Școala de fier

Nu blestema durerea când te-apasă,

Nici muntele ce-l ai de cățărat,

Căci piatra brută, aspră și faimoasă,

Doar sub ciocan devine diamant.

 

E greu când cerul pare de funingine

Și simți că norii nu se mai opresc,

Dar rădăcina-nvață sub pământuri

Că doar prin lupte ramurile cresc.

 

Fără de ger, n-am prețui căldura

Fără de noapte, n-ar lumina nicio stea,

Durerea este doar arhitectura

Ce-ți face dârză... inima!


Categoria: Poezii motivaționale

Toate poeziile autorului: Tatyana📚 poezii.online Școala de fier

Data postării: 10 mai

Adăugat la favorite: 4

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 198

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Lumina din noi

Un gest mărunt, o mână întinsă,

E tot ce trebuie acum,

Să ții speranța mereu aprinsă

În cei ce rătăcesc pe drum.

 

Nu-i slăbiciune să fii bun,

Ci e o forță fără seamăn,

Să poți din suflet să aduni

Lumină pentru orice geamăn.

 

Căci bunătatea, ca un ecou,

Se-ntoarce-n viață negreșit,

Te face om, te naște nou

Și-ți lasă sufletul împlinit.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

🎤 Lasă râul să lovească

Aveai susurul în suflet

Când totul te electriza,

Sentimentul cel de nebănuit

Nu te așteptai la așa ceva.

 

Lasă râul să lovească

Cu ale sale valuri reci,

Speră să nu te trezească

Niciodată, în veci.

Timpul nu ne mai așteaptă,

E acum ori niciodată.

 

Întinde brațele spre soare,

Îmbrățișează ce primești

Și respiră cu putere,

Căci singur tu nu mai ești.

 

Mirosul florilor de mai,

Aroma ce te-mbie,

Ce te face să visezi,

Ce speranță te trezește

Și te face ca să speri.

 

Lasă râul să lovească

Cu ale sale valuri reci,

Speră să nu te trezească

Niciodată, în veci.

Timpul nu ne mai așteaptă,

E acum ori niciodată.

Mai mult...

Să îți sădești in inima o harpă

 

Cand simți ca încercări vin numai către tine

Si ai vrea sa te întrebi de ce si cum,

Tu sa ti sădești in inima o harpă

Si in acorduri line

S-o nalti spre Cer si- n rugăciune,

Iartă…

 

Cand te a ajuns din urma Negrul

Si simti ca Albul s a spulberat in vânt

Tu sa ti sădești in inima o harpă

Si, sus! Spre Îngeri! Să te-audă cântând,

Înalță rugăciunea și bunul cuvânt

Spre Duhul Sfânt!

 

Mai mult...

Privesc,

 

Privesc în liniște afară,

Și văd atâta graba-n jur,

Observ cum oamenii aleargă,

Ei sunt stresați,sunt triști..mahmuri

 

Observ in jur discuții triste,

Și fricile ce si-le ascund,

Vorbesc și spun cum timpul trece,

Privesc cum trec prin timpul lor,

 

Privesc spre cei îndrăgostiți,

Cum au bagaje de iluzii,

Și uita că au doar un ,,timp,,..

Prezent frumos ce nu-i promis...

 

Privesc bătrâni cu multe boli..

Și pungi ce-s pline cu pastile,

Cerșesc in șoaptă îndurerați,

Să prindă și ziua de mâine..

 

Privesc în jur și simt ca stare...

Durerea și tristețea lor,

Le-aș da ca sfat o întrebare...

Tu suflete ești corpul tau?...

Sau ești doar martorul tăcut..

Ce a uitat că e mai mult?

Mai mult...

PAHARUL SINGURĂTĂȚII

Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme

Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac

Cumva am primit lecții, acum doar îmi fac teme...

Și tot ce azi îmi mai doresc este să tac...

 

Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme

Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la fereștri...

C-am obosit s-alerg printre iluzii, când doar înfrunt orgolii omenești!

 

Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea mea

Și nici subiect de râs nu îmi doresc a fi

E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea

Singură vreau să îmi duc războiul în aceste bătălii.

 

Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere 

O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit 

Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme

Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e c-am iubit!...

Mai mult...

Zori de zi

Mă trezii voios se pare

Am dormit pesemne bine

Simt nimic că nu mă doare

Azi e soare pentru mine.

Am deschis fereastra larg

Simt pădurea cum adie

Un tablou ce-mi este drag

Mi se afișează mie.

Toamna lucră cu natura

Si o modelează ea

Îi închide iernii gura

Șoptindu-i că va mai sta.

După noaptea friguroasă

Și cu cerul plin de stele

Dimineață tu frumoasă

Aduci soare zilei mele.

Prin răceala ta în zori

Îmi oferi căldură mie

Mă trezești ,îmi dai fiori

Și faci bine să îmi fie.

Să mai stai te rog puțin

Terapie pentru mine

Antidotul la venin

Tu îmi dai starea de bine.

 

Mai mult...

Efecte-n lanțuri,

 

 

Efecte-n lanțuri ce ne strâng și ranile-s adânci,

Interiorul-i inundat de sânge si venin,

Iar corpul moale ni-l simțim,

De stringuri ce-s străine.

 

Efecte-n lanțurile groase, de-un ruginiu închis,

In timp culoare și-a schimbat,

Și-n corp s-au adâncit,

De ani nostri încărcați ,

Cu frică și rușine.

 

Efect in lanțurile groase, simțit spre al tău final,

Durerea,frica și trădarea prin viață te-au ghidat.

Privești cu atâta înțelepciune din stare de uimire,

Că acel efect de lanțuri strânse,a fost a ta trezire.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍