unui puști care hodorogea o namilă de televizor cu un sertar plin de reviste în brațe!

Odată cărat tot calabalâcul, am început așezarea mobilierului în noile odăi: ba, că vaza asta nu se potrivește în sufragerie, ba că astea du-le în cămară sau pe balcon, nu mă zăpăci de cap!, cărțile, în bibliotecă, ce-ai?, nu știu unde-s vederile tale, nu le-am văzut, poate că-s pe undeva prin vreo cutie... Cu haosul ăsta, mă mir că nu ne-am pierdut și capetele! 

-Nu se poate, doar le-am ținut tot timpul în sertar, că n-am scos nimic din el tot drumul și l-am ținut cu o mână pe genunchi...

Cred că mai bine de două săptămâni, am tot căutat prin toată casa, răscolind totul, iar și iar, dar vederile mele "minunate" nu se găseau nicăieri... Nici în sertar. Nici oriunde... Burduhănosul își "grăia" cu voce baritonală, lăfăindu-se în noua sa odaie, telejurnalul. Eu eram trist și disperat, de neconsolat, de pierderea suferită. Am pleznit cu ciudă laterala de lemn a televizorului, reglându-i sonorul... Taci.

Și de-atunci, nici în ziua de astăzi, rar - spre deloc - n-am mai folosit cuvântul "minunate"... Eu doar mi-am dorit să nu pierd...

E vorba de bătrânețe de boală, când omul e sătul de viață care devine de netrăit.

Boală, netratabilă, suferințe inutile, agonii, când ajungi singur la concluzia să spui:

Doamne, ia-mă la tine, că nu mai pot și ești conștient de ce vrei.

      Mi-se pare inuman să lași un om pradă durerii, când nu-și mai găsește leacul.

      Atât cât e conștient își poate singur hotărâ soarta. De aceia pledez:

-Eutanazierea la cerere-.Sunt diagnostice ce-l degradează pe om. Dacă nu mai judecă,

trăiește ca o legumă, nu mai suferă, dar dacă mintea-i judecă cine știe cât suferă?

Ce a fost și ce-a fost și ce a ajuns? câtă umilință? cine știe? Lasă-l pe el să hotărască,

dă-i această șansă...

       Sunt bătrâni abandonați și sunt mulți prin cămine și spitale...în ce condiții de groază...

Îi întreabă cineva dacă își mai doresc așa o viață? Dacă încă suntem umani ne doare 

suferința lor. Dar va fi o luptă grea, e o ideie nouă și ideile noi sunt niște inepții 

greu de înțeles pentru unii.

                                      va urma...

-Nu vrei o pară?, îmi spuse întinzându-mi cu mâna descărnată o pară rumenă și zemoasă.
-Nu, mulțumesc., am zis eu cu voce firavă.

Acel crâmpei de lumină s-a stins demult. Salcâmii s-au uscat și s-au prăbușit, rând pe rând, în gura hulpavă a sobei; au fost câteva ierni grele, cu omăt mare și cu multă singurătate. Și toate câte le știam, s-au prăbușit în hăul uitării, ca acum să urce, din când în când, spre lumină amară.

De ce acum? De ce n-ați rămas în uitare?, poate c-ar fi fost mai bine așa, ca apele minții mele să nu se mai tulbure atâta, ca acest iureș să rămână tăcut, fără glas, doar un ecou slab al unor vremi trecute... Dar, iar și iar, v-am visat umbra răcoroasă peticită cu bănuți de aur slăbind căldura verii, și iată, din fuioare de fum, se întrupează iarăși căsuța voastră cu acoperișul strălucindu-și argintul în soare...

Pășesc, neștiind că va fi pentru ultima oară, în casa mare. E liniște. Căldura sufocantă a rămas în urmă-mi, iar eu mă simt din nou ca și cum aș intra în biserică, sfios, cu teamă, cu respect. Îndărătul hârtiei pusă-n geamuri, pentru a filtra lumina și căldura de-afară, o muscă își zumzăie nefericită închisoarea. Încă mai miroase a ceară de lumânări și a tămâie sacră. Timpul s-a oprit în loc, ceasul de pe părete nu-și mai zbate zicerea, a murit și el. Nu mai are cine să-l întoarcă...

Mă așez pe marginea patului, frânt, încercând cu disperare, să caut un sens în toate acestea. Nu găsesc unul. Toate s-au stins, odată cu ultimile vorbe:

-Să nu vinzi maică!, îmi zise o mătușă cu glas stins și ochi încercănați de durere, să mai aveți și voi un locșor unde să vă întâlniți...

N-am înțeles atunci, dar ce-a mai rămas în urma umbrelor care s-au trecut? Nimic. Doar praful zilelor de ieri și amintiri zdrențuite de brațele unor salcâmi care nici ei nu mai există. Plâng, încet, în surdină. Nu mai e nimeni lângă mine să-mi spuie, du-te în spatele casei și mănâncă niște caise. M-am prăbușit în mine, în gândurile și amintirile mele dragi, incapabil să mă hotărăsc. La ce bun toate-astea? N-a mai rămas nimic care să mă ție aici. Doar tăcerea răcoroasă, prin care mai răzbate șters vreun ecou, și doar mă strădui să-l prind, să nu se piardă... 

Mă ridic scuturându-mă de gândurile negre. Trebuie să-mi iau rămas bun de la toate-acestea și să mă întorc la viața mea, căci ea nu mă așteaptă din curgerea ei nepăsătoare, grăbită și rece. Mă voi întoarce doar atunci când salcâmii mei se vor întrupa din nou, când umbrele lor răcoroase se vor țese iarăși peste iarba grasă, când voi auzi chemarea lor îndepărtată, șoaptele lor fermecate de vânt, când lătratul cânelui meu se va auzi din nou...

Anii au trecut peste mine într-un ghem țipător colorat și încâlcit, cu bucurii și tristeți, cu suișuri și căderi; nu m-am întors niciodată la acele locuri dragi mie, am rezistat chemării lor neîncetate, trecându-le în tăceri, îngropându-le-n cuvinte printre cărți, adânc, acolo unde greu și rar se mai ajunge... Dar nu le-am uitat niciodată, fiind asul meu din mânecă în clipe de deznădejde, evadând în acea lume unde îmi găsesc răcoarea, și care mai există doar în amintirea mea, căci uite, de aceea mă simt acum dator s-o împlinesc în cuvinte, să nu se piardă, s-o mai afle și alții care au avut norocul să înțeleagă că doar coborând în aceste lumi poți merge mai departe...

O echipă de cercetători și exploratori australieni ai spațiului s-a încumetat să participe la o misiune de care nu au mai auzit până acum, mai exact să facă o excursie cu noua rachetă Kepler 170. Racheta este de fapt un prototip, încă se află în faza de testare, dar li s-a promis că vor fi răsplătiți pentru curajul lor, dacă se vor întoarce cu bine pe Pământ. 

Asumându-și riscurile la care se expun, conștientizând că este posibil să nu mai vadă lumina zilei, au acceptat provocarea, și-au luat tot ce le trebuie, li s-a dat echipamente de două feluri (unul pentru când stau în rachetă și altul pentru când va aseleniza și vor fi nevoiți să meargă la suprafață lunii lui Jupiter, Europa). Misiunea lor are ca obiectiv explorarea și analizarea corpului ceresc Europa, despre care mai mult s-au auzit teorii, dar mai nimic concret în esență. Misterul este cu atât mai mare că i s-a dat acest nume ,,Europa", nume foarte generic, pentru că există continentul Europa și formația Europa FM, dar văd ceva familiar în acest nume, oare nu cumva sugerează ideea că ar putea promite existența unor forme de viață, fie ele chiar și microorganisme? Și dacă este adevărat, atunci: Cam cum ar arăta o zi pe Europa?, Câte ore are o zi acolo?, Care ar fi temperatura medie?, Are cerul vreo culoare anume acolo, așa cum vedem pe Pământ?, Au anotimpuri sau e iarnă veșnic?, Dat fiind faptul că este o planetă apoasă, există flux și reflux?

Cercetătorii noști curajoși ne vor oferi un răspuns la toate întrebările. Turnul de control se asigură că se fac toate verificările necesare pentru a decola și motoarele se pornesc, elicele se învârt din ce în ce mai rapid, au plecat. Trec prin toate straturile atmosferei planetei Pământ, se zgâlțâie cât pot de bine, nici nu mai pot ține ochii deschiși și au părăsit atmosfera. Acum rachetă înaintează în continuare către Europa, dar într-un ritm mai lent, parcă ar pluti, asta și fac de fapt. 

Pentru a comprima în timp voiajul lor, voi spune că după o lună au ajuns pe Europa, o lună în care au supraviețuit doar cu conserve de ton, capsule care înlocuiesc mesele zilei, sunt deshidratați și densitatea oaselor a scăzut. Nu au mai făcut baie de o lună, dar reușita cere sacrificii. 

Au ajuns, au ieșit din rachetă, se plimbau pe suprafața oceanului înghețat al Europei. Pericolul de a aluneca și de a-și luxa glezna nu este ca la patinoar, pentru că gravitația nu este ca pe Pământ, ating suprafața cu tălpile din când în când, nu tot timpul, e un mers mai mult din salturi. Cu un laser care topește, fierbe, lichefiază orice fel de material, au făcut o gaură în suprafața Europei pentru a extrage mostre, probe de viață, de oricare ar fi. Apoi, o undiță electrică este introdusă în gaura respectivă. Când va depista vietăți, va lansa o plasă în care le va prinde. Nici nu a trecut un sfert de oră în timp pământean că deja au prins ceva. Ce folos că a fost prins, dacă nu poate să iasă prin gaura aceea, pentru că este prea mică? Exploratorii măresc gaura cu laserul. Au scos un animal mare cam de dimensiunea balenelor eșuate despre care se vorbește la știri. Îl pun într-un incubator potrivit dimensiunilor sale și îl iau în rachetă.

Pare destul de amorțit, deja moare pentru că a fost luat din habitatul lui natural. 

Unul dintre cercetători ia un atlas despre anatomia animalelor marine de pe Europa. Se uită la acel pește, seamănă cu o plătică de pe Pământ, combinată cu pisică de mare. Gura este destul de interesantă, nasul este pătrățos și mai are și mustăți. 

Prima dată au crezut că este o specie rară din regnul Felinae Purcicae natāre, însă după ce l-au înțepat să îi ia sânge, rezultatul testului ADN a fost unul puțin spus șocant.

Cercetătorii țineau captivă o felină a oceanului înghețat, mai precis Nebelung de apă dulce. Era unul dintre puținii Nebelungi subacvatici (destul de bătrân după cum pare), care trăiesc de fapt în apele liniștite ale lunii Europa. Era gri la fel ca pisicile Nebelung de pe Pământ. Are formă de peste, dar, conform atlasului cică ar fi felină. Deci nu poate fi altceva decât focă, dacă are atât caracteristici de pisică, cât și de pește.

Prehistorische vissen

Een team van Australische onderzoekers en ruimteverkenners heeft het gewaagd deel te nemen aan een missie waar ze nog nooit van hebben gehoord, namelijk een reis maken met de nieuwe raket Kepler 170. De raket is eigenlijk een prototype, nog in de ontwikkelingsfase en aan het testen, maar beloofden dat ze beloond zouden worden voor hun moed als ze veilig naar de aarde zouden terugkeren.

Door de risico's te nemen waaraan ze zijn blootgesteld, in het besef dat ze misschien het daglicht niet meer zullen zien, accepteerden ze de uitdaging, namen alles wat ze nodig hadden, kregen twee soorten uitrusting (een voor als ze in de raket zaten en een andere voor als het nodig was). zullen maan worden en ze zullen naar het oppervlak van Jupiters maan Europa moeten gaan). Hun missie is gericht op het verkennen en analyseren van het hemellichaam Europa, waarover meer theorieën zijn gehoord, maar in wezen niets concreets. Het mysterie is des te groter dat het deze naam "Europa" heeft gekregen, een zeer algemene naam, omdat er het continent Europa is en de vorming van Europa FM, maar ik zie iets bekends in deze naam, suggereert het niet op de een of andere manier het idee dat het het bestaan van levensvormen zou kunnen beloven, of het nu micro-organismen zijn? En als dat waar is, dan: hoe zou een dag in Europa eruit zien?, hoeveel uur heeft een dag daar?, wat zou de gemiddelde temperatuur zijn? , Heeft de lucht daar een bepaalde kleur, zoals hoe we op aarde zien? Zijn er seizoenen of is het een eeuwige winter? Is er sprake van eb en vloed, aangezien het een waterige planeet is?

Onze dappere onderzoekers zullen ons een antwoord geven op alle vragen. De controletoren zorgt ervoor dat alle noodzakelijke controles worden uitgevoerd om op te stijgen en de motoren starten, de propellers draaien steeds sneller, ze zijn vertrokken. Ze gaan door alle lagen van de atmosfeer van planeet Aarde, ze schudden zo goed als ze kunnen, ze kunnen hun ogen niet eens meer openhouden en ze hebben de atmosfeer verlaten. Nu beweegt de raket zich nog steeds richting Europa, maar in een langzamer tempo, alsof hij zweeft, wat hij feitelijk ook doet.

Om hun reis samen te vatten, zal ik zeggen dat ze na een maand in Europa aankwamen, een maand waarin ze alleen overleefden op tonijnconserven, capsules die de dagelijkse maaltijden vervangen, ze zijn uitgedroogd en hun botdichtheid is afgenomen. Ze hebben al een maand geen bad gehad, maar succes vereist offers.

Ze kwamen aan, stapten uit de raket en liepen over het oppervlak van de bevroren oceaan van Europa. Het gevaar van uitglijden en het verstuiken van je enkel is niet zoals op de ijsbaan, want de zwaartekracht is niet zoals op aarde, ik raak zo nu en dan het oppervlak aan met mijn voeten, niet de hele tijd, het is meer een sprongwandeling. Met een laser die elk soort materiaal smelt, kookt en vloeibaar maakt, hebben ze een gat in het oppervlak van Europa geslagen om er monsters uit te halen, bewijs van leven, wat dan ook. In dat gat wordt vervolgens een elektrische staaf gestoken. Wanneer het wezens detecteert, lanceert het een net waarin het ze vangt. In aardse tijd is er nog geen kwartier verstreken dat ze al iets hebben gevangen. Wat heeft het voor zin om vast te zitten als hij niet uit dat gat kan komen omdat het te klein is? Ontdekkingsreizigers vergroten het gat met de laser. Ze haalden een groot dier tevoorschijn, ongeveer zo groot als de gestrande walvissen die op het nieuws zijn. Ik stop hem in een couveuse van zijn formaat en neem hem mee in de raket.

Hij lijkt behoorlijk verdoofd en sterft al doordat hij uit zijn natuurlijke habitat wordt gehaald.

Een van de onderzoekers neemt een atlas mee over de anatomie van zeedieren op Europa. Kijk naar die vis, hij lijkt op een aardbrasem gecombineerd met een meerval. De mond is best interessant, de neus is vierkant en heeft een snor.

Aanvankelijk dachten ze dat het een zeldzame soort was uit het koninkrijk Felinae Purcicae natāre, maar nadat ze hem naar bloed hadden gestoken, was het resultaat van de DNA-test op zijn zachtst gezegd schokkend.

De onderzoekers hielden een bevroren oceaankat gevangen, met name de zoetwater Nebelung. Hij was een van de weinige Nebelungen onder water (heel oud lijkt het) die daadwerkelijk in de stille wateren van de maan Europa leven. Het was grijs, net als de Nebelung-katten op aarde. Hij heeft de vorm van een vis, maar volgens de atlas zou het katachtig zijn. Het kan dus niets anders zijn dan een zeehond als deze zowel katten- als viskenmerken heeft.