Școala de fier

Nu blestema durerea când te-apasă,

Nici muntele ce-l ai de cățărat,

Căci piatra brută, aspră și faimoasă,

Doar sub ciocan devine diamant.

 

E greu când cerul pare de funingine

Și simți că norii nu se mai opresc,

Dar rădăcina-nvață sub pământuri

Că doar prin lupte ramurile cresc.

 

Fără de ger, n-am prețui căldura

Fără de noapte, n-ar lumina nicio stea,

Durerea este doar arhitectura

Ce-ți face dârză... inima!


Categoria: Poezii motivaționale

Toate poeziile autorului: Tatyana📚 poezii.online Școala de fier

Data postării: 10 mai

Adăugat la favorite: 4

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 195

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Lumina din noi

Un gest mărunt, o mână întinsă,

E tot ce trebuie acum,

Să ții speranța mereu aprinsă

În cei ce rătăcesc pe drum.

 

Nu-i slăbiciune să fii bun,

Ci e o forță fără seamăn,

Să poți din suflet să aduni

Lumină pentru orice geamăn.

 

Căci bunătatea, ca un ecou,

Se-ntoarce-n viață negreșit,

Te face om, te naște nou

Și-ți lasă sufletul împlinit.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

O zi simpla,

O zi simplă

 

M-aș trezi dimineața

și m-aș bucura de razele soarelui

care intră pe geam.

 

Aș atinge cu pielea lenjeria patului

și m-aș bucura de simțuri,

cu capul aplecat spre soare

să simt căldura pe frunte.

 

Apoi aș face o cafea

și m-aș opri o clipă

doar pentru mirosul ei.

 

Aș fuma liniștită la cafea

cu gândul că nu îmi face rău,

privind cerul

și urmărind fiecare pasăre care zboară.

 

Aș privi copacii până în vârf

să văd dacă adie vântul,

iar dacă adie

m-aș bucura de adierea lui pe piele.

 

Aș deschide un caiet

și aș scrie versuri,

apoi aș picta prima imagine

care apare sub pleoape

în timp ce soarele mă încălzește.

 

Spre seară

aș suna omul iubit

pentru o discuție profundă la un ceai.

 

Apoi aș ieși la o plimbare

într-o seară caldă,

privind stelele

și luna.

 

Aș mai scrie câteva rânduri

și aș adormi goală,

mulțumită

de fiecare senzație

de fiecare trăire.

Mai mult...

Gânduri in noapte,

 

Nu sunt singură..sunt cu mine

O companie plăcută în liniște surdă 

Nu e singurătate,nu simt că doare

E conexiunea cu mine reală 

 

Nu-mi spun minciuni și nu-mi dau dreptate 

Doar mă ascult cum respir in noapte

Știu sigur ce simt,atât de real 

Și știu că mâine în zgomot apar

 

Mă adaptez la tot ce este în jur

Observ cum mă pierd,mă separ de ce sunt

Și știu că nu vreau,și pot fii cum sunt 

Un test mai am...și-n zgomot voi fii

Tot ce simt și sunt eu acum

Mai mult...

Trecători,

 

 

Trecători prin viața , trecători prin gânduri,

Azi se scurge timpul,și în timp ne scurgem..

 

Trecători pe-acasă, trecători la rude,

 Salutam în grabă,și mâine ii conducem...

 

Trecători iubim, trecători rănim,

Devenim înțelepți când îmbătrânim ,

 

Trecători in fuga, trecători încet 

Mergem înainte ,fara a fi prezenți.

 

Ne-amintim târziu,că veșnic nu trăim 

 Că avem timp puțin să ne și iubim,

 

Cand realizam,și deschidem ochii,

Devenim rapid trecători morții...

Mai mult...

acelaşi început

ai văzut flori rupând asfaltul
când toți ziceau că n-are rost,
tu vrei să lași totul baltă,
dar nu te-ai întrebat de cost

 

ai tras de tine zi de zi,
acum vrei să renunți așa?
tu știi cât ai putea să fii
și câte n-a văzut lumea?

 

ai mers prin frig, ai dus mai greu
decât credeai că poți să duci
și n-ai fugit, n-ai zis „cedez”,
de ce să te retragi atunci?

 

mai stai puțin și mai respiră,
din drum, mai ai, cred că jumate
şi tot ce doare, tot ce miră
nu e motiv să dai în spate

 

ai stat când alții au plecat,
ai zis „bine” pe jumătate
ți-a fost frig și ai uitat
cum e să crezi și tu în toate.

 

ai obosit? -te cred că da,
nu-i o rușine să te doară.
dar nu uita: de câte ori
ai zis că nu… și-ai mers afară.

 

ai strâns din dinți și ai zâmbit,
dar n-aveai chef nici să respiri
azi simți că totul s-a sfârșit?
nu-i prima oară când te miri.

 

nu-i prima oară când te miri
că totul pare pus pe dos.
dar amintește-ți c-ai fost
acolo și-ai ieșit frumos.

 

ți-aduci aminte prima dată
când ai văzut ce n-ai crezut?
cum flori ieșeau prin piatra toată,
iar tu ai simțit că ești făcut
din fix același început?

 

-Paula Tomescu Lyrics
02.06.25

Mai mult...

Roluri

Eu m-am pierdut in roluri

Ce nu-mi aparțineau

Doar să zâmbească oameni

In timp ce eu plângeam 

 

Și când am luat de seamă

De cât de multe sunt

Am devenit actorul 

Pierdut in propriul film

 

Apoi am derulat

Am început să șterg 

Cu ochii plini de lacrimi 

Tot ce nu  însemnăm eu..

 

Când am ajuns la mine

La propriul meu rol

Regizoru-mi dăduse

Un rol lipsit de măști - era cel principal..

Mai mult...

La masa cu durerea,

 

 

La masă cu durerea,

Ea corpul mi-l cuprinde,

Privesc zâmbind spre ea,

Se-apropie de mine..

 

E sigură,e rece și-n brațe ușor mă strânge 

Eu nu mă zbat stau calmă, iar lacrimile absente

Rămâne ușor uimită și pare chiar confuză 

Eu ii întind un scaun să ia loc lângă mine.

 

La masa se așează, grăbită și comandă,

Vrea un pahar de dor, friptură ca ofrandă,

Politicoasă sunt și fac comandă îndată 

Înlocuiesc cerinta-i - și îi ofer dulceață ,cu un pahar cu gheață.

 

Se schimbă de îndată,devine agresivă..

Și îmi apasă rana ,căci e nemulțumită,

Eu ii zâmbesc din nou și îi ofer ce am,

Și bonus la desert...iubirea mea cu drag!

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍