Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 2 mai 2023
Vizualizări: 330
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Casa noastra de la tara
Poem: Rânduri, rânduri …
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Poem: Break a leg
Poem: Campionat de strănutat în maghiară
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani
Poem: Băltoaca Vieții
Poem: Ceasul
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”