Doar un felinar
-orașul de ruina-
Pe patul de frunze doar praful se adună,
Si aleea de pietre i verde de rod,
Un tainic cocor o veste rasunǎ,
Nici urma de om nu i in glod.
Orasul scufundă dorinte uitate,
Casute cu reci amintiri,
Destine pe veci sunt legate,
In locul demult,cu iubiri.
In jur numai zdrente aruncate,
Nădejdi murdare n nevoi,
Trăirile sunt iarasi spălate
Intr un cerc vicios de valori.
Rugina preia armistitiu,
Cand norii de poznă sunt grei,
Si dorul de casă se frange,
In bezna asediatǎ n polei.
Doar un Felinar mai arde,
Pe drumul din inima lor,
Caci umbra se pierde in noapte
Curmând sperante ce mor.
Din stâncă,cetatea, sălbatic declină,
Si podul de lemn sa cadă nu vrea,
Padurea din poza culoarea alinǎ
Cand lumea incet disparea.
Pe o fereastra spartă de ură meschină,
Se vede o statuie patată in timp,
A unuia care juraminte suprimă,
Celor ce credeau intr un domn ratacit.
In raul de langă o moara stricată,
Curg vorbe cernute etern in neant,
Si valea de aur cu spini e placată,
Cand patosul vietii se uită galant.
O ceată se lasă pe ntregul tinut,
Căci lupta cu timpu i pierdută,
Soldatul amintirilor vesnic cazut,
In urma lăsând,Oarsul de ruina.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: edi petecuță
Data postării: 28 aprilie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 919
Poezii din aceiaşi categorie
RĂTĂCIRE
Bună ziua măi străine
Ce drum lung am străbătut
Dar pe nimeni n-am întânlit ,
Am crezut că m-am pierdut ,
Că te văd sunt fericit ;
Nu știu unde vrei să ajungi
Pe ce cărare să apuci ,
Dar dacă întri în pădure
Frumuseța-i o să te fure ,
Rătăcește-te prin ea ,
Gânduri bune îți va da!...
flux de poeme naani /55
umbra castanulul
s-a retras în bulbii tăcerii-
valuri de grauri
aduc răcoarea
A cazut o stea
A cazut din cer o stea
Lasand urma -n calea sa
O lumina stingatore
Trista sí prevestitoare
Ca undeva in asta lume
Toate au un rost anume
Viata este trecatoare
Scurta si neiertatoare
Timpul si norocu-n viata
Depinde de-un fir de ata
Nu putem schimba noi firul
Timpul-l dicteza destinul
Melancolie de George Bacovia în norvegiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
For en stubbe, for en klage om høsten...
Og den ville veden hyler -
I sneglene runger en bom,
Og damen starter mer ynkelig.
- Hør, du, godt, honnig,
Ikke gråt og ikke vær redd -
Hør hvor hardt, fra dypet,
Jorden for ham kaller oss...
Apusul de noapte
Peste oceane mă mai gândesc la tine,
Poate fără să vreau, norii spun totul.
Privesc din nou culorile cerului,
Alte povești, alte priviri, pierdute în ceruri.
Mai curge o lacrimă nevinovată,
Sperând la vise fragede, ca un vis plăpând.
Poate văd un viitor incert,
Să simt o ardoare pe suflet.
Mai varsă un strop de lumină caldă, călire,
Și nu-i totul spus din vorbe și grai.
Aspirați norii pierduți spre zare,
Lasă roșul de smarald să reflecte ziua de apus.
Mai arde o flacără deschisă la fereastră,
Ascultă cântecul de odihnă al lebedelor fără pereche.
Așa cum cerul își așteaptă un alt început,
Noaptea ce tu înșeli ziua pentru o nouă zi.
Oare câta lume vede cerul?
Nu știm ce culori s-au spus,
Nu știm câte nopți s-au mințit pentru altele,
Nu știm câtă lume a zâmbit la tine.
Fata nostalgiei de lună,
Mai privește-mă încă o dată.
Iată, trăiești și în ziua pentru o clipă,
Dar tu săruți noaptea devotată.
Dar uite-mă pe mine tipărind pe toate,
Memorie de om, scos din momentul de glorie.
Să zvonească mereu un apus de soare,
Pentru muritorii iubitori de lumină strălucitoare.
ADIE VĂNTUL
Când macii înfloresc
Printre petale vorbește
Vântul…
Nu fugi, nu-l alunga
Cu adierea te va-înconjura
Tristețea de pe frunte
O va șterge,
Fără dorință de furtună
Petale în calea ta
Va scutura,
Privirea să ți-o bucure.
Doar macii se vor supăra
Pentru petale furate
Cândva, cuvinte
Din iubiri efemere.
Vântul nu-i furtună,
Vântul adie
Și peste macul solitar
De pe margine de drum
Lăsându-i întreagă corola
Fugarul vânt,mereu fugar
Mulți maci
În calea lui alină.
RĂTĂCIRE
Bună ziua măi străine
Ce drum lung am străbătut
Dar pe nimeni n-am întânlit ,
Am crezut că m-am pierdut ,
Că te văd sunt fericit ;
Nu știu unde vrei să ajungi
Pe ce cărare să apuci ,
Dar dacă întri în pădure
Frumuseța-i o să te fure ,
Rătăcește-te prin ea ,
Gânduri bune îți va da!...
flux de poeme naani /55
umbra castanulul
s-a retras în bulbii tăcerii-
valuri de grauri
aduc răcoarea
A cazut o stea
A cazut din cer o stea
Lasand urma -n calea sa
O lumina stingatore
Trista sí prevestitoare
Ca undeva in asta lume
Toate au un rost anume
Viata este trecatoare
Scurta si neiertatoare
Timpul si norocu-n viata
Depinde de-un fir de ata
Nu putem schimba noi firul
Timpul-l dicteza destinul
Melancolie de George Bacovia în norvegiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
For en stubbe, for en klage om høsten...
Og den ville veden hyler -
I sneglene runger en bom,
Og damen starter mer ynkelig.
- Hør, du, godt, honnig,
Ikke gråt og ikke vær redd -
Hør hvor hardt, fra dypet,
Jorden for ham kaller oss...
Apusul de noapte
Peste oceane mă mai gândesc la tine,
Poate fără să vreau, norii spun totul.
Privesc din nou culorile cerului,
Alte povești, alte priviri, pierdute în ceruri.
Mai curge o lacrimă nevinovată,
Sperând la vise fragede, ca un vis plăpând.
Poate văd un viitor incert,
Să simt o ardoare pe suflet.
Mai varsă un strop de lumină caldă, călire,
Și nu-i totul spus din vorbe și grai.
Aspirați norii pierduți spre zare,
Lasă roșul de smarald să reflecte ziua de apus.
Mai arde o flacără deschisă la fereastră,
Ascultă cântecul de odihnă al lebedelor fără pereche.
Așa cum cerul își așteaptă un alt început,
Noaptea ce tu înșeli ziua pentru o nouă zi.
Oare câta lume vede cerul?
Nu știm ce culori s-au spus,
Nu știm câte nopți s-au mințit pentru altele,
Nu știm câtă lume a zâmbit la tine.
Fata nostalgiei de lună,
Mai privește-mă încă o dată.
Iată, trăiești și în ziua pentru o clipă,
Dar tu săruți noaptea devotată.
Dar uite-mă pe mine tipărind pe toate,
Memorie de om, scos din momentul de glorie.
Să zvonească mereu un apus de soare,
Pentru muritorii iubitori de lumină strălucitoare.
ADIE VĂNTUL
Când macii înfloresc
Printre petale vorbește
Vântul…
Nu fugi, nu-l alunga
Cu adierea te va-înconjura
Tristețea de pe frunte
O va șterge,
Fără dorință de furtună
Petale în calea ta
Va scutura,
Privirea să ți-o bucure.
Doar macii se vor supăra
Pentru petale furate
Cândva, cuvinte
Din iubiri efemere.
Vântul nu-i furtună,
Vântul adie
Și peste macul solitar
De pe margine de drum
Lăsându-i întreagă corola
Fugarul vânt,mereu fugar
Mulți maci
În calea lui alină.
Alte poezii ale autorului
-La nesfârșit-
Străpunge-mă cu acea privire,
Din care să nu-mi mai revin,
Cântă-mi în limba neștiută,
Căci glasul tău este divin.
De ce plângi când vezi că s trist?
Mai bine nu ne mai vedem!
În viața ta ,rămân turist,
Și tu-n a mea,mereu poem.
Citește mi despre o zi nouă,
Unde noi doi ne revedem,
Nu mă lăsa să scriu finalul,
Compune l tu,căci eu mă tem.
Unde sa plec sa nu ma vezi?
Privirea ta imi da fiori!
În lumea ta,tu ma salvezi,
Eu în a mea,raman dator.
Să vi să dormi la pieptul meu,
Când noaptea afară a înghețat,
În mâna ta sa ma topesc,
De ochii tai sa fiu secat.
Marcat de cele netraite,
În continuare te doresc,
Desprins de propria mi libertate,
Sunt condamnat sa te iubesc.
Și totusi daca uiți de noi,
Și ce-am clădit s-a prăbușit,
Nu voi putea sa ma opresc
Să te ador la nesfarșit.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
Zâmbim
Zâmbesc,sa mi dai o sarutare!
Citește mi inima n priviri,
Să ți spun ce simt,nu sunt in stare,
De ma iubesti,sa imi afirmi!
Urasc,sa nu imi fii aproape,
Promite mi ca nu ai sa mai pleci,
Ramai aici macar o viata,
In care frica sa mi o seci.
Intinsi sa stam pe valea goala,
Sa privim cerul deslusit...
De mana tine ma si spune mi,
Ca doar pe mine m ai dorit.
„Nu iti sunt soare,tu nu mi esti luna!
Nu vezi ca eu nu ti sunt de ajuns?
Caci ți am gresit si nu pot spune,
Ca sunt perfecta, cum ai zis.”
Iubita mea,ce ma tot sâcâi?
Cu ce ai gresit?Vrei sa ne strici?
Sa nu spui ca nu ti sunt nici lună,
Și nici tu soare,sa nu zici!
„M-accepti asa cu puncte slabe?
Cu alunecari si cicatrici?
Imi pare rau ca nu s completa
Si ti am trezit prea multe frici!”
Să vrei sa zbori prin galaxie,
Fara o stea macar s atingi...
Tu nu ai cum,prea mare soare
O super nova sa respingi.
Asa ca stai aici cu mine,
Nu mai pleca de langa mal,
Nu vreau colapsul sa dezbine...
Al nostru suflet,de un val.
Zâmbesti! ți as da o sarutare!
Iți citesc inima in priviri,
Spune mi ce simiti!Nu esti în stare?
Eu te iubesc!Nu imi afirmi?
-La nesfârșit-
Străpunge-mă cu acea privire,
Din care să nu-mi mai revin,
Cântă-mi în limba neștiută,
Căci glasul tău este divin.
De ce plângi când vezi că s trist?
Mai bine nu ne mai vedem!
În viața ta ,rămân turist,
Și tu-n a mea,mereu poem.
Citește mi despre o zi nouă,
Unde noi doi ne revedem,
Nu mă lăsa să scriu finalul,
Compune l tu,căci eu mă tem.
Unde sa plec sa nu ma vezi?
Privirea ta imi da fiori!
În lumea ta,tu ma salvezi,
Eu în a mea,raman dator.
Să vi să dormi la pieptul meu,
Când noaptea afară a înghețat,
În mâna ta sa ma topesc,
De ochii tai sa fiu secat.
Marcat de cele netraite,
În continuare te doresc,
Desprins de propria mi libertate,
Sunt condamnat sa te iubesc.
Și totusi daca uiți de noi,
Și ce-am clădit s-a prăbușit,
Nu voi putea sa ma opresc
Să te ador la nesfarșit.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
Zâmbim
Zâmbesc,sa mi dai o sarutare!
Citește mi inima n priviri,
Să ți spun ce simt,nu sunt in stare,
De ma iubesti,sa imi afirmi!
Urasc,sa nu imi fii aproape,
Promite mi ca nu ai sa mai pleci,
Ramai aici macar o viata,
In care frica sa mi o seci.
Intinsi sa stam pe valea goala,
Sa privim cerul deslusit...
De mana tine ma si spune mi,
Ca doar pe mine m ai dorit.
„Nu iti sunt soare,tu nu mi esti luna!
Nu vezi ca eu nu ti sunt de ajuns?
Caci ți am gresit si nu pot spune,
Ca sunt perfecta, cum ai zis.”
Iubita mea,ce ma tot sâcâi?
Cu ce ai gresit?Vrei sa ne strici?
Sa nu spui ca nu ti sunt nici lună,
Și nici tu soare,sa nu zici!
„M-accepti asa cu puncte slabe?
Cu alunecari si cicatrici?
Imi pare rau ca nu s completa
Si ti am trezit prea multe frici!”
Să vrei sa zbori prin galaxie,
Fara o stea macar s atingi...
Tu nu ai cum,prea mare soare
O super nova sa respingi.
Asa ca stai aici cu mine,
Nu mai pleca de langa mal,
Nu vreau colapsul sa dezbine...
Al nostru suflet,de un val.
Zâmbesti! ți as da o sarutare!
Iți citesc inima in priviri,
Spune mi ce simiti!Nu esti în stare?
Eu te iubesc!Nu imi afirmi?