Steluța

Nu pot să-ți scriu ce-a-și vrea să zic. Încerc, dar prelungirea nu se face,

Poate să-ncep cu ceva mic…

Cu o stea ce se preface

Că nu e trează astă noapte.

Despre cum se simte singuratic

Căci alte stele dorm departe,

Cum strălucește tot mai tare

Temându-se ca se va sparge.

V-or observa că nu e de pe-același cer,

Liniștea va trebui păstrată…

Chiar și dacă i se pare greu,

Va reuși să plece odată.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: anonim poezii.online Steluța

Data postării: 28 iulie 2024

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 950

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Ceva despre ceva

Privesc un anotimp atât de furtunos.

Am rupt tot ce am pictat

În ultimii trei ani încoace,

Aveam un mic dejun cu lacrimi

Atunci când fantasma ta era aproape.

Acum ai dispărut…

Ce te-a întristat mai tare?

Că am renunțat să cred în tine

Sau ți-am luat puterea oare?

Păreai speriat.

Când mi-ai întâlnit privirea,

Ai văzut în ochii mei ceva

Ce credeai că e nebunia.

Nu poți explica alt fel fericirea.

“A suferit, cum poate fi in toată firea!?”

Îți pui întrebări greșite…

Așa cum ai greșit crezând

Că îmi poți duce spre moarte iubirea.

Mai mult...

Lipsa ta

Nu am ce picta în lipsa ta.

Consumată de emoții și cuvinte

Privesc în întuneric plecarea ta.

Nu mă pot întoarce la ce era

Și nu știu dacă îmi place aici

Sau ce spune liniștea.

Ții minte povestea spusă cândva?

Acea stea nu mai poate exista…

N-o vei recunoaște dacă vei vorbi cu ea

Nici dacă o vei vedea cândva.

Doar ochi plini de istorii,

Și inimi pline de amintiri.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Doar cu tine

Îmi doresc in sufletul tau

Să mă ții prizoniera,

Cu iubirea mea,să ți luminez inima

 

Sunt a ta,fii al meu,

Pentru mine,tu însemni acasă,

Te iubesc așa cum ești,

Voi fi cu tine, doar cu tine,

Până ce lumea se va sfârși,

 

Doar cu tine, inima mie întreaga,

Voi fi cu tine, doar cu tine,

Noapte și zi Doar in inima mea vei fi

Mai mult...

Puterea divină

Un grăunte oarecare,

De-l semeni el crește mare.

Credința are și ea,

O putere doar a sa.

 

Deși pare că e mică,

Puterea sfântă a sa,

Poate muta chiar și munții,

Domnul cu puterea sa 

 

Puterea-i Dumnezeiesca,

Nu-i putere omenească.

E cu pace și iubire.

Crede și va fi cu tine.

Mai mult...

Virtual

Dar nu mai vreau. Refuz sa văd

Numele tău pe mici ecrane 

Ca o otrava ce te roade-n carne 

Pornind incendii, apoi potopul 

În gândul unde tu ai locul 

Asigurat în primul rand,

Dar când te vad, iar ma scufund 

Adânc în haosul care de-abia așteaptă 

Sa ma cuprindă înc-o data

Atunci când iar vei dispărea 

De pe ecran, din mintea mea;

Un ciclu lung, repetitiv 

Când cred ca e definitiv 

Iar când in lacrimi ies pe ușă

Apare mandru din cenușă 

Un Phoenix - parca nici nu i-a păsat 

Nu stia unde m-a lăsat;

Stia ca n-am apăsat clanța 

Cât încă mai aveam speranța 

Ca pe ecran am sa te văd.

Mai mult...

Găurile de-a lungul visului

Am strâns pietre, am strâns cuvinte,

Le-am înghesuit în colțuri de gânduri mari,

În sertare, în pungi de piele, în umbre de oțel.

Am croit, cu burduf și cusătura de-a lungul nopții,

Vestminte de metale, de haine de moarte,

Fără să simt că pielea s-a strâns prea tare.

 

Le-am aranjat în formă, în mulaje de „de-asta-am-nevoie"

Așezate și frumos ordonate,

Ca niște stele căzute în capcana mea,

Dar toate-mi căzuseră, mă-ntristau, mă umpleau.

 

Și am râs de mine în oglindă, o dată,

De câte ori? Nu mai știu.

M-am bătut cu tot ce am găsit în cutii,

Cu frica de a nu fi îndeajuns.

 

Dar, din colțul unui sărut, dintr-o privire tăcută,

Mi-am dat seama că golul meu e o casă cu feronerie,

Ce o deschidă doar mâinile tale.

 

Iubirea ta a fost singurul colț de liniște

Într-o lume făcută doar din temeri și clădiri de sticlă.

Tot ce am avut a fost dorința de a umple și umple,

Când de fapt tot ce îmi lipsea era acel aer al tău.

 

 

Mai mult...

Dincoace de umbră

Din bezna sălii, prin catifeaua grea,
Un ochi străpuns de lumină pâlpâie,
Și-ngheață-n draperii, ca o mână ce se frânge,
Visul unui mal pe care n-o să-l ajung.
 
​Afară-i marea, o turcoază vie și profundă,
O corabie-n neant, ca un gând de plecare,
Sub cerul albastru, ca o promisiune-n undă,
Un singur nor, un singur punct de vis și de uitare.
 
​Cazinoul alb, cu colonade și bolte fine,
Se ridică solemn, ca o ruină de vis,
Unde fantomele jocurilor de noroc mai joacă, pe sub ruine,
Și-și amintesc de vremurile-n care dragostea era o miză.
 
​Sunt eu, prizonierul unei viziuni tăcute,
Pe sub aceste perdele ce mă separă de lume,
Al unui ochi ce vede, dar nu poate să se-ncreadă,
Că fericirea e, undeva, pe acest țărm de-ntuneric.
Mai mult...

Scara Iubirii

De-ar fi iubirea artă, ți-aș pictao ziua toată!

Aș construi un cufăr cu cheie, să te țin ca pe o avere .... 

Dar, iubirea garanție de ar avea, oamenii nu s-ar mai separa! 

Pentru mine există o lege, nescrisă! Inima ti-am dato si cheia am aruncato! 

Iubirea nu se măsoară, nu se rostește, nu se dovește! 

Iubirea o simțim , o trăim, o dăruim....

La început de drum , mai apar norii, care îți dă fiori, dar furtuna repede dispare, când Iubirea este Mare ! 

Urcând mereu cate o treaptă , simțim iubirea adevărata... 

Mai apar norii, furtunii, și răscoale dar Iubirea este si va fi Nemuritoare ! 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍