Rămâi iubire
Unicul meu vis e să fim împreună,
Să trăim o dragoste nebună,
Dar tu dispari scuzându-te cu dibăcie,
Iar eu rostesc, lipsit de bucurie,
Iubito nu pleca ! Rămâi o veşnicie.
Îţi place să mă chinui ştiind că te iubesc,
Şi alta ca tine nicicând n-o să-ntâlnesc,
Vino minune … cu mine dragostea împarte,
Căci nimeni şi nimic nu ne va desparte,
Dar să nu fugi, te rog, rămâi până la moarte.
Nici nu clipeşti măcar la a mea rugăminte,
Îngheţi cu-a ta privire şi sufletu-mi fierbinte,
Te ştiu că eşti aparte cu spirit neuman,
Şi-a mea iubire a fost rostită în van,
De aceea te rog din suflet, rămâi. Măcar un an.
De mână amândoi o să zburăm prin univers,
Îţi voi cânta mii de poeme şi toate într-un vers,
Chiar de nu crezi din aştri îţi voi împleti cunună,
Iubindu-ne necontenit sub clar de lună,
Dar să nu pleci. Rămâi puţin. Măcar o lună.
Eşti numitorul comun a tot ce e frumos,
Dar alăturea-ţi roşesc ca un frate incestuos,
Mi-e teamă într-una că mă vei părăsi,
De-o fi să-ntâmple asta, eu nu voi mai trăi.
De aceea te rog iubito, rămâi, măcar o zi.
Vom merge chiar şi-n paradis,
Ne preschimbăm în îngeri şi vom trăi un vis,
Cu stele şi luceferi ne vom prinde-n horă,
Iar când dragostea afrodiziacă ne devoră,
Iubito … să nu pleci, mai stai o oră.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin 
Data postării: 29 iunie
Vizualizări: 32
