Memento mori
O voce eternă ne-aduce aminte,
Că-n praf de stele ne vom transforma.
Clopotul destinului ne anunță tăcerea serii,
Memento mori, sfarșitul nu-l putem schimba.
Cu fiecare pas, fiecare suflare,
În a vieții călătorie simțim o veșnică chemare.
Moartea ne șoptește prin umbrele nopții,
Memento mori, ceasul vieții se va opri.
În petale de trandafir, simbol al vieții,
Ironic, ne surâde dansul morții.
Doar amintiri vor mai rămâne,
Memento mori, totul se scurge.
În suflet însă, va rămâne
O flacără nemuritoare,
A cărții ce ne-o scriem fiecare.
Memento mori, suntem povestea vieții noastre.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Daniel
Data postării: 16 februarie
Vizualizări: 114
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Privirea ta!
Poem: Pește preistoric în turcă
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Poem: Alogaritmi
Poem: flux de poeme naani /48
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: Молитва
Poem: De ce?
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!