Obuze de vorbe
Venin, sunt cuvintele ce ies pliscul unui comandant care se crede el prea înalt,
În fața unui soldat
Devotat
Să-și apere inima de gloanțele reci,
Să n-ajungă să stea la nivelul muriturilor din beci.
Și-și zicea: "Sunt doar un câine necruțat de ursii ce îl halesc"
Și iar era speriat și credea că îl pândesc
comandanții cât un munte care-ncep să-l întrebe;
"Unde dracu vrei să mergi?
O să ajungi să stai lângă melci.
O să te mustrăm până mori,
Nu de la puștile ce te înfing cu-n glonț,
Dar de la gurile cu-n colț
Ce te sfâșie neîncetat
Și te-njură repetat.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Heili Ciofu
Data postării: 20 iunie
Vizualizări: 194
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Minunea Invierii!
Poem: Schimbător
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Poem: Diana
Poem: Viața omului constă într-o judecătorie
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Poem: Ploaia
Poem: Ex libris
Atmosferă de basm în tren. O garnitură a CMF, gazda unei întâlniri de suflet cu scriitorul Spiridon Vangheli (FOTO)