Și dacă n-ar fi el …

Acest gând e atit de straniu,

să nu trăiești cînd nu iubești,

cînd în suflet se topește aer-

cînd nu-l mai vezi, cînd nu-i zîmbești.

 

Ci doar un trecut zidit din răni

poate iubi prezentul bun la nesfârșit,

cînd inima se v-a dezgheața încet -

căci n-a uitat ce a trăit ,ce a iubit.

 

Şi dacă pleacă iarăși înapoi -

Tu , spargi pereții tainelor în lume ,

cînd n-o să simți că mai trăiești 

atunci, îl vei uita pe El ,anume..


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Iuliana Struţescu poezii.online Și dacă n-ar fi el …

Data postării: 29 mai 2024

Adăugat la favorite: 2

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1122

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Prietenie cu singurătatea

Încă o duminică cu draperiile trase,
Mormanul de haine începe să miroase.
Pe jos, mi-am aruncat masca,
plină de zâmbete false.

Lângă mine în pat, întinsă,
A mea singurătate, stă muta
S-a așezat lângă peretele rece și umed,
Încercând să mă încălzească și nu poate.

În fiecare noapte, încerc s-o îmbrățișez.
Dar când o simt, mă doare, mi-e frică,
Ea mă învăluie și mă adoarme,
Mă strânge cu putere în coșmarurile mele,
Ironic mă încălzește.
Și-ii simt blândă mângâiere atunci când mă trezește.

Sunt dimineți în care, dansăm împreună
Și când mi-e dor de oameni,
Ea, îmi spune că-s nebună
Să-mi fie dor de fluturi ,
Să-mi fie de natură ,
Îmi șoptește la ureche.
De soare și de luna,

De cântecul poieni În care ai alergat
Chiar și de mărăcinii care te-au înțepat
De calul tău cel alb și de pârâul rece
De florile albastre pe care le împleteai
De timpul ăla-n care,tu nu oboseai
Și-mi cânta, atunci când sufăr
De iubiri efemere.
Îmi cântă încetișor
A inimi melodie
Și atunci, eu uit de dor.

Mai mult...

Am fost!

 

Am fost un tânăr visător, în lume călător 

Visând că într-o zi, iubită să-mi găsesc,

Să fim îndrăgostiți, să ne trăim povestea

Să mă trezesc, rostind ,,iubire te iubesc".

 

Am fost pe valul vieții și, în adănc căzut

Am râs cu bucurie și, lacrima-m vărsat, 

Când fericit eram... sperând la nemurire

Uitând că-s pământean și muritor lăsat. 

 

Am fost de Domnul, omul binecuvântat

Cănd pasul către ea, mi-a spus să-l fac,

Că-n astă viață, doar ea, îmi e perechea

De-a fi bărbat și, nu tot timpul un burlac.

 

De glasul Lui am ascultat și-am căutat 

Iubita, să mi-o întâlnesc, pe ăst pământ,

Copiii să ne fie, a noastră binecuvântare 

Să ne iubim...sub al Său... acoperământ.

..................................................

Acum în doi, ne ducem crucea noastră

Când încercări de Sus, mai vin spre noi,

Dar înțelegem, că cel iubit este și, încercat

Și către judecată, cu toții, mergem...goi.

...........................................

Am fost și am rămas un călător, visând

La nemurire, chiar, dacă este o amăgire,

Dar știu că fapta îmi va fi...cununa vieții 

Și negreșit, mă va conduce...la mântuire!

 

 

 

Mai mult...

Timpul trece

Timpul trece, devin rece

Incep sa ma gandesc si nu o numesc rautate

Pentru ca te vreau pe tine, de tine-mi place

Insa fericirea mea nu se rezuma la un vazut pe saptamana

Pratic de 4 ori pe luna

Prefer sa inchei povestea si sa apreciez timpul

Care trece si nu mai pot recupera nicio clipa, nimic macar un moment

Vreau sa ma aleg pe mine, nu sa ma multumesc cu putinul oferit de tine

Acum iti spun adio.. sper sa-ti pot spune si maine...

Mai mult...

Albastru de nu mă uita

Îmi plac florile de nu mă uita

Ele reflectă cerul infinit

Albastru neîntrerupt de nori

Albastru neîntrerupt de noi

 

Plăpânde și cu petale mici

Frumoase și cu multe înțelesuri

Oglinda sufletului, ochii

Oglinda sufletului, ochi albastrii

 

Flori de câmp răsfirate pretutindeni

Păstrează amintirile tuturor

Sentimente de dor și tristețe

Sentimente de "nu te voi uita"

 

Albastru ca reflexia in apa

Albastru ca cerul de ieri

Albastru ca ochii de mâine

Albastru de "vreau sa te uit"

Mai mult...

Nu cer

Nu cer

 

Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,

Nici luna-n palme s-o cobori,

Nu cer un drum fără noroi,

Când pașii mei trec printre nori.

 

Nu cer să schimb ce nu pot fi,

Să mă prefac în altă umbră,

Dar dă-mi curajul de-a trăi,

Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.

 

Nu cer nimic, doar să exist,

Să-mi port lumina-n pieptul gol,

Căci tot ce vreau, în mine-i scris,

Și-i mai frumos decât un rol.

 

Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,

Nici să-mi deschizi un cer senin,

Când trec prin umbre sau fiori,

Eu vreau doar timpul meu deplin.

 

Nu cer cuvinte fără rost,

Nici jurăminte ce se pierd,

Doar un surâs, căci e un cost

Pe care viața nu-l dezmierd.

 

Nu cer nimic, doar să mă știi,

Un suflet simplu, un fugar,

Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,

Când cerul lumii e amar.

Mai mult...

As retrăi

Din dorința de a mai te simți puțin

Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin

Îl cuprind cum tu m-ai învățat 

Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.

 

Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire

Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie

Și retrăiesc orice moment cu suferință 

Doar să îmi mai fii măcar o clipă.

 

Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă 

Doar să mai râd cu tine măcar o dată

Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită

Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.

 

Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut

Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut

Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine

Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍