Creaţii aleatorii :)
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
Apel
Ea sună - X
Sună
Sună
Sună
-Buna? - Y
-Salut! - X
-Cu ce te ajut? - Y
-Dintr-o dată-i prea mult! - X
-Ce? - Y
-Nu mai pot! - X
-Tre' să poți! - Y
Și-nchide.
Adolescent incult! -Y
Ea acum de păr se prinde,
Și stă și plânge.
Ea iarași sună.
Sună.
Sună.
Dar nimeni nu mai zice „Bună!”
Și cei aproape de ea vor zice:
„Dumnezeu s-o ierte că era o fată bună”
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Viața drumețului
Drumețule din calea vieții
Ce porți pelerina bătrâneții,
Și pe umeri multe primăveri,
Să nu gândești că sunt poveri.
Semnele destinului cel hărăzit
Pe drumul ce-ai fost călăuzit,
Îți va aduce un dulce strop auriu
Și seri tandre cu parfum purpuriu.
Speranța în toți anii care vor veni
Sufletește-n bucurie ți s-ar cuveni.
Iară gândul sincer cu drag împletit
În buchet de cuvinte este adăpostit.
Plăcutul sentiment ce nutrești
Când pe cerul vieții privești,
Accepți mișcarea mirifică a norilor
Și trecerea uluitoare a anilor.
FERICIRE
Soarele-i ascuns în nori
Valuri de parfum în flori,
După ploaia -n miez de noapte,
Mii de flori vorbesc în șoapte.
Zorii bat ușor în geam
Păsării ciripesc în ram
Pale reci trec prin perdele
În răcoarea de afară
Sorb cafeaua mea amară.
Ochii umezi îmi zâmbesc
Fericită că trăiesc.
.
Evadare
Eu, neatentul ce întotdeana am gafat,
Şi am simţit firescul ca pe un infern,
Mi-am dat acordul să fiu judecat,
Într-un ospiciu de nebuni modern.
Apărător să-mi fie un bătrân senil,
Iar cel ce mă acuză un uituc,
Și toate faptele de când eram copil,
Să-mi fie prezentate aici la balamuc.
Aprodul cu de-a sila să bage martorii pe ușă,
Iar eu în boxă să dansez cadril,
Să fie totul jăratec și cenușă,
Să simt în mine acest dezastru inutil.
Vacarmul s-a stârnit rapid în sală,
Și toți mă aclamă ca pe o vedetă,
Jurații-mi cer să cad la învoială,
Și să renunț la viața-mi deșuetă.
Într-un final mi s-a rostit sentința,
Exilul printre oameni, de nici un drept privat,
Dar mi-am simțit trădată conștiința,
Și-a doua zi, în zori, am evadat.
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
Apel
Ea sună - X
Sună
Sună
Sună
-Buna? - Y
-Salut! - X
-Cu ce te ajut? - Y
-Dintr-o dată-i prea mult! - X
-Ce? - Y
-Nu mai pot! - X
-Tre' să poți! - Y
Și-nchide.
Adolescent incult! -Y
Ea acum de păr se prinde,
Și stă și plânge.
Ea iarași sună.
Sună.
Sună.
Dar nimeni nu mai zice „Bună!”
Și cei aproape de ea vor zice:
„Dumnezeu s-o ierte că era o fată bună”
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Viața drumețului
Drumețule din calea vieții
Ce porți pelerina bătrâneții,
Și pe umeri multe primăveri,
Să nu gândești că sunt poveri.
Semnele destinului cel hărăzit
Pe drumul ce-ai fost călăuzit,
Îți va aduce un dulce strop auriu
Și seri tandre cu parfum purpuriu.
Speranța în toți anii care vor veni
Sufletește-n bucurie ți s-ar cuveni.
Iară gândul sincer cu drag împletit
În buchet de cuvinte este adăpostit.
Plăcutul sentiment ce nutrești
Când pe cerul vieții privești,
Accepți mișcarea mirifică a norilor
Și trecerea uluitoare a anilor.
FERICIRE
Soarele-i ascuns în nori
Valuri de parfum în flori,
După ploaia -n miez de noapte,
Mii de flori vorbesc în șoapte.
Zorii bat ușor în geam
Păsării ciripesc în ram
Pale reci trec prin perdele
În răcoarea de afară
Sorb cafeaua mea amară.
Ochii umezi îmi zâmbesc
Fericită că trăiesc.
.
Evadare
Eu, neatentul ce întotdeana am gafat,
Şi am simţit firescul ca pe un infern,
Mi-am dat acordul să fiu judecat,
Într-un ospiciu de nebuni modern.
Apărător să-mi fie un bătrân senil,
Iar cel ce mă acuză un uituc,
Și toate faptele de când eram copil,
Să-mi fie prezentate aici la balamuc.
Aprodul cu de-a sila să bage martorii pe ușă,
Iar eu în boxă să dansez cadril,
Să fie totul jăratec și cenușă,
Să simt în mine acest dezastru inutil.
Vacarmul s-a stârnit rapid în sală,
Și toți mă aclamă ca pe o vedetă,
Jurații-mi cer să cad la învoială,
Și să renunț la viața-mi deșuetă.
Într-un final mi s-a rostit sentința,
Exilul printre oameni, de nici un drept privat,
Dar mi-am simțit trădată conștiința,
Și-a doua zi, în zori, am evadat.