Simfonie

Pe pământ este infern,  

când carnea trebuie să înfrunte oțel.  

 

Muzicieni sarjând spre moarte,  

fără speranțe.  

 

Violiniști cu inima crăpată  

și basi grei răsună din cer,  

iar dirijorii se tem.


Categoria: Poezii despre moarte

Toate poeziile autorului: Tudor Vreme poezii.online Simfonie

Data postării: 15 februarie

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 613

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Mireasă

Lumea spune că e falsă —  

nu-mi pasă.  

 

Lumea spune că nu e înaltă —  

nu-mi pasă.  

 

Lumea spune că nu-i frumoasă —  

ce-mi pasă?  

 

Lumea spune că nu-i pasă —  

ce-mi pasă?  

 

Ea mă iubește,  

doar asta contează.  

E frumoasă în rochia ei de mireasă.

Mai mult...

Mână de fier

Mână grea,  

tată, cu a ta mână grea  

muncești lucrând fier.  

 

Lumea spune, dar eu sper  

să n-ai mână de fier  

și-n suflet ger.  

 

Iar mama din cer  

sper să nu ierte  

a ta mână de fier.  

 

Iar eu doar pot să sper  

ca a ta mână de fier  

să nu-mi frângă trupul efemer.

Mai mult...

Anotimpuri

Limpede ca valul vremii,

trece visul primăverii,

dulce dragoste a verii,

și pe înserate toamna lasă

întuneric peste viață,

și din munți și văi apare

frig și vuiet și ninsoare,

sufletul de mi-l adoarme. 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Iuly’s tale

Around the start of two thousand four,

A fragile girl, so young, unsure,

Almost eighteen, yet far away,

In white she stood, on wedding day.

 

Her “chosen one” was running late,

As always — maybe it was fate.

She knew, deep down, it’s all a mess,

But life had left her no redress.

 

She bore a child, she had no choice,

The world ignored her trembling voice.

Poor Iuly fell through hell’s cruel gate,

Beside a man who’d only hate.

 

He’d pull her hair, he’d make her bleed,

He crushed her bones with wicked greed.

The child was born, though love was gone,

Her tears kept falling, on and on.

 

She dreamed to run, to flee one night,

To take her child and seek the light.

But each attempt would end in pain,

With broken ribs and tears again.

 

For twenty years she lived in fear,

Depression whispering in her ear.

Through therapy, she tried to mend,

But pain refused to ever end.

 

One day, when darkness filled her head,

When every dream and hope was dead,

She walked onto the bridge so high,

And whispered soft, her last goodbye.

 

Beneath the green bridge’s embrace,

She sank away without a trace.

The river took her pain away,

And silence claimed her soul that day.

Mai mult...

Videoclip

Am văzut un videoclip,

Numit „La revedere”,

Și mă cuprinde o mare surprindere,

Iar acum, înăuntru țip.

 

Cu 33 de mii de vizualizări,

Și vreo două mii de comentări,

E clar că-i nevoie de ajutor,

Dar asta n-a apărut,

Așa cum ea a cerut,

Și așa s-e ajunge, în de sine omor.

 

 

 

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

https://www.youtube.com/watch?v=LFHc4WRRBpc&rco=1

 

faceti ce puteti, comentati frumos, trimiteti la altii care credeti că suportă să vadă videoclipul.

Vă avertizez: videoclip care poate afecta. vizionati doar daca sunteti sigur ca puteti.

Mai mult...

N-am să uit...

Ai plecat... Din 'ceastă lume...

Te-am pierdut... Căci ai pierit...

N-am să uit... Al tău scump nume,

Cât o să am de trăit!

 

N-am să uit... De a ta blană,

De culoarea laptelui,

De privirea ta persană,

De culoar' smaraldului...

 

Pete negre presărate,

Îs pe blana ta zbârlită...

N-am să uit... De 'cele date,

Când ne jucam făr' limită...

 

Ai plecat... Singur m-ai lăsat...

Fără a mă saluta...

Nici rămas bun n-ai lăsat...

Oar' de mine ai uitat... 

Cel ce viața ți-am schimbat?

 

În memoria pisicii mele, Molda.

Mai mult...

Nu mai ești,bunico

Nu mai ești,bunico

Decât suspin prin aer

Și-un gând ce-l poartă vântul,

Pe-aici din când in când

 

Ți s-au dus si florile,

Care-ți creșteau în palme

S-au dus cu tine toate,

Dar au plecat râzând

 

E goală prispa casei,

Dar nu ți-a șters și umbra

Și parcă-mi faci cu mâna,

În semn de rămas-bun

 

Nu mai ești bunico,

Dar ai rămas prin toate

Ce-au fost cu tine odată,

Cât ai fost pe pământ

Mai mult...

Infern

Culeg suflete vii ce nu mai au răbdare, 

Curăț nisipul de sub unghii fără ezitare. 

Pregătesc cazanele de smoală 

Cu un singur scop in minte 

Să aflu păcatul 

De pe acele buze sfinte. 

Dacă te opui, supliciul te așteaptă, 

Dacă mi te-nchini pedeapsa-i și mai groasă. 

Mai mult...

În locul unui ,,La mulți ani!"

Azi, în loc să-ți dau o floare 

Și în brațe să te strâng,

Îți aprind o lumânare 

Și te rog să-mi vii în gând.

 

Brăzdat chipul de necaz

Și albită de vreme,

Ai muncit fără răgaz,

Să nu-ți pierzi copiii-n lume.

 

Ai plecat din suferință

La ceata cerului senin,

În urma ta, firava-mi ființă,

A înțeles că toți murim.

 

Nimeni nu știa să spună 

O poveste ca și tine,

Scumpa mea, bunică bună,

Cu tine era atât de bine!

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍